Carismatici, neo-carismatici sau… altceva? (II)


„Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna…” (Iuda 3)

Cam aşa ar trebui să încep acest al doilea articol din seria promisă. Aş fi dorit să merg mai departe cu analiza situaţiei bisericilor evanghelice din ţară în faţa adevăratului asalt la care este supus din partea mişcărilor mai vechi sau mai noi din lumea creştină. Mă refer aici la o listă lungă, ce include Noua mişcare apostolică, New Age, IHOP (International House of Prayer), Neo-carismatismul, Strange Fire, Toronto Blessing şi lista aceasta ar putea continua (oricum, menţionarea este aleatorie).

Poate ar fi fost suficient să citez aici întreaga epistolă a lui Iuda.

Iată însă că evenimente care se petrec şi despre care se scrie şi se comentează intens m-au determinat să mă opresc puţin asupra unui aspect ce pare, la prima vedere, mai puţin important. Şi totuşi…

Faţă de lucrurile care se întâmplă, oamenii se simt aproape obligaţi să ia atitudine. Ceea ce este de-a dreptul dramatic este faptul că aceste atitudini nu oferă prea multe variante. Sunt doar trei.

Pe de o parte avem atitudinea celor care, cu bună sau cu rea credinţă, sar în apărarea acestor mişcări. Cei de bună credinţă văd în ele „treziri” şi, într-un fel, este de înţeles confuzia pe care o fac între ceea ce îşi doresc sincer, în contextul unei adevărate „somnolenţe” strecurate în foarte multe biserici, şi iluzia care li se vinde.

Cei de rea credinţă sunt liderii acestor mişcări. Oricât ar încerca să justifice şi să poleiască acţiunile lor, confruntarea cu învăţătura biblică le este fatală. Nu lor, ci învăţăturilor pe care le promovează. Nu trebuie să fii un apologet ca să îţi dai seama că practica uzuală este scoaterea textului din context şi folosirea lui ca… pretext!

Pe de altă parte sunt cei care încearcă din toate puterile să apere valorile creştine cu care au fost învăţaţi de-a lungul multor ani. Majoritatea lor sunt oameni de bună credinţă. Poate că unora le lipseşte simţul dialogului. Unii uită versetul acela din Galateni care vorbeşte despre „duhul blândeţii” (Galateni 6:1). Uită că de partea cealaltă sunt oameni şi că lupta nu este cu ei, ci cu duhurile care îi mână. Uită că una este ironia, alta mânia!

Ei bine, aici este punctul în care aş vrea să vă supun atenţiei un gând care nu îmi dă pace…

Nu cumva asistăm la provocarea deliberată a unei radicalizări a reacţiei din partea celor care vor să apere valorile creştine „tradiţionale”? (am pus cuvântul între ghilimele, căci aceasta este una dintre etichetele care se aplică de cei cu… „trezirile”). O radicalizare care, provocată, poate justifica atitudini, opinii şi etichetări ulterioare de genul „nişte fundamentalişti… talibani creştini… conservatori etc”, toate acestea urmate apoi de măsuri împotrivă? Evident, nu pot să mă gândesc la măsuri punitive (speranţa moare ultima, nu-i aşa?), dar mă gândesc la măsuri… restrictive. Iată, majoritatea mijloacelor media creştine din ţară sunt, mai mult sau mai puţin, sub controlul sau influenţa noilor curente. Tinerii sunt atraşi prin… respingere! Respingerea a tot ce poate fi catalogat, etichetat ca tradiţional, bătrânesc… Adică ceva de genul „doar n-o să rămâi între talibanii ăia; vino la noi, e muzică, distracţie, la noi nu există boală, tristeţe etc”

Pe de altă parte, această radicalizare duce precauţia la o extremă deosebit de periculoasă chiar în sânul bisericilor care vor să rămână lângă Cuvântul nealterat, neinterpretat după interese obscure, dar care sunt conştiente că este necesară, aşa cum şi Pavel făcea aluzie, o adaptare culturală permanentă, una care să nu afecteze Adevărul, dar care să îl facă accesibil şi celor care trăiesc ACUM, nu… acum 50 de ani! Această precauţie dusă în extremă nu face decât să dea, pe de o parte, apă la moară detractorilor, iar pe de altă parte, justificare tinerilor care aleg… calea pribegiei.

Vreau să fiu bine înţeles; Evanghelia va rămâne întotdeauna relevantă. Dar felul în care ea este prezentată oamenilor trebuie să fie la fel de relevant. Ori, aceasta nu se poate nici prin excesele doctrinare ale „vânzătorilor de iluzii” din mişcările menţionate, căci adevărul iese în cele din urmă la iveală, şi nici prin punerea pe masă doar a „murăturilor” în timp ce spunem „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”

În mod deliberat am ales să nu scriu despre evenimentele menţionate la începutul articolului. Pentru mine, este destul de limpede un lucru: ne aflăm în mijlocul unor conexiuni extrem de periculoase. Aproape că poţi fi convins că dacă tragi de un anumit fir la Arad, s-ar putea să ţipe cineva din… Chicago; apeşi prea tare pe un subiect la Iaşi, doare pe undeva prin Londra; calci neatent în Cluj, se sparge un bec la Toronto… şi exemplele ar putea continua. Nu se ştie când, încercând să faci curăţenie într-o cămăruţă pe care ai neglijat-o, cu sau fără bună credinţă, stârneşti un adevărat cuib de viespi!

Acestea sunt rânduri scrise la o oră destul de târzie. Sunt gânduri incomplete, aşa că voi încerca să actualizez acest articol pe măsură ce altele se vor sedimenta. În plus, sunt convins că vor apărea noi elemente în toată această stare de fapt şi de… fapte!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Carismatici, neo-carismatici sau… altceva? (II)

  1. Marinel, cînd am scris prima postare despre Daniel Brânzei şi Mister-ul lui 🙂 , cineva a comentat astfel:
    „Oare toţi ne tîmpim la bătrîneţe?”
    Cum şi eu şi Daniel Brînzei avem aceeaşi vîrstă, şarada presupunea trei răspunsuri posibile (vorba ta cu cele trei categorii): s-a tîmpit el, m-am tîmpit eu sau ne-am tîmpit amîndoi.
    Din spirit de fairplay, am ales pe cea de-a treia ca posibilă. 🙂
    Referitor la tipii de bună credinţă, îţi povestesc ceva.
    Eram adolescent. Vîrstă dureroasă şi frumoasă. Ţi se pare că toţi stau cu ochii pe tine. Nu ştii ce să faci cu mîinile, cu coşurile, cu fetele… complicat, ce mai! 🙂
    Eram bucureştean. Venise un văr de-al meu în vizită. L-am luat să-i arăt capitala. Omul era mare cît dulapul şi avea un suflet pe măsură, dar nu punea mare preţ pe lucrurile mărunte. Era o căldură ca acum, de se topea asfaltul. I s-a făcut cald. Era lac de transpiraţie. I-am spus că ar fi bine să se şteargă. Omul a băgat mîna în buzunarul unde credea că e batista, a scos un ciorap negru şi ros şi s-a şters pe faţă cu el. Cînd şi-a dat seama cu ce, era prea tîrziu. Eu fluieram şi mă uitam prin curtea palatului regal. Mă făceam că nu-l cunosc. 🙂
    Aşa e şi cu unii din prietenii noştri (nu zic care): sunt băieţi buni, au suflet mare, dar cînd ieşi cu ei în lume , e bine să-i cauţi la batistă. 🙂

    • Bun! Şi de acum devenim serioşi! 🙂

    • marinelblaj zice:

      M-ai făcut din nou să râd, Răsvane! Nu de alta, dar am văzut predicatori care, la amvon fiind, scot batista, se şterg de transpiraţie pe frunte, apoi nasul şi din nou fruntea! De aceea, probabil, ştiu eu exact câte fante au gurile de la aerul condiţionat de pe tavan! 😀
      Şi-apoi… nu doar la batistă, ci şi la unghii. Că dacă încerci să-i potoleşti… chestia cu gheara-n gât, ca piţigoiul, săracii! 😦
      Dar, vorba ta, să fim serioşi. Drept pentru care, la cele trei variante, poţi să pui şi trei persoane… măcar ies mai ulte variante! 😀

  2. lidieluptx zice:

    Incep sa se vada unghiile de sub pielea de oaie. Doamne, multi lupi au mai intrat in turma si bine s-au mai cosmetizat, ca este foarte greu sa le dai pielea jos. Insa mai nou, nici nu trebuie sa facem nimic, ca isi arata singuri ghearele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s