Preţul sau costul prieteniei?


Nu ştiu care au fost, sunt şi, eventual, vor mai fi relaţiile de prietenie din lumea (mai mult sau mai puţin) evanghelică. Cunosc câteva, ştiu preţul unora, şi când spun „preţul” nu mă refer deloc la sacrificii, dar sunt destul de „la curent” cu mişcări ce se petrec de o vreme pe scena religioasă românească.

Un articol, despre ale cărui dedesubturi nu ştiu multe, apărut pe blogul lui Emanuel Conţac, m-a dus cu gândul tocmai la… preţul prieteniilor.

Este tot mai limpede că într-o vreme în care poziţiile pe tabla de şah a mişcărilor religioase din ultima vreme se radicalizează tot mai mult, şi prieteniile legate în urma unor interese conexe acestor mişcări să capete nuanţe radicale.

Vreau să precizez de la bun început că nu mă interesează relaţia dintre Dănuţ Mănăstireanu şi Emanual Conţac. E problema lor şi articolul de faţă e legat de această relaţie a acestora doar în măsura în care mi-a ridicat câteva semne de întrebare referitoare la dependenţe, interese şi manipulări.

Mă interesează şi pentru că în mediul destul de limitat evanghelic în care „mă învârt” au existat şi există în continuare acţiuni menite să ademenească persoane care îmi sunt dragi şi preţioase (şi nu doar mie!)

Ce interese se ascund în spatele propunerilor de întâlniri „amicale” propuse, vorba englezului, „out of the blue”?

De ce anume ar fi interesate organizaţiile americane, care sunt tot mai prezente în mediul evanghelic românesc, să atragă oameni, să zicem doar interesanţi?

Dacă ne gândim că este vorba despre atragere de valori înseamnă că vedem doar o jumătate a problemei. Ca să fiu mai clar unde bat, gândiţi-vă cum ar fi să transferi în mijlocul jocului pe Ronaldo sau Messi la echipa adversă (iertaţi exemplul şi comparaţia!)

O, şi dacă aţi ştii cât de nevinovate sunt multe dintre propuneri: „doar să… numai pentru… nu-i mare lucru…”

Exact ca în cazul descris de Conţac cu călătoria Bucureşti-Londra, cât de mare e pentru o organizaţie de genul Word Vision preţul unor bilete de avion? O nimica toată! Dar… aşa se fac investiţiile „deştepte”: investeşti puţin cu gând la profit mare.

Durerea mare apare însă atunci când realizăm cât de mare e preţul… răsplătirii comparat cu cel al… plătirii.

E un fel de a privi prin lentile cu dioptrii diferite acel „cui i s-a dat mult, i se va cere mult.” Cu precizarea că „mult” e o noţiune relativă. Depinde de pe ce poziţie o priveşti.

Nu m-am gândit niciodată că acel „Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc” din Proverbe poate fi interpretat şi într-o altă cheie.

Cu care se poate „zăvorî pe dinăuntru” o uşă „trântită în nas”…

P.S. Revin şi precizez, nu mă interesează cazul de la care a plecat ideea acestei postări. Cum însă personajele nu-mi sunt străine, şi cum sunt anumite acţiuni, lucruri şi stări de fapt care în mintea mea încep să „se lege”, am găsit că ar fi de folos celor care ştiu la ce mă refer să citească şi să afle care e diferenţa dintre preţ şi cost… Uf! Când mă gândesc că mi se propunea cândva o întâlnire nevinovată… 😉

Vorba ceea… à bon entendeur, salut!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, De-ale păstorului..., Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Preţul sau costul prieteniei?

  1. Adrian zice:

    Eu, mai nou, am hotarat ca mai prieten imi e Platon decat adevarurile mele relative (politice, economice, sociologice, teologice, stiintifice s.a.). Singur, sunt cateva chestiuni care nu se pot negocia, dar, in realitate, sunt mult mai putine decat credeam acum douazeci si ceva de ani.

    • marinelblaj zice:

      Adrian, pe măsură ce vor mai trece şi peste tine anii, vei descoperi că numărul lor (al adevărurilor, nu doar al prietenilor) se împuţinează şi mai mult (interesantă limba asta, cu alăturarea lui „împuţinează” şi „mai mult”!). Ţi-o spune unul care a mai depăşit o bornă!

  2. Marinel, eu aș fi spus în titlu: Prețul sau disprețul prieteniei. 🙂
    El a mărturisit că a primit biletele de avion de la Mănăstireanu ca să nu se trezească că Dănole îl lovește pe la spate. 🙂
    Un caz similar, dar mult mai dramatic, s-a petrecut cînd cu mărturisirea lui Marius Cruceru despre colaborarea tatălui său cu vechea Securitate: ar fi făcut-o oricum, dar am avut mereu impresia că s-a grăbit pentru că Dănuț Mănăstireanu avea de gînd să publice dosarul său de urmărit la Secu, unde un rol important l-a avut tatăl lui Marius.
    Mai e puțin și sare și Drezina de pe șină. Ai puțintică răbdare și îl face și pe el venerabilul. Depinde cîte… bilete așteaptă și ăsta de la el.
    Oricum, îmi mențin părerea că Volf a fost cu ghinion. 🙂

    • erata: fără un ”la” în la pe la spate și Volf în loc de Wolf .
      e greu cînd e cu gardă… 🙂

    • marinelblaj zice:

      Vezi tu, Răsvan, pe mine mă preocupă mai puţin (dar nu deloc!) istoricul genului acesta de prietenii, dar mult mai mult scopul. Oare de mă duce gândul la toate chestiile de unică folosinţă? Îţi dai seama că nu pot decât să mă bucur că a eşuat intenţia aceea a lui Dănole, despre care discutam cu câteva luni în urmă!

  3. Pingback: Cronici mondene (156) Unde sara plus ilie e egal sarailie | Vindecătoru

  4. szromulus zice:

    Pe vremea OTV era celebra poveste a Elodiei 🙂 . Prietenia dintre Contac si Manastireanu mi se pare o reiterare a episodului Elodiei :D. Manastireanu este un selectioner de agenti sub acoperire, a discuta de prietenie mi se pare destul de vag. Responsabilitatile lui profesionale au un capitol mare de cooptare de adepti. Articolul public a lui Contac mi se pare cel putin distractiv. Disparitia Elodiei, Bianca si Bote, Lora si marea iubire dintre ea si sotul ei a luat sfarsit …. 😀

  5. szromulus zice:

    Spuneai ca elementul de interes, al tau, nu este relatia celor doi, ci costul prieteniei. Prietenia este un termen cu o paleta semantica foarte larga, exact ca si love in engleza. La care dintre aspectele prieteniei te referi, sau mai exact cum definesti prietenia in contextul dat?

  6. szromulus zice:

    Vorba proverbului „te tin doar din comentarii” 😀 . Nu inteleg(sau poate inteleg foarte bine) ce rost avea publicarea unui astfel de articol. Prieteniile nu sunt chestiuni de ordin public. Cand o prietenie intra pe un taram public de acest fel se transforma in politica. Tare ma tem ca domnia sa domnul Contac face miscarea asta dupa ce observa ca se afla intr-o situatie compromitatoare si cariera ii poate fi afectata grav, in timp ce Manastireanu nu ii promite o cariera pe masura. Daca Manastireanu avea la baza un studiu de marketing de buna calitate si reusea sa introduca teoria „aceluiasi dumnezeu” pe piata romana, cu siguranta cei doi ar fi sarbatorit la o sampanie si la un meci de golf pe terenurile de golf din USA(ca orice roman de rand care munceste cinstit).

  7. mediesanul1234 zice:

    Relax. Ecumentistii nu au nici o sansa in Romania cu actualii promotori. 🙂 Nu de alta dar priviti putin cum arata ecumenistii americii si europei si pe urma la promotorii ecumenismului din Romania.:) Astia nu pot convinge pe nimeni. Sunt antipatici, supraponderali, nici un pic de carisma deci nu au nici o sansa. Lasati-i in pace. Sa nu va temeti de moguli, danoli, contaci. Eventual puteti rade cu pofta de ei. Sa va temeti in schimb de carismatici, Barbosi, Pustani si altii ca ei care au inteles ca nu conteaza ce produs promovezi ci conteaza cine promoveaza produsul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s