Smerenie – smerire, umilinţă – umilire


Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi umiliţi?
Chiar dacă dreptatea a fost de partea voastră.
Să ştiţi că aţi putea să ripostaţi, dar să n-o faceţi fiindcă sunteţi… smeriţi?

Dar, după ce aţi fost odată umiliţi, să fiţi nevoiţi, datorită circumstanţelor vieţii, să aveţi nevoie neapărat de bunăvoinţa persoanei care v-a umilit cândva şi să fiţi umilit din nou, într-o altă formă?
Să nu poţi nici atunci riposta, căci sunt în joc lucruri mult mai importante decât personalitatea, mândria şi… smerenia ta?

Cum este să ajungi în situaţia de a pune într-o balanţă ciudată, cu mai multe talere, umilinţa, mândria, onoarea şi smerenia creştină?

De câte ori poţi să întorci şi obrazul celălalt?

Şi dacă circumstanţele o cer, la ce foloseşte persoanei care te umileşte smerenia ta, câtă vreme te umileşte ori de câte ori are ocazia?

Iar pentru tine, care eşti chemat să iubeşti şi vrăjmaşul, ce fel de consolare poate fi judecata de pe urmă?
N-ar fi şi gândul acesta o trădare a acestei iubiri?

 

„Ajunge zilei necazul ei…”

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Jurnal de luptă şi... de pace, Odăiţa rugăciunii, Zidul plângerii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Smerenie – smerire, umilinţă – umilire

  1. Oana zice:

    M-au tulburat cele scrise de tine aici… poate și pentru că, recent, m-am simțit umilită într-un anume fel de care amintești, dar mai ales pentru că simt că am impresia că și eu am umilit pe cineva, fără să vreau, fără să fi avut vreo astfel de intenție 😦
    E bine că ai scris… cum ai scris. Mulțumesc.

  2. cungurean zice:

    Îmi povestea colega mea că prietenul ei are un coleg de servici penticostal care este foarte rigid, ursuz, interacționând cât se poate de puțin cu ei, mereu le dă peste nas cu versete din biblie, el mereu are acel model ideal din Biblie. Totul pare a fi păcat în jurul său. E….și ce-i drept colegii lui mereu au glumele proaste la îndemână, mereu îl umilesc cu tot felul de lucruri. Eu mă gândesc că uneori aceste umilințe parcă le și căutam…..offff, să vadă Domnul cât sufăr eu, offf, eu curat și sfânt, ei păcătoși și răi ! Cred că atitudinea noastră face foarte mult atunci când vine vorba de umilințe. Totuși, trăim vremuri în care avem atâtea și atâtea posibilități de a riposta. Dacă șeful te umilește, pleci cu capul sus, că ai un Dumnezeu care îți poartă de grija, dacă te umilește vecinul, de fiecare dată când îl întâlnești, roagă-i de sănătate, te umilește un coleg de școală, evită-l, ignoră-l. Cred că Dumnezeu nu ne-a dat nici un duh de frică și nici un duh de prostie, cred că ne-a echipat cu tot ceea ce avem nevoie pentru a birui lumea, slăvit să fie El ! Cred că ar trebui să folosim înțelepciunea ce ne-o dă Domnul și să avem cuvintele potrivite la noi și chiar dacă nu le avem, Domnul ne-a zis să nu ne îngrijorăm ce vom zice. Au fost câteva cazurile în care șeful meu, când a auzit că m-am botezat, a încercat într-un fel să mă tachineze, strigându-mă – „pocăitule !” , iar eu aveam atitudinea la mine, intram în birou (cu pieptul umflat și mândru) zicând: Aici sunt șefu’ ! Când a văzut, că eu chiar mă mândream cu treaba asta, a încetat să mai strige asa după mine. Iar în altă zi, m-a chemat și mi-a zis – Mă ! tu ești mai rău ca popii, tot pui pe facebook, numa cu Dumnezeu și din alea pocăiești ! La care i-am răspuns zâmbind, păi da șefu’, dacă ei nu iși fac treaba, ii suplinesc eu ! (asta în condițiile în care el nu are timp de facebook, dar probabil cei din anturajul lui m-au urmărit și probabil mai în batjocoră, mai în serios i-au zis despre activitatea mea de pe facebook). Am zis doua exemple și modul în care am reușit să ies onorabil din anumite intenții de a fi umilit, nu am ieșit că eu aș fi avut putere, ci Domnul mi-a dat cuvintele necesare și înțelepciunea potrivită pentru a da semnalul că următoarele umilințe nu se pot lipi de mine.

    • marinelblaj zice:

      Da. Cosmin, sună bine ce spui. În teorie… Căci practica… Exemplele tale arată răspunsuri şi reacţii care ripostează. Dar ce faci când riposta ta riscă să fie interpretată ca reacţie necaracteristică unui pocăit? Ce faci când umilirea nu se referă la faptul că eşti pocăit, ci la cu totul altceva?
      Nu, dragul meu, există situaţii în care n-ai ce face decât să înghiţi în sec şi să înduri. Când lovitura îţi vine de la cineva care n-ar trebui să se poarte aşa cu tine. La acelea m-am referit eu…

      • cungurean zice:

        Înghițitul în sec, hrana zilnică creștinului autentic. Cât despre mine, sincer dacă cineva m-ar umili nu aș fi atât de afectat ca în cazul în care cei dragi ai mei ar fi umiliți.

      • marinelblaj zice:

        Şi când prin tine sunt umiliţi cei dragi ai tăi, cum ar fi? Teoria e frumoasă, Cosmin, crede-mă! Eşti tânăr. Vei mai avea de văzut multe…

  3. Blogul lui Alin Cristea este o fabrică de umilințe de tot felul și cu toate astea, foarte puțini au reacționat. Pe de altă parte, spectacolul în sine a fost aplaudat de foarte mulți. Umilința pe care o suferă creștinul din partea unui alt creștin e mai dureroasă decît cea venită de la un străin. Am văzut asta în biserică și nu vreau să intru în amănunte.
    Textul tău e dureros și are o notă personală.

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu, de data asta nicio legătură cu Alin Cristea. El face ce ştie mai bine şi, cunoscându-i „capacităţile”, nu m-am simţit niciodată umilit, oricâte ar fi spus (novice. mahala, guguştiuc, ca să le pomenesc doar pe cele blânde!). Ai sesizat bine şi durerea şi nota personală. Rămân doar întrebările… 😦

  4. szromulus zice:

    Ai dreptate, draga Rasvan, domnul Alin Cristea produce jigniri pe banda rulanta, dupa care, la aparitia unor reactii, tot el pozeaza ca victima. O adaptare la context a zicalei – „hotul striga – prindeti hotii”, dupa care, la final, tot el este cel pungabit 🙂 .

    Exista o perioada de criza pana cand se trece pragul normalizarii situatie. Conflictul de imagine de sine este generatorul dezechilibrului intern. Odata ce imaginea se re-balanseaza, lucrurile intra in normal. Am trecut si eu prin momente neplacute la inceput. Incercam sa vad care este problema acestui personaj. In final am ajuns sa vad actul comic al busculadei moguliene. Este un personaj comic 😀 . Cand vad reactiile lui furibunde, pana acolo ca dorea sa il scuipe pe Nicolae Radoi, nu pot decat sa ma amuz. Uneori nimereste niste expresii ilariante. Azi chiar m-am amuzat foarte bine de modul in care se auto-alerga in ringul romanieievanghelice(sau islamice? ca nu mai retin bine 😀 ) in cautarea unui mod cat mai profund de a ma jigni 😀 .

    Este mult mai dramatic atunci cand cei pasionati de jiniri se afla chiar in biserica noastra. Am intalnit cativa chiar de curand. In momentul in care am spus lucrurilor pe nume(dupa ce aproape un an am pus diplomatia pe primul plan) au ripostat si s-au autovictimizat construind o adevarata drama. Dar in fond ei au fost agresorii. Mi-am dat seama ca le lipseste complet o imagine detasata de sine. Erau complet inconstienti de cat rau produc in jur. Nu pot sa spun decat ca sunt intr-o completa necunoastere a procesului de introspectie, ori Biblia accentueaza extrem de mult nevoia autoanalizei.

    Problema imaginii de sine, a viziunii clare, detasate a ce suntem si facem este o problema mult mai dificila decat pare. Problema aschiei din ochiul celui de langa noi este una foarte serioasa. Omul, prin impulsul nativ vede si analizeaza doar pe altii. Nu are capacitatea si instrumentele necesare sa se autoanalizeze. Chiar daca exista in prezent unelte si strategii de autoanaliza, foarte putini fac efortul. Biblia face referiri repetate la autoanaliza, introspectie pentru a ne intelege si corecta propriile greseli.

    Cea mai neplacuta este situatia in care trebuie sa apelam la bunavointa umilitorului. Pe de alta parte este un cadru de modelare a imaginii de sine. M-am simtit nevoit sa depun un efort intens de modificarea imaginii de sine pentru a recastiga echilibrul intern, cand am trecut prin astfel de experiente. Sunt momente in care fara o inspiratie de la dragul nostru Tata este foarte dificil de rezolvat situatia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s