Nostalgii de sâmbătă


Le-am cântat împreună cu fratele meu, Eugen, cred că toate piesele. Am mai scris pe undeva, pe acest blog, că de la ei ni s-a tras porecla, lansată în perioada şederii noastre la Râmnicu Vâlcea, de „Simion şi… Telefunken.”

S-au spus şi s-au scris atât de multe despre Paul Simon şi Art Garfunkel, cei doi evrei care au dominat muzica anilor de început ai pop-rock-ului, cu armoniile lor vocale şi cu stilul lor de a cânta despre lucrurile simple şi complicate ale vieţii, încât mi s-ar părea inutil şi extrem de dificil să scot în evidenţă prea multe din activitatea lor muzicală.

Am să remarc doar câteva ciudăţenii şi coincidenţe. S-au născut în acelaşi an 1941 şi au copilărit împreună, locuind la doar câteva blocuri distanţă unul de celălalt, în Queens, New York. Au început să cânte sub un nume caraghios şi aparent neserios, „Tom and Jerry”, prin 1955, în adolescenţă. Cine cunoaşte acest blog îşi va da seama de unde ideea de coincidenţe…

Interesant este însă faptul că, deşi au crescut în acelaşi mediu, firile lor s-au deosebit extrem de mult. Simon s-a dovedit ulterior o fire mult mai extrovertită, inovativă, în vreme ce Art a rămas un introvertit. Multă lume a spus că a fost mare păcat că s-au despărţit, în 1970 (deşi s-au reunit periodic pentru diverse concerte), mai ales că acel faimos concert din Central Park, în New York, din 1981 a adunat peste o jumătate de milion de spectatori, înscriindu-se în primele zece concerte cu cea mai mare audienţă din toate timpurile. Interesant, dacă stăm să ne gândim la muzica lor din acea vreme, una mult mai puţin spectaculoasă din punctul de vedere al show-ului. M-aş mira să poată aduna cineva în zilele noastre o asemenea audienţă, practicând acest gen de muzică.

Dar…

Azi mi s-a făcut dor de Simon and Garfunkel. Poate pentru că mi s-a făcut dor de anii de muzică ai lui „Simion şi… Telefunken”…

Am ales să postez înregistrarea faimosului concert din Central Park. Nu de alta, dar cuprinde mai toate piesele lor de succes de la acel moment. Mi-am spus însă că ar fi bine şi nu s-ar supăra nimeni dacă aş relua câteva dintre înregistrările lor, nu de alta dar înregistrarea concertului duce lipsa unuia dintre atuurile lor, sensibilitatea aproape permanentă a duetului lor vocal.

Aşadar…

” SIMON AND GARFUNKEL ” LIVE IN CENTRAL PARK NEW YORK 1981

şi

Sounds of Silence (1966)

 

Parsley, Sage, Rosemary and Thyme (1966)

 

Bridge Over Troubled Water

P.S. Credeţi-mă, nimic mai relaxant decât să lucrezi în timp ce-ţi cântă Simon şi Garfunkel !

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Frumuseţi, Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Nostalgii de sâmbătă

  1. Adrian zice:

    „Credeţi-mă, nimic mai relaxant decât să lucrezi în timp ce-ţi cântă Simon şi Garfunkel!”
    Corect!
    Eu am incercat sa lucrez ascultand Vladimir Vîsoțki si am renuntat. Nu mai aveam chef de munca… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s