Căutare, necăutare şi „selfie” – Carismatici, neo-carismatici sau… altceva? (IV)

Între cele mai multe victime ale noului val de doctrine false ce produc tot mai vizibile „deranjuri” în lumea evanghelică, tinerii ocupă un loc aparte.

Înainte de a încerca să înţelegem puţin mecanismele care îi fac atât de vulnerabili, cred că se impun câteva precizări:

– sunt, ca mai toţi cei care au copii şi încearcă să-i crească, un părinte nereuşit. Cu fiecare zi, lună, an care trece descopăr lucruri pe care trebuia să le fac altfel, lucruri pe care nu trebuia să le fac. O cunoaştere îmbogăţită permanent şi niciodată suficientă.

– în ultimii ani am fost implicat în lucrarea cu tinerii bisericii. Am fost în tabere cu ei, am avut activităţi diverse împreună, am studiat Cuvântul… am fost împreună multe, multe ore. I-am văzut crescând, şi cei ce aveau cândva 10-12 ani sunt acum flăcăi şi domnişoare în toată firea. În pofida vârstei pe care o am sunt prieten cu mulţi dintre ei şi doar faptul că mă tutuiesc cu majoritatea poate să spună mult…

– n-am uitat nimic din experienţele tinereţii mele, una deloc săracă în situaţii, întâmplări şi evenimente ieşite din uzual.

– nu în ultimul rând, deşi vârsta ar justifica într-o oarecare măsură aşa ceva, nu sunt un om acru, încruntat şi chiar dacă viaţa mi-ar fi dat destule motive să nu fiu un optimist, am rămas şi rămân un om cu o perspectivă mereu pozitivă.

Impresiile şi opiniile pe care vreau să le aştern mai jos sunt doar spicuiri dintr-un tablou mult mai vast a ceea ce am putut observa de-a lungul timpului.

Ce înseamnă să fii tânăr astăzi?

Cu siguranţă şi sub nicio formă nu înseamnă ce a fost cu doar câţiva ani în urmă. Dacă în vremea tinereţii mele ( ca să merg şi mai în urmă) informarea solicita eforturi considerabile şi limitările surselor erau mai mult decât dramatice, tinerii de astăzi se confruntă cu o situaţie diametral opusă. Sursele de informare sunt practic nelimitate. Tragedia stă însă în faptul că şi selectarea lor este foarte dificilă. Tânărul de astăzi este „bombardat” din toate părţile cu informaţie şi, mai mult, el a învăţat, datorită progresului tehnologic, să acceadă această informaţie fără prea mari restricţii.

Problema, sau sâmburele problemei, nu stă însă aici. Sunt din ce în ce mai convins că problema reală care generează stare actuală a tineretului este lipsa acelor şapte ani de acasă. Nu mă refer la expresia ce face trimitere la educaţie şi bun simţ, deşi nici acestea nu sunt de neglijat. Mă refer la acea perioadă de timp petrecută cu părinţii, în care copilul putea fi pregătit mult mai bine pentru înfruntarea cu lumea. Şi, ca şi acest lucru n-ar fi fost destul, situaţia societăţii în care părinţii sunt tot mai mult absenţi din mediul familial a dus la o posibilitate tot mai redusă pentru copii de a beneficia de experienţa persoanelor mature din mediul familial. În schimb, a crescut dramatic influenţa mediului stradal, a mediului informatic aflat într-o continuă expansiune dar şi degradare morală. Accesul la surse de informare oferite de internet, de televiziune, accesarea lor tot mai facilă prin intermediul a sumedenie de gadget-uri, combinate cu lipsa capacităţii de selectare în absenţa unor criterii care să facă acest lucru în baza unei educaţii măcar morale satisfăcătoare, au făcut din tineri cele mai vulnerabile persoane ale societăţii. Sunt multe de spus pe marginea acestei situaţii şi există lucrări ample despre acest subiect, mult mai complete şi mai avizate.

Ceea ce aş dori eu să subliniez în acest articol este situaţia tinerilor din biserici, sau care mai sunt încă interesaţi de biserică.

Un prim lucru pe care aş vrea să-l scot în evidenţă, şi unul dintre cele care agravează poate cel mai mult starea actuală este faptul că „bariera” care separa tânărul „din lume” de cel din biserică este tot mai puţin vizibilă. De la modul de a se îmbrăca, până la felul de a relaţiona, totul e de o fragilitate tragică. Să fim înţeleşi, nu sunt adeptul sau suţinătorul ideii că tânărul din biserică trebuie să arate ca unul de acum o sută de ani. Tinereţea e frumoasă inclusiv prin non-conformismul ei, atâta vreme cât el nu depăşeşte barierele bunului simţ comun.

Ce se întâmplă între tinerii din biserica de astăzi?

Tinerii nu mai au răbdare. Ei au fost învăţaţi că orice informaţie e la un click distanţă. Drept urmare, ei nu mai au timp să asculte predici, studii biblice sau dezbateri teologice (între altele, m-aş mira sincer ca, în cazul în care unul dintre aceşti tineri a dat de acest articol, să fi avut răbdarea să citească până aici!) Mai mult, dacă ceea ce li se prezintă nu conţine ceva „cool”, surprinzător, nou, inedit, „funny”, nu e, pur şi simplu, interesant! Consecinţa? Cunoştinţele lor doctrinare sunt, dacă nu limitate, atunci cu siguranţă extrase din surse care prezintă aceste caracteristici. De aceea şi atracţia lor către lucrări, clipuri video, predici audio-video cu un caracter „comestibil” pentru gustul lor. Ori, din nefericire, s-a ştiut profita de această slăbiciune. Lipsa de cunoştinţe reale şi suficient de profunde biblice a făcut posibilă strecurarea în mintea lor a unei imagini false despre dumnezeire, despre credinţă, despre biserică etc. Dumnezeu a devenit tot mai mult un „deus ex machina” (vezi şi explicaţia din DEX) care poate suplini lipsa de pregătire pentru un examen, credinţa devine o minimă suficienţă în care descartianul „cogito ergo sum” se transformă în „credo ergo sum”, iar biserica un loc unde merg nu din necesitate spirituală conştientă, ci dintr-una instinctuală şi mai degrabă senzorială (văd ceva care să-mi placă, aud ceva care să mă satisfacă).

Sesizând acest lucru, mulţi lideri din biserici pun un accent deosebit pe această latură. Am avut surpriza să aud din gura unui păstor cu multă experienţă ideea că „deja la ora actuală principala activitate şi modalitate de a transmite mesajul Evangheliei este muzica” şi, deşi muzica este un fel de aer pentru mine, nu m-am putut abţine să întreb ce facem cu Cuvântul! Am rămas pe gânduri la ideea transmiterii adevărului biblic prin muzica actuală. Din punct de vedere strict muzical, o fi ea plăcută şi utilă în închinare, dar să crezi că poţi suplini predicarea Cuvântului prin textele superficiale, cu „doctrină telegrafiată”, mi se pare absolut aberant! Deşi, trebuie să recunoaştem, se mulează perfect pe tendinţa tinerilor de a căuta acel ceva uşor şi plăcut comestibil, care să nu solicite timp şi resurse cognitive prea multe. Un fel de „pastilă” care se înghite uşor cu un pahar de coca-cola! De altfel, a devenit o imagine cât se poate de banală să vezi tineri în biserică apelând la telefoanele mobile în timpul predicii sau, în general, al serviciilor din biserică, pentru a relaţiona cu alţii din afara bisericii sau pur şi simplu pentru a căuta pe internet ceva… mai interesant. Consecinţa dramatică este un bagaj de cunoştinţe biblice extrem de sărac sau, în cel mai fericit caz, îndestulător dar… extrem de vulnerabil într-o dezbatere!

Cum spuneam, tinerii nu mai au răbdare! Totul trebuie să fie la un click distanţă. Şi acelaşi click cu care se accesează informaţia căutată poate fi folosit şi pentru a anula sursa în cazul în care informaţia nu satisface!

(va continua)

foto