Am mai spus-o şi cu alte ocazii: e bun feisbucul la ceva!
Am descoperit zilele acestea o posibilă emblemă, sau temă de afiş pentru întâlnirile acestea cu tematică numită „crislam.”
Dacă tot se încearcă să ni se bage în cap ideea că doar nouă ni se pare că nu e ceea ce e de fapt, sau că e ceea ce nu e… nici nu mai şti cum să le formulezi ca să nu-ţi sară specialiştii în cap şi să te trezeşti retrogradat de la guguştiuc la te miri ce specie de colibri vizibilă doar la microscop…
Mă rog, n-o fi asta neapărat teologhisire. Poate doar… teolo-găsire…
Aşadar, iată emblema pe care o propun crislamului:
Şi, ca să nu se spună că nu suntem în stare şi noi, guguştiucii, să umblăm… în sfere înalte, m-am gândit să postez şi o fotografie personală. Veţi remarca, sunt sigur, că oricât ar fi sferele de înalte, rămân un om cu… picioarele pe pământ! 😀
Kennedy Space Center, 30 iulie 2005
cetatea de piatră 
Domnul Contac tocmai afirma intr-un comentariu ca „Păi pe Volf îl luăm în serios.” Dupa ce am punctat niste idei de baza ale unei demonstratii (de bun simt) riguroase pe teza similaritatilor suficiente si a crestinismului redus la esente, observ ca discernamantul si rigurozitatea lor de a analiza fenomene si miscari religioase se afla la nivelul unui novice care intra pentru prima data intr-un pub britanic. In stiinta, o demonstratie ca a lui Volf, nu trece nici macar de primul filtru de exigenta. Sa validezi si sa accepti o teza atat de curajoasa bazandu-te pe niste argumente atat de light nu pot sa zic decat ca nu respecta absolut nici un statut riguros de validare si sunt perfect de acord sa inmanam ca premiu emblema „marul muscat cu viermi – de pe capacul laptopului” 🙂
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu pot da Viata pe 30 de arginti. Umblarea cu Cristos nu este pentru cativa ani, ci o incepem din momentul convertirii si o ducem (altfel nu ma converteam) pana in eternitate.
Amin!
Romulus, când răspundem noi, novicii, guguştiucii, se leagă de lipsa noastră de pregătire. N-avem „clasă”, dom’le, n-avem clasă! Mai mult, au şi „ţucări” care se leagă de nimicuri, gen „de ce am scris că Brânzei e teolog”, fără să intuiască faptul că, spunând că el: „nu mai poate fi considerat insuficient de… teolog” făceam trimitere la modul în care ne desconsiderau pe noi. Acum, dacă la o chestiune atât de simplă nu-l duce mintea pe cineva, tu ai pretenţia să priceapă demonstraţiile tale? Să fim serioşi!
Atenţie! Ală nu este doar un măr muşcat…”, e un laptop… Apple! 😀
Daca am discuta despre chestiuni minore, totul ar fi acceptabil, dar in cazul unei teze de o asemenea anvergura, lucrurile trebuie demonstrate cu un grad ridicat de rigurozitate. In stiinta tot ce spune Volf, respectiv modul in care isi argumenteaza teza – se numeste „having a hunch” si punct. Nu are nici o valoare tot ce afirma el. Daca in teologie se transforma apa in ceai si ceaiul in mostre pentru analize, de cate ori vrem pe zi, atunci sorry, consider ca ateii au dreptate. Adica un grup de oameni fara preocupari serioase se aduna si vorbesc fara sa gandeasca si fara sa analizeze.
Draga Romulus, la fel ma mir si eu de toate acestea. Ati fost unul dintre comentatorii la care am vazut cele mai serioase argumente impotriva afirmatiilor lui Volf. Si sunt perfect de acord cu ele. De ce oare asa de multi inghit „galustele” lui Volf insa? Nu reusesc sa inteleg daca o fac constient sau inconstient…
Draga Paul, lucrurile sunt grave. Unii si-au dat viata pentru credinta. Nu pentru o credinta naiva. Eu inteleg ca la teologie nu se pun bazele logicii si ale argumentarii riguroase stiitifice, ci se rotunjeste patratul ca sa il numeasca la final triunghi isoscel. Dar asta nu este o scuza pentru lipsa capacitatii de analiza si pentru acceptarea unei prostii nedemonstrate. Consider ca cei care afirma ca Volf si-a demonstrat teoria nu au habar ce inseamna demonstratii, nu au rasfoit un manual de logica. Mai au curajul sa afirme ca ei is specialisti. Specialisti in ce? Cati ani s-a luptat Einstein sa isi demonstreze teoriile? Fara o argumentatie serioasa si riguroasa a luat cineva in seama ce spunea el? Pai in teologie(mi se pare) ca trebuie sa iti iei o titulatura academica, sa ai un grup de sprijin si orice porcarie devina teza valida. Fara demonostratii riguroase, nu accept teza. In special ca reducerea crestinismului la esente este o chestie extrem de slaba. Principiul similaritatilor suficiente este, de fapt, teoria numitorului comun. Sa nu ne blocam in denumiri.
*crestinismului la esente este o chestie extrem de fragila si slab argumentata. Pusca din toate incheieturile.
Marinel, intrebarea este cine se ascundea sub costumul de cosmonaut. Vazind, insa, data la care ai facut poza, putea fi si Danut Manastireanu, ca pe vremea aia inca era la baptisti. El a… zburat dupa. 🙂
Răsvan, te contrazic. Să-ţi explic de ce.
1. Mi s-a spus la vremea respectivă că e un trucaj făcut cu Photoshop 😀 Persoana care a spus asta e o prietenă foarte bună, dar nu-i venea să creadă că am dat mâna cu un astronaut. Nu ştia că la fiecare lansare de la Cape Kennedy doi astronauţi care au zburat în Cosmos ies şi fac fotografii cu 10 spectatori, la alegere. Pe mine m-au ales căci eram un „exotic” pe acolo, un român care nu ştia… cât este de guguştiuc la acea vreme. Prietenii mei americani mi-au făcut lobby pentru fotografia asta cât i-au ţinut bojocii! 😀 N-o să-ţi vină să crezi, dar l-am întrebat pe astronaut dacă se simte mândru că dă mâna cu un român! 😀 A râs atât de tare şi mi-a tras una peste umăr încât de acolo cred că mi se trage… cocoaşa! Aşadar, era un astronaut veritabil în costum.
2. Dacă la vremea aceea D.M. era baptist, îmi place să cred că un baptist nu poate fi chiar atât de… aerian. Oricum, aerian rimează mai degrabă cu… anglican! 😀 De aceea a şi zburat după! 😀
: ))))
Ca unul care am nimerit aici acum câteva zile ca musca-n zăr, vă rog să încercați să faceți în așa fel încât să reiasă din postările dumneavoastră că nu i-ați luat în colimator chiar pe toți teologii români, ci doar pe unii. Acum câteva zile Adrian mi-a atras atenția că, la acuzația mea că ar fi generalizat referindu-se la toți teologii români, dumnealui a vorbit doar despre unii, însă tot citind unele postări rămân cu impresia că unii dintre comentatori fac referire la toți, așa, la grămadă. Nu cred că-i corect, mai ales că unii – vorba bancului – tac și sapă, adică muncesc. Într-o discuție privată, pe email, cu Adrian, am aflat cam care sunt teologii care merită luați în seamă în vremea de azi iar unii dintre ei, socotesc eu, chiar nu merită să fie împinși în fața tirului unora dintre comentatorii de pe blogurile evanghelice. Nu sunt foarte mulți oamenii aceștia (uitați-vă pe site-urile instituțiilor evanghelice de învățământ superior din România sau pe oriunde or mai fi lucrând), așa că, zic eu, merită să facem referire la nume – concret – dacă nu suntem de acord cu cutare sau cutare. Așa scăpăm de generalizări (obsesia mea, se pare…) și spunem lucrurilor pe nume (pe bune, pe nume…).
Remus dragă, nimeni nu contestă valoarea academică a vreunui teolog. Personal, nu mi-aş permite aşa ceva! Repet, nu este vorba despre valoarea academică, aceasta însemnând cunoştinţele acumulate, capacitatea de a pătrunde mai în profunzimea problemelor teologice etc. Este însă vorba despre orientarea pe care o au unii mai nou. Cu alte cuvinte, cred că nu este nicidecum vorba despre atacuri la persoană. Apoi, ar fi bine să facem deosebire între „înţepături” adresate ca replici la „guguştiuci” şi alte etichete, lucruri pentru care un înţelept nu se supără, ci se amuză, şi „atacarea” unor teorii sau curente pe care aceştia le susţin.
Mai concret, ca să ai satisfacţia unui răspuns concret, găsesc (eu, cel puţin) periculoasă susţinerea teoriilor lui Volf de către fratele Conţac (culmea, sunt de mult un cititor al blogului său). Acum, ar fi impropriu să-i includ la categoria teologi pe cei de la Adoram sau de la Harvest care, chiar dacă pot avea studii şi cărţi scrise (mă refer la Barbosu, de exemplu) nu pot fi consideraţi chiar aşa de…sus.
Şi, nu în ultimul rând, îngăduie-mi să-ţi spun că în opinia mea un om superior este acela care nu-i priveşte ca pe „guguştiuci” pe cei „mai jos” decât el.
Scriam undeva, aici, pe blog, că suntem cu atât mai jalnici decât oricine cu cât ne credem superiori tuturor!
P.S. Oricum, mă bucur că ai simţul umorului! 😉
Păi, așa da. M-am sesizat doar pentru că mi s-a părut că breasla asta a teologilor (ca oricare alta) are nevoie de un dram de respect din capul locului, chiar dacă unii dintre ei se poartă cum se poartă. Acum am priceput cum stă treaba – mulțumesc pentru răspuns. Poate n-ar fi rău să vedem și lucrurile bune pe care le fac (trebuie să fie și din astea pe ici-colo), că pe cele rele le-am întors pe toate părțile.
Nu, dragul meu, să nu exagerăm! Pentru lucrurile bune primesc salarii! Iar salariile lor nu mă afectează cât mă afectează învăţăturile false pe care le susţin. Pentru salariul unora contribui şi eu prin plicul de la biserică, dar ereziile înghiţite mă pot costa veşnicia!
Şi, oricum, nu te îngrijora! Mulţi dintre ei nu duc lipsă de lăudători! 😉
P.S. La detaliul cu plicul de la biserică mă gândeam la baptiştii mei, căci alţii primesc banii din bugetul statului… Asta ca să nu existe confuzii…
Într-adevăr, teologii baptiști au salarii exclusiv de la biserică, de aceea sunt considerabil mai mici decât cele de universitățile de stat sau de la ITP. Asta – cred – ar trebui să dea de gândit bisericilor noastre… Nu sunt de acord cu ipoteza că ereziile teologilor ne pot costa veșnicia. Avem cu toții datoria să cercetăm Scripturile, fiecare în dreptul lui, pentru că mântuirea e dată fiecăruia dintre noi – nu mă duce la mântuire nici un teolog, ci doar harul lui Cristos, prin urmare nu mă tem de ce prostii poate spune, la un moment dat, unul sau altul (că și noi spunem destule). În bisericile noastre însă studiul biblic e aproape zero, iar dacă totuși există atunci e vaișamar (fără aluzii…).
Remus, când am scris „ne pot costa veşnicia” nu m-am referit la mine, la tine sau la cei care nu sunt dispuşi să înghită orice. Dar, gândeşte-te la cei pe care îi duc în eroare teoriile celor de la Toronto Blessing, Strange Fire, New Apostolic Reform, sau „reflexiile” româneşti ale acestora.
Vreau să-ţi spun ca la noi, la biserica noastră, studiul biblic nu este deloc zero! Nu ştiu cum e în alte părţi. Noi am abandonat tematica UBR, greoaie şi…, trecând la un sistem propriu. Oricum, fără studierea personală a Scripturii, fără trăirea învăţăturilor…
Mă bucur să aflu că sunt biserici în care studiul biblic funcționează bine. În multe biserici e literalmente zero. Nu se mai face. Nu cred că ar trebui dată o tematică – vorba ceea – de sus. Fiecare biserică are oameni competenți să dea învățătură – are grijă Duhul Sfânt de asta – doar să se facă ceva în privința asta. Referitor la Toronto Blessing etc., tot oamenii simpli din biserică sunt de vină. Nu citesc Scripturile, de aceea se rătăcesc, iar asta n-am spus-o eu… Trăirea cu Domnul citind, studiind și învățând Scripturile e pentru toți, fără excepție. Atât cât ne trebuie pentru mântuire toți putem înțelege. Că există finețuri și chestii dificile pe care, adevărat, teologii le pricep mai lesne decât noi pentru că asta fac tot timpul – adică studiază – asta e altă treabă, însă înțelegerea mântuirii noastre de obște e la îndemâna tuturor.
like la poza 2. pari tare nedumerit de personajul cu care dai mana, ori de situatiune. : )) ori doar asa ai fost prins in poza. 🙂
Da’ de unde nedumerit! Tocmai îl întrebam dacă e mândru că dă mâna cu un român, şi mă amuzam şi eu de întrebarea pusă! 😀
Dar prima poză, cea cu laptopul apple, de ce nu-ţi place? 😉
imi place si aia. am mai vazut(-o). 🙂
Şi eu am mai văzut-o (e vorba de poza cu astronautul): degeaba neagă Marinel, eu tot cred că era cu Sandra Bullock! 🙂
Răsvan, fii cuminte! Sandra e una dintre actriţele preferate ale Floricăi! 😀 Dacă mă întreabă unde e autograful? Tocmai tu să-mi faci una ca asta? 😀
Mi se parea ca e Sandra Bullock, dar nu eram foarte sigur, in schimb acum nu mai am dubii 🙂
Pe cand oare o poza cu Contac dand mana cu un … extraterestru , „real” ?
Nu s-a găsit o planetă demnă pentru nasul lui. Dar galaxia e mare şi asteroizii mulţi. 🙂
Ce vă deranjează la Conțac: faptul că l-a invitat pe Volf sau modul în care a răspuns criticilor? Că dacă primul aspect contează, atunci cazul se aseamănă cu cel din 2007 de la Universitatea Emanuel, când Corneliu Simuț l-a invitat pe Iain Torrance să țină o serie de prelegeri (a se vedea fostul blog al lui Marius Cruceru pentru detalii). Atunci și Simuț ar trebui luat în colimator – teoretic – cu toate că Iain Torrance n-a mai venit (nu-mi dau seama dacă a fost ideea lui să nu mai vină sau cei de la UEO i-au anulat invitația). Nici Conțac, nici Simuț nu și-au exprimat regretul pentru invitațiile făcute lui Volf, respectiv Torrance, ceea ce – din nou, cel puțin teoretic – înseamnă că sunt profesori oarecum cu probleme, nu? În cazul lui Conțac s-a sugerat ejectarea lui din ITP, dar cazul este încă foarte cald – ce facem cu Simuț atunci? La urma urmelor, problema nu e nici Conțac, nici Simuț, ci cum ar trebui să se poarte o școală confesională de învățământ superior (care, evident, nu-i biserică) – asta e problema cea mare, după mintea mea.
Remus, întrebarea ta are o doză de maliţiozitate. E ca şi cum ai încerca să-l scuzi pe Suarez că l-a muşcat pe Chellini fiindcă şi Maradona a dat gol cu mâna! Totuşi, am să-ţi spun că mă deranjează mai puţin Conţac (am scris că îi urmaream blogul cu apreciere!), cât mă deranjează modul în care, cu intenţie sau fără, intră în ţară mai nou tot felul de aberaţii teologice. Acum, dacă la asta adăugăm faptul că şi Conţac îşi face datoria de angajat al ITP şi apără acel demers, asta nu face decât să se expună criticilor. Dar când face acest lucru şi de pe un piedestal, atunci chiar că devine deranjant. Prefer să privesc din proprie iniţiativă spre oameni care îmi sunt superiori din anumite puncte de vedere, şi nicidecum să mi se spună: „Hei, uită-te în sus când vorbeşti cu mine, nu vezi că eu sunt pe piedestal şi tu eşti… terestru?”
În 2007 ştiam prea puţin despre blogosferă şi, implicit, eram mai puţin la curent cu toate aceste lucruri. Pe când o aducere aminte a ce se întâmpla prin 1950 te miri unde ? (am spus asta ca sa vezi unde era maliţiozitatea!)
Şi, ca să răspund şi problemei tale, cred că o şcoală de nivel superior ar trebui să aibă deschiderea de a studia curentele noi religioase, şi nicidecum subscriind la ele! Nu contest utilitatea unei dezbateri academice nici măcar cu… Papa, cu condiţia să ştiu că evanghelicii mei nu-i pupă poala, dând din cap aprobator şi admirativ la orice aberaţie! Am pretenţia de la academicienii noştri să aibă capacitatea de a lupta împotriva ereziilor, chiar dacă li se prezintă în ambalaj de Milka!
Citeam un articol pe marginea islamului, a ce este el in esenta. Articol scris de unul dintre sustinatorii de baza a lui Volf. Articolul facea o incursiune in istoria religiei, cadrul in care s-a format, forme ale islamului, etc. Articol decent.
Islamul este o religie, o religie in care oamenii adopta o forma de inchinare, o conduita de viata. Dar nu se ridica de la statutul de forma de inchinare. Crestinismul nu il pot considera o forma de inchinare in acceptiunea formei islamice. Substanta crestinismului nu consta in inchinarea vazuta ca o interactiune pornita doar dintr-o singura parte. Crestinismul nou testamental, in schimb, este un legamant(contract) intre Dumnezeu si om, contract care, imediat dupa momentul incheierii lui, Duhul Sfant creaza o constiinta noua(omul nou nascut din Duh), defineste aceasta noua constiinta ca sediu(templu) al Duhului Sfant. Dupa care crestinul porneste pe un drum al indumnezeirii, al transformarii din om cu o constiinta cazuta, cu un stil de viata decazut, intr-o fiinta noua. Rolul Duhului Sfant este central in doctrina nou testamentala. Islamul nu priveste lucrurile prin prisma unei relatii, ci doar ca pe o procedura de inchinare simpla, nu ca pe o relatie complet transformatoare.
Modul in care apostolii au pornit campania de evanghelizare nu lasa nici o urma de indoiala ca noua era a credintei initiata de Isus este unica cale. Cred ca nu este nevoie de citarea unei liste largi de autori ca sa demonstram ca crestinismul apostolic si islamul sunt doua forme incompatibile. Raman la concluzia ca Volf priveste crestinismul ca pe o forma de inchinare, dar nu ca pe o relatie cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Volf fie nu intelege crestinismul, in forma lui apostolica, fie face intentionat aceasta fortare tocmai ca sa deformeze crestinismul dupa propria lui reteta, ca sa se potriveasca in ecuatia similaritatilor suficiente, pe care el o defineste. Oricare ar fi situatia, treburile nu sunt ok.
*a cea ce este el in esenta
*ridica de la statutul de forma de inchinare nou testamentala.
*in acceptiunea formulei islamice de inchinare
Legământul nu-i nici pe departe un contract între Dumnezeu și om că doar nu se încheie între două părți cu drepturi și obligații egale.
Remus dragă, un contract nu prevede neapărat drepturi egale, şi nu cred neapărat că trebuie să ne legăm de termeni, căci dacă ar fi să judecăm aşa, nici legământ nu s-ar potrivi, fiindcă şi acela presupune două părţi implicate, cu asumările pe măsură. Cred că mai bine am reţine esenţa a ceea ce scrie Romuls aici!
Dar de cand contractul se face intre doua parti cu drepturi egale? Si care e relevanta observatiei in contextul dat ? Am inteles ca sunteti aparator al lui Contac, dar problema este ca nu sunteti la curent cu problemele curente, cu peisajul de ansamblu.
Romulus, atâta vreme cât contractul se încheie între două sau mai multe ființe umane, atunci drepturile (cele care decurg din ontologia ființei umane, nu neaparat din lege) sunt egale. Drepturile și obligațiile contractuale pot fi diferite însă obligativitatea respectării lor este aceeași, egală adică pentru toate părțile implicate. Nu înțeleg ce rost are muștruluiala pe care mi-o aplicați că doar discutăm aici, nu? Da, sunt de acord cu Conțac și cu invitarea lui Volf, însă nu sunt de acord cu maniera în care și-a apărat demersul, așa cum nu sunt de acord cu modul în care mă puneți la zid doar pentru că sunt de acord cu Conțac sau că nu sunt de acord cu dumneata.
Remus, nu dramatiza, te rog! 🙂 Nu te-a pus nimeni la zid şi nici muştruluială e asta! Vorba ta, discutăm. 🙂
Promit solemn să nu mă mai agit și să discut… în relaxing mode…
Draga Remus, nu te-am pus la zid. Uite este o chestiune de comunicare scrisa, online unde nu se poate observa atitudinea cuiva. Te asigur ca nu te-am condamndat, chiar daca avem pozitii diferite fata de o anume persoana si fata de directia(naiva) in care isi duce teologia lui personala.
Faptul ca esti pro sau contra pozitia sau opinia cuiva este o alegere persoanala. Este absolut normal sa avem fiecare parerea noastra. Pe de alta parte nu stiu in ce masura cunosti opiniile publice exprimate, de-alungul anilor, ale lui Contac. Nu stiu, de asemenea, daca ai urmarit atitudinea generala in care mi-am exprimat parerea fata de Contac. Cristos a murit pentru fiecare din noi, ca atare nu mi-am permis sa imi exprim o opinie rautacioasa, sa il condamn. Dar, evident, ca nu pot fi de acord cu el, si mi-am exprimat destul de clar, detaliat, obiectiv parerea despre teologia volfiana si fata de adeptii lui(ma refer in primul rand la cei care inteleg ce face Volf, nu la cei care isi exprima adeziunea in mod naiv) 🙂
Marinel, nu sunt malițios. Am întrebat pentru că 2007 nu e 1950, iar cazul e real. Nu am nimic nici cu Conțac, nici cu Simuț; ba încă sunt convins că amândoi au făcut bine invitând oameni de seamă din domeniul în care amândoi se învârt. Da, nimic nu trebuie înghițit pe nemestecate, însă școala e școală iar biserica e biserică. După părerea mea, confundăm adesea cele două instituții – cu realitățile aferente cu tot – în așa fel încât tratăm școala ca pe biserică (invers nu prea se întâmplă, poate cu excepția bisericii Iris din Cluj-Napoca, dar poate că și acolo s-au schimbat lucrurile în ultima vreme). Nu l-aș pune în veac pe Volf sau pe Torrance la amvonul unei biserici baptiste, însă i-aș chema să țină prelegeri studenților tocmai pentru că școala nu-i biserică, iar interpretarea doctrinelor – cu discernământ spiritual cu tot – nu e o treabă ușoară. De aceea studenții trebuie să-și întărească ideile, credințele și convingerile iar asta nu se poate face protejându-i la nesfârșit și servindu-le pe tavă lucruri și învățături pe care deja le știu. Mă gândesc poate greșesc – că la asta s-au gândit și Conțac și Simuț când au lansat invitații pentru Volf și Torrance. Că liberali nu-s nici unul din ei, cel puțin nu reiese din predicile disponibile pe net.
Dragul meu, dacă aş fi conducătorul unui institut de acest gen. aş organiza dezbateri la care să participe şi oameni care pot contracara idei eronate. Studenţii, care şi aşa ies insuficient pregătiţi (este o realitate, nu o ofensă) de pe băncile institutelor sunt o pradă uşoară. O dezbatere între oameni de acelaşi nivel de pregătire e una, şi să aduci un „Wolf” în faţa „mieilor” de studenţi… să mai explic? Apoi, dureros este că, deşi s-au făcut până şi pe acest blog demonstraţii ale erorilor conţinute de teoriile lui Volf, atitudinea celor de la ITP a fost ceva de genul „wow!” Şi asta în condiţiile în care cei care au postat comentarii foarte pertinente aici nu au niciunul o pregătire teologică. Te rog să reciteşti cu răbdare comentariile lui Romulus. Chiar să nu se fi ridicat în mintea niciunui profesor de acolo semnele de întrebare care au fost scoase în evidenţă de Romulus? Atunci, dă-mi voie să deduc că locul lor nu e acolo!
Dragă Marinel, eu văd lucrurile puțin altfel. Studenții trebuie expuși ideilor de tot felul altminteri îi expun alții și e mai rău. Eu i-aș pregăti pe toate părțile pentru o întâlnire cu un profesor precum Volf, însă nu l-aș chema pe Volf doar ca să-l fac una cu pământul în fața studenților – asta doar pentru că nu sunt eu de acord cu el. În universități se poartă tot felul de idei (unele geniale, altele idiote), însă curtoazia datorată unui coleg nu se discută chiar dacă nu ești de acord cu el. Nu cred că cei de la ITP s-au plecat până la pământ în fața lui Volf, dar nici nu se cădea, după părerea mea, să-l ia de brăcinari și să-l chestioneze în privința unor lucruri în a căror privință ei – cei de la ITP – nu sunt de acord cu el.
Nu ştiu ce să spun… chiar avem opinii diferite. Eu nu cred că pregătirea unui student trebuie să semene cu pregătirea trupelor SEAL! Sau ca şi cum l-aş introduce pe teren pe Marinel Blaj să joace împotriva lui Novak Djokovic! Vreau să mă înţelegi, sunt absolut de acord cu dezbaterile de idei în mediul universitar (şi nu numai – blogul acesta este o dovadă!), dar nu în orice condiţii. Şi-apoi, nu cred că se pune problema de a-l „face praf” pe Volf (în primul rând, nu văd cine de la ITP ar fi avut capacitatea şi… curajul să o facă!). Mă refeream la a oferi studenţilor posibilitatea de a urmări o dezbatere în contradictoriu, nu cu yesmani ca interlocutori (asta e realitatea, în afară de întrebări politicoase n-a fost nimic acolo, cel puţin din ce a ajuns la mine!). Şi-apoi, de unde ştii tu că cei de la ITP nu sunt de acord cu teoriile lui Volf? Că din cele scrise de Conţac şi lăudătorii nu reiese!
Ba eu i-aș pregăti ca pe niște trupe SEAL că lumea teologică e plină de teroriști… Dacă Volf a fost invitat pentru prelegeri, atunci prelegerea e prelegere, nu dezbatere. Dacă ar fi fost invitat pentru o dezbatere, atunci ar fi fost o altă treabă. După cum bine știți, prelegerile sunt – de regulă – unilaterale și elegante. Se pot purta discuții, însă de obicei punctele divergente nu se dezbat la sânge. În cadrul dezbaterilor, anunțate ca atare de la bun început, situația e diferită. Volf însă a fost invitat pentru prelegeri, dacă bine înțeleg eu situația. Referitor la convingerile celor de la ITP: hai să fim serioși, când oi vedea penticostal liberal a și venit sfârșitul lumii… Cei de la ITP l-au invitat pe Volf pentru a lipi oarece prestigiu de școala lor, cum bănuiesc că au făcut cei de la Emanuel în 2007 – ceea ce nu e rău deloc după părerea mea – însă prea s-au inflamat când și-au apărat cauza. Dacă nu se ambalau în halul ăla – începând cu Conțac și terminând cu Terinte și Constantineanu – atunci cred că noi nu mai avea astăzi ce discuta. Marea lor greșeală a fost că la prima reacție negativă tușită de Cristian Ionescu, cei de la ITP i-au și făcut acestuia o foarte academică operație pe creier. Nu era cazul, puteau să explice calm că e o treabă normală într-o instituție de învățământ superior iar apoi, cu același ton, să dea încă o duzină de explicații: nu dezmințiri, nu acuze că nimeni nu-i înțelege și cu siguranță nu impardonabila aroganță (cu presupus academica lehamite de rigoare față de unii și alții) a unora dintre explicații.
Am băut prea multă apă… și se vede în ultima frază din intervenția de mai sus. Na, sper că totuși mesajul a reușit să răzbată prin îmbârligătura de repetiții. Referitor la amabilitatea datorată colegilor – dacă într-adevăr cronica de pe fostul blog al lui Marius Cruceru e veridică – atunci cele petrecute la Universitatea Emanuel în 2007 nu prea au a face cu gentilețea academică… După ce Torrance a fost invitat să țină niște prelegeri de patristică, conducerea de atunci a UEO a anunțat pe site-ul instituției – fără să se consulte cu Torrance – că acesta e liber să vină însă va participa la o adunare populară a studenților și pastorilor baptiști din zonă unde se va dezbate problematica homosexualității ca să vadă Torrance că nu-i de glumit cu baptiștii locului… Ei, așa ceva nu se face, pur și simplu. Omul ar fi venit și ar fi plecat, așa cum a venit și a plecat și Volf. Nu s-a făcut praf ITP-ul și nici n-a căzut vreun student de la credință. Nici liberal nu s-a făcut și nici predica nu-i miroase… în sensul acesta, că tot se poartă expresia prin bisericile noastre.
Aş fi şi eu curios să citesc cronica aceea la care tot faci referire (am spus că în 2007 nu prea existam prin blogosferă!). Dacă e cum spui, ai dreptate, nu se face! Cred că ar trebui lucrurile cântărite bine înainte, nu pe parcurs sau, şi mai rău, după.
Da, nu s-a făcut praf ITP-ul, n-a căzut niciun student de la credinţă… putem să-l chemăm şi pe Benny Hinn… sau până unde se poate încerca să vedem la ce „seisme” rezistă ITP-ul cu studenţii lui cu tot? 😀
Uite-aici: http://patratosu.wordpress.com/?s=torrance. Spor la citit!
Parcă, parcă l-aș chema pe Benny Hinn… Nu de alta, dar cu ce-i pică din jeb din greșeală o școală de dimensiunea ITP trăiește bine-mersi un sfert de veac. Chiar așa, de ce n-ar veni și indivizi precum Benny Hinn? Există în universități, la categoria practică (chiar și cea de specialitate), și cel puțin un capitol intitulat „Așa NU”. Pe de altă parte, sunt curios cum ar reacționa majoritatea penticostalilor de rând la un astfel de individ. Pui pariu că l-ar plăcea?
Draga Remus, si eu sunt curios sa stiu cum il vad penticostalli de rand pe Benny Hinn. Si mai ales daca l-ar considera sau nu frate in credinta. Sunt multi care ii spun „fratele Benny” si cred ca este un mare om a lui Dumnezeu…
Aparentele sunt foarte inselatoare la Benny. Aroganta, spiritul de superioritate, extravaganta, opinia lui despre bunastare deschid usi largi manifestarilor de natura periculoasa.
La cele spuse de Romulus despre Benny Hinn aș mai adăuga „doar” nesimțirea și ipocrizia. Și incredibila, felurita și nemărginita prostie a celor care îl ascultă cu nesaț. Rău trebuie să fii deranjat la cap să te porți cum se poartă el și să faci ce fac cei care îl ascultă. Într-adevăr, prostia – din păcate – nu doare, chiar deloc. Bine-ar fi dacă ar durea; am avea, de departe, o lume mult mai bună. Uneori ajung să cred că esența păcatului – dacă ar fi să găsesc una – nu e nici clasica mândrie, nici iubirea de bani, ci eterna prostie (în unele cazuri, cu fudulia de rigoare)…