Sâmbăta muzicală cu iz de istorie


Sir Cliff Richard. Iată o personalitate muzicală despre care se pot spune extrem de multe. Un artist cu o longevitate scenică incredibilă, cu o istorie artistică extraordinară, considerat de foarte mulţi specialişti drept interpretul primei piese autentice rock-and-roll britanice, acel faimos, dar uitat „Move It” de pe vremea când cânta cu trupa „The Shadows”. De altfel, chiar şi John Lennon spunea că „Până la Shadows şi Cliff n-a prea existat ceva care să erite să fie ascultat în muzica britanică” (se referea, evident, la muzica noii generaţii).

Născut în India, colonie britanică în acea vreme, în octombrie 1940, numele său real fiind Harry Rodger Webb, Cliff Richard începe să înveţe ghitara la 16 ani şi formează primul său grup, Drifters (nu cel american!). Primul său nume de scenă a fost cel de Cliff, pentru ca mai târziu să şi-l alăture şi pe cel de Richard, ca omagiu adus celebrului Little Richard.
Prima afirmare avea însă să o obţină odată cu colaborarea cu grupul The Shadows, o trupă cu care avea să lanseze primele şi cele mai multe dintre hit-urile vremii.
Nu intenţionez să insist, aşa cum mi-am propus de la bun început, asupra istoriei artiştilor pe care îi prezint în sâmbetele muzicale. Voi prefera întotdeauna să las muzica lor să vorbească. De altfel, o istorie foarte detaliată a vieţii şi activităţii lui Cliff Richard se poate citi pe Wikipedia sau pe site-ul oficial al artistului.
Aş menţiona doar turnura pe care a luat-o viaţa sa religioasă. Botezat ca anglican, Cliff începe să-şi ia mult mai în serios viaţa religioasă în 1999, după moartea bunului său prieten Jill Dando, un prezentator la televiziunea britanică. Colaborează şi participă la câteva dintre cruciadele lui Billy Graham, implicându-se şi într-o mulţime de acte filantropice.

Deşi multe dintre opiniile sale au fost criticate, muzica lui rămâne un absolut şi inevitabil punct de referinţă în ceea ce va însemna ulterior muzica pop-rock britanică.

Să ascultăm, totuşi, ce ne spune muzica lui. Celor ce vor avea nostalgii… felicitări; înseamnă că ascultaţi de ceva vreme muzică bună!

Vă propun trei vizionări, corespunzătoare pentru trei perioade:

 

 

 – partea 1

 

 – partea 2

 

şi, ca un fel de bonus, o piesă pe care am cântat-o împreună cu fiica mea, Cristina (la vremea când ea îşi luase, în sfârşit, inima în dinţi ca să cânte cu tatăl ei – a trebuit să modulez mult piesa, ca să-i fie… peste emoţiile ei! Totuşi, ce vremuri frumoase!):

Saviour’s Day

 

 

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Frumuseţi, Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Sâmbăta muzicală cu iz de istorie

  1. Oana zice:

    Un regal plin de nostalgii, dar și sentimente noi la melodii nemaiauzite până acum.
    Eu vă mulțumesc.

  2. L.I. zice:

    faina muzica. n am ascultat o inca toata.

  3. szromulus zice:

    Faina muzica, draga Marinel. After a long and difficult week, Cliff Richard cheered me up 🙂 . Saviour’s Day is great.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s