Nu. Nu îmi vine să cred! Eu, colesterol?! Nici n-am ştiut să reacţionez în faţa unui diagnostic atât de abstract. Am auzit eu că multă lume este bolnavă şi că mulţi poartă şi pecetea acestui colesterol. Dar, eu, eu să am colesterol, mi se pare o exagerare! ,,Pe baza stresului, domnule pastor, stresu’ e de vină” încerca, într-un fel neutru, să mă convingă doamna, de altfel afabilă, dar responsabilă cu diagnosticul meu. ,,O fi mâncarea”, bag eu de vină, nu de alta dar nu mă consider nici măcar niţeluş un om stresat.
Şi uite aşa, plec îngândurat din cabinet şi mă tot gândesc: „colesterol, stres, colesterol. Bine, bine dar de la ce m-am stresat eu aşa tare, ce mă roade? Trebuie să simt stresul… sau e o mică hibă ce ţi se instalează pe neştiute? Ce mai contează, îl am şi gata! Da, dar…” şi gândul se sparge încet de pereţii unor griji de care n-am mai fost… îngrijorat.
„Bun”, îmi zic împăcat, „dar acu’ ce fac?” Nu pot să vorbesc cu el şi să-i spun: ,,auzi, dom’le colesterol, mulţumesc că mă faci prudent, dar am şi eu treabă, am copii de crescut, am biserică… te rog eu frumos, cată-ţi matale un alt loc şi părăseşte-mă la fel cum te-ai adăstat pe venele mele, adică pe neştiute”.
Tactica vindecării îmi revine în totalitate şi trebuie gândit, asudat şi asumat exerciţiul exorcizării acestui colesterol. Dar cum? ,,Rugăciunea, frate, rugăciunea!”, da, ştiu şi eu asta. Poate că dimineaţa ar trebui să spun: ,,Doamne, ajută-mă să nu mă stresez astăzi!”. Sincer, nu prea m-ar onora o astfel de rugăciune, şi nici pe Domnul; parcă Îl văd pe Mântuitorul cum mă priveşte mustrător şi citesc subtitrarea din ochii Lui: ,,puţin credinciosule, iar te stresezi, până când?… ”
Uitaţi-vă şi dumneavoastră la Avraam, la David şi la toţi eroii din Evrei 11, toţi au motive cât carul să fie stresaţi. De pildă, unul pleacă din locul natal ca în excursie, îşi ia cortul şi soţia, fără ghid, fără armată pentru tâlharii de pe drum. Îmi vine să-l întreb, când îi bătea buletinul spre 100: ,,No… nenea Avraam, cum stai cu colesterolul?… ţară încă nu ai, copii nu ai, nici măcar o casă din chirpici nu ai, măcar aşa, nişte colesterol…un pic măcar, ai?” Dar nu trece mult şi gândul îmi traversează puntea Iabocului, dau nas în nas cu David. Cămaşa ruptă, părul răvăşit şi ochii plânşi ca după o petrecanie. ,,Unde mergi, David, ce te grăbeşti, vreau să te întreb ceva legat de stres, de… stai să-ţi explic, unde fugi?” ,,N-am timp de răspunsuri”, îmi spune îngânat, „am ajuns din rege un desculţ, Absalom, fiul meu, îmi vrea moartea, doi copii mi-au murit deja, opt ani am stat prin tufe şi peşteri, odată a trebuit să fac pe nebunul, fiind în lanţuri şi dus în faţa unui împărat netăiat împrejur, prima mea iubită a fost luată de altul…” Ce să îi mai explic eu lui David, clinic trebuia să fie pus în perfuzii, iar psihologic, nu i-ar fi stricat o sesiune de psihanaliză. Dar ce să va mai spun de Petru, care doarme buştean şi îi arde de vise când a doua zi îi pregăteau catafalcul, de Sila şi Pavel care ţin partitura şi fac un duet (după bătaie, cântă amândoi la bas) şi alţii şi alţii?… Întreb năuc în faţa titanilor: ,,Unde vă este stresul, colesterolul… voi nu vă luaţi niciodată tensiunea, voi nu ascultaţi de medicul de familie???”
Dacă te iei după icoanele din Evrei 11, la care mai adaugi şi grămada de martiri, îţi şi vine greu să mai vorbeşti de stres şi colesterol.
Staţi un pic, am zis eu ceva de stres, de colesterol?
Iartă-mă, Avraam, iartă-mă, David… mai vorbesc si eu…
Vasi Duma
P.S. Acum, toţi avem colesterol. Problema e nivelul lui… Cu stresul e altă discuţie…
cetatea de piatră 