Când nici cuvântul nebunie nu mai e suficient…


De o vreme nu-mi mai vine să scriu pe blog… Lupt din greu să supravieţuiesc normal la cap într-o lume care nu mai are cap…

Scriam cu alte ocazii că e uneori interesant Facebook-ul. Astăzi nu a fost aşa…
Am citit o veste care m-a cutremurat. Între multe altele care oripilează, dincolo de revolta pe care am trăit-o văzând toată stupizenia în care s-a transformat acel Ice Bucket Challenge, citesc despre un copil ucis cu sânge rece, într-un mod de-a dreptul oribil….
Doamne, vino, Doamne…

Într-un oraş cucerit recent de jihadiştii din Irak, Qaraqosh, câţiva copii se refugiază în Biserica Sfântului Gheorghe. Copiii sunt momiţi afară de soldaţi, deşi soarta lor va fi sclavia. Unul singur, Andrei, copil de doar cinci ani…

Citiţi mai departe AICI.
Mi-e greu să scriu mai departe. Vorba prietenului meu, Răsvan, asta în timp ce alţii îşi toarnă găleţi cu apă în cap. Şi, adaug eu, se distrează, se distrează…

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Odăiţa rugăciunii, Pe gânduri, Sare... amară, Zidul plângerii, Ştiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Când nici cuvântul nebunie nu mai e suficient…

  1. szromulus zice:

    Intr-adevar infiorator!!!

    Documentul de la Yale a fost o propunere de dialog intre cele doua parti, cu un scop pe care teologii crislamici nu il pot intiui. Nu exista, de fapt, un dialog intre crestinism si islam. Islamicii profita doar de strategia „calului troian” pentru a-si face loc in randul naivilor. Este o strategie des folosita de ei. Au intentionat (si intentioneaza) sa coboare garda lumii crestine pana isi pot intari pozitiile. In Londra, dupa ce au fost acceptati cu porturile si cu mentalitatea lor, incearca sa impuna legea Sharia pe plan local. De cativa ani se lupta intens sa primeasca drepturi in acest sens. Fac chiar razii pe strazi si se comporta agresiv. Au in sange strategia luptei pentru Allah, cu orice pret, folosing minciuna, santajul, agresivitatea, crima.

    Exista un master plan care sta la baza proiectelor de impacare a lumii islamice cu cea crestine. Multi psihologi, oameni politici, teologi sunt implicati in elaborarea si solutionarea pasnica a diferendelor. Teologii au impresia ca initiativa sinergica le apartine, cu toate astea exista multe proiecte la care ei au fost atrasi, dar nicidecum initiatori. Stephen Covey, un autor de renume, incearca aplicarea strategiei sinergice de multi ani intre cele doua tabere. Teoriile si incercarile acestora sunt bine calibrate si dau rezultate, dar nu in astfel de situatii. Inca de mai bine de 18 ani, am citit cartile lui Covey, sunt eficiente in relatiile interumane, dar doar in dreptul oamenilor care gandesc. Islamicii merg pe aplicarea oarba a planurilor de cucerice a lumii pentru Allah si nu cedeaza sub nici o forma. Pana in prezent planurile de gandire sinergica nu au dat rezultate, desi exista creiere mari implicate in aceste proiecte.

    Teoriile lui Volf si ale simpatizantilor paradigmei sincretiste sunt doar o parghie in acest instrument de eliminare a barierelor dintre cele doua parti. Chiar daca ar exista sanse de succes, tot nu putem renunta, de dragul unui master plan, la robustetea Evangheliei. Cu regret, pentru sincretisti, pe inamicul principal al Evangheliei nu il poti duce cu teorii si parghii sociale, politice. Raman la ce spunea Pavel, ca nu avem de luptat cu carnea si sangele, ori in astfel de dispute, forta si strategiile umane nu sunt decat de putin folos.

    • marinelblaj zice:

      Romulus, mă întreb de câteva bune zile dacă există posibilitatea dialogului între creştinism şi islamişti. Poate că la nivel înalt, dar atâta vreme cât la baza lui, în fundamentul mental construit atâţia ani în pătura majoritară islamistă, există ideea aceasta „ori ei, ori noi”, cine crezi că ar mai putea, chiar dintre liderii islamişti, schimba ceva?
      Sincer, nu am, evident, pretenţia că aş putea înţelege ce gândeşte Dumnezeu despre situaţia actuală, dar sunt extrem de curios care e rezolvarea Lui! Căci, ceea ce încearcă oamenii să facă, uzând de toate strategiile lor, e de-a dreptul rizibil (ca să nu spun, penibil!)

      • szromulus zice:

        Nu cred ca vreodata se va realiza un dialog sinergic intre islamisti si crestini. Prin anii ’95-’98 Cartea lui Covey (The Seven Habits of Highly Effective People) a facut multa valva in randul celor interesati de un bun management al vietii personale. Rezultatele la care a ajuns autorul, in acea vreme, cu familia lui au fost excelente. Am beneficiat si eu de eficienta teoriilor lui. Recent a aparut in librariile noastre, „A treia cale”. O carte bine calibrata pentru cei interesati de managementul vietii personale. Autorul este implicat si in miscarea de reconciliere dintre islamici si crestini. Am inteles paradigma lui. Functioneaza atunci cand ai de-a face cu oameni inteligenti dornici de a-si schimba managementul vietii personale. Premizele minime necesare pentru a putea sa iti construiesti o viata bazata de principii sinergice nu sunt indeplinite de majoritatea membrilor lumii islamice. In piramida lui Maslow trebuie sa fii la nivelele superioare, in schimb ei se afla la nivelele inferioare. Deci nu indeplinesc conditiile minime ca sa adere la un alt tip de gandire. Tot ce pot ei face este sa speculeze „ingaduinta” lumii crestine si sa isi plaseze calul troian.

        Intentia documentului de la Yale este gresit inteleasa de lumea civilizata. Interpretarile pe care le-am vazut pe net, facute de diversi profesori de teologie, sunt rizibile. Este o diferenta foarte mare intre a interpreta o hartie, stand la un birou fancy, cu aer conditionat in camera, inconjurat de o biblioteca impunatoare de carti si cu o cafea facuta la un aparat expresso de 1000$. In schimb idea fundamentala a documentului primeste o nuanta complet diferita cand intelegi lumea islamica, nivelul la care se afla majoritatea populatiei in raport cu piramida lui Maslow. Acesti teologi au nevoie sa faca o delegatie in Irak pe termen de 12 luni sa vada nivelul de viata. Dar sa nu stea in zona de securitate, ci sa iasa in lumea reala irakiana. Sunt convins ca dupa 2 luni isi vor schimba complet mentalitatea si instrumentul hermeneutic cu care au interpretat documentul. Este simplu sa emiti ipoteze si sa faci analize hermeneutice intr-un birou fancy si este altceva sa fii in linia intai pe front.

  2. lidieluptx zice:

    Iar „în timp ce alţii îşi toarnă găleţi cu apă în cap” sau „se distrează, se distrează,,,” as mai adauga si eu ceva… penticostalii si baptistii, vazind tot ce se intimpla in jur, in loc de cenusa si sac, si-au pus haina de sarbatoare si au intrat la ospat.

  3. lidieluptx zice:

    Da Marinel, e lume peste tot…chiar si acolo unde te-ai astepta sa nu fie. E cam asa ca la carnaval, masti de toate soiurile si este foarte greu sa deslusesti ce se ascunde sub ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.