Nicu Ceferistul…


Nicu este un tânăr de 17 ani. Nevăzător. Abandonat de mama lui pe liniile de tren. De aici probabil şi porecla pe care şi-a luat-o, „Ceferistul.” Mi-a fost greu să-l întreb. Sunt amintiri care dor… Povestea vieţii lui, vorba cuiva, ar putea umple o carte.

Scăpat prin minunea lui Dumnezeu. Pe care, crescând, nu L-a luat în seamă. L-a avut însă în seamă Dumnezeu pe el.

După ce a rătăcit în lume, atât cât poate rătăci un tânăr la vârsta lui, şi vă asigur că, ascultându-i povestea vieţii, poate rătăci mai mult decât ne imaginăm, Nicu a încercat altceva. Şi altfel…

A colindat prin câteva biserici. Nicăieri n-a găsit ce căuta. Poate nici nu ştia ce caută. L-a descoperit cineva şi l-a adus la „Golgota.” Nu doar la biserica „Golgota”…

Şi-a găsit alţi prieteni. Alt fel de prieteni…

Ceilalţi, cei de dinainte, l-au luat peste picior. Uneori, firea lui şi-a spus cuvântul. A reacţionat. Şi-a dat seama mai târziu că nu aşa cum ar fi trebuit.

Aşa este… învăţăm.

Apoi, ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat. Nicu a decis că mântuirea e mai mult decât vederea. L-a ales pe Domnul. Nu ştia că Domnul îl alesese deja. S-a înscris la cursurile de cateheză. Greu să rezolvi problema materialelor în limbajul Braille. A avut grijă şi de asta Domnul. Unii spun că nu e importantă cateheza, că important e să-ţi predai viaţa lui Dumnezeu. Oare? Mă întreb ce-o fi făcut Saul, viitorul Pavel, acele câteva zile petrecute cu fraţii din Damasc…

Apoi, venind vacanţa, a trebuit să se întoarcă de la şcoala de nevăzători din Arad „acasă”, la Mediaş. Unde a avut de îndurat multe, căci de-acum avea altceva de povestit.

Când s-a întors, singura lui preocupare a fost când va fi botezul. Şi a fost. Nu simplu… E greu de multe ori să faci lucruri aparent simple cu un nevăzător. Dar Domnul ştie şi să simplifice lucrurile.

Acum, Nicu scrie pe Facebook. Cu greşeli, căci are şi Braille limite. Prima lui postare de după botez a fost „Nicu Ceferistul citeşte Biblia.”

Unii s-au bucurat. Alţii însă…

„Mai bine ai citi Amintiri din copilărie. Ţi-ar fi mai de folos” îi scrie unul.

„Prefer Biblia, că ea mă duce în Rai” răspunde Nicu. „Citeşte tu Amintiri din copilărie, dar ai grijă să nu citeşti amintiri din copilărie în iad” a adăugat el.

Ce a urmat? O serie de batjocuri şi ameninţări.

Nicu s-a speriat puţin. Cel care îl batjocorea şi îl ameninţa nu era altcineva decât un „educator” de la centrul de plasament din Mediaş, acolo unde Nicu trebuie să stea în vacanţe.

Am stat de vorbă cu Nicu. L-am rugat să nu mai bage în seamă batjocurile şi ameninţările. I-am spus că ne vom ocupa noi de asta. M-a ascultat. Acum e ucenicul lui Cosmin, un frate tânăr din biserică. Sunt convins că e pe mâini bune, şi nu mă gândesc doar la Cosmin, ci mai mult la Domnul. Dar şi Cosmin e al Domnului

Nu ştiu al cui este acel „educator.” Dar ştiu că Dumnezeu nu se lasă batjocorit.

Cât despre acel „educator”… Doamne, ai milă şi de el ! Şi de statul care îngăduie încă astfel de „educatori”…

NICU

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Nicu Ceferistul…

  1. Vasi zice:

    Multumim, frate Marinel

  2. Pingback: TU VEZI SĂ CITEŞTI ACEST ARTICOL; AJUTĂ-L ŞI PE EL SĂ-L VADĂ… | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.