Ne trezim? … sau, aşa arată „inchiziţia” de care se tem unii


Iată, în sfârşit, o opinie din partea cuiva care nu mai poate fi considerat insuficient de… teolog!

E drept, constat că acest material a fost publicat pe blogul… proprietarului. Eu l-am găsit pe alte căi. Nu fac un reblog, căci mi se pare mai greoi. Cer iertare pentru asta, dar cred că e mai bine aşa!

N-am să comentez pe marginea materialului video pe care vi-l propun spre ascultare!
Vă las să-l ascultaţi şi să vă spuneţi părerea.
Ce e greşit în această predică?
Ce este greşit în a spune, prin toate căile, adevărul despre rătăcirile cu care ne confruntăm?

Aş avea o singură remarcă de făcut: la minutul 22.14 se exprimă o posibilitate. Ei bine, iată, lansez o invitaţie. Când veniţi la Arad, frate Daniel, biserica „Golgota” Bujac vă stă cu drag la dispoziţie! Sunt convins că fraţii din conducerea bisericii ar fi mai mult decât bucuroşi!

Şi încă o precizare. Astăzi, 23 iunie, fratele Daniel Brânzei împlineşte 60 de ani. Cu 38 de zile mai devreme decât mine. Un fel de cadou reciproc!

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Întrebările tinerilor, Biserica, De-ale păstorului..., Guest post, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

50 de răspunsuri la Ne trezim? … sau, aşa arată „inchiziţia” de care se tem unii

  1. am ascultat predica.. ce poti sa spui despre Predicator si despre predica in ziua lui de nastere spui asa cum se spune: „La Multi Ani!” iar in alta zi o sa comentam ca sunt prea multe de comentat…

    • marinelblaj zice:

      Azi e deja o altă zi… 😀

      • nu e greu sa fie cineva teolog dupa dictionarul romanesc = Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie.
        Predica, o predica plina de curaj, titlu ei probabil ca ar fi fost mai frumos daca era :” Se intaimpla azi in Arad” daca tot a amintit vers. unu al capitolului 21 din Numeri, tinand cont ca 90% din timpul predici nu a fost referitor la ce versete a citit pentru deschiderea predicii. Daca vreti mai pe larg e-mailul meu e sierrad44@sbcglobal.net.

  2. Astăzi, 23 iunie, şi tu ai postat-o pe 24! Cui să mai urez eu „La mulţi ani!”?
    Din cîte am văzut în ultima vreme pe bloguri, dacă Daniel Brânzei va veni la Arad s-ar putea să caute pe altcineva. 🙂
    Pînă cînd Daniel Brânzei nu-şi schimbă atitudinea faţă de Cristian Barbosu, în sensul de a nu-l mai susţine cînd ţi-e lumea mai dragă, eu cred că te grăbeşti cu tămîierea. 🙂

    • marinelblaj zice:

      Răsvane dragă, de când cu atâţia… draci prin jurul nostru, ajungi să-ţi stea gândul doar la… tămâie! 😀
      N-am ştiut despre ziua aceasta de naştere. Noroc cu reţelele care te anunţă. Aşa că m-am trezit puţin după miezul nopţii şi de aceea ora postării!
      Eu cred că e bun şi „dramul” ăsta de atitudine. E un început şi de aceea am vrut să-l subliniez.
      Eu am lansat o invitaţie. Alegerea îi aparţine. Vom vedea. Au fost unii care s-au invitat singuri şi n-au venit; să vedem dacă invers funcţionează!

  3. Eu la Bujac am avut nunta. 1 Aprilie1978. Dacă vin … ,,și la nunta mea/ a căzut o stea“ ?

    • marinelblaj zice:

      Ei, iată un motiv în plus! Între timp au mai căzut şi alte „stele” pe la Bujac! 😀

      • Ce te faci dacă sensul e mioritic? Atunci te întrebi cine vrea să-i ia oile păstorului „mai ortoman”?
        Întreabă-l tu pe fratele Brânzei, că pentru mine e „silentio stampa”. 🙂
        Astăzi, între două urgenţe, un edem pulmonar şi o tahicardie paroxistică, am ascultat şi predica la care ai făcut trimitere. Mi-a plăcut, să ştii. Unde e, e! Valoarea e valoare! Evreul tot evreu! 🙂
        Ştii de ce ţi-am spus de bolile alea? M-a lucrat operativ dom’ Conţac. El aşa face:
        „Astăzi am fost la bibliotecă şi am sughiţat pe o pagină de manuscris din sec. XVI. Apoi, am mai descifrat cîteva cuvinte din coptă. I-am trimis şi lui Dănuţ Mănăstireanu cîteva prafuri din ea, să facă o prăjitură de ziua sfîntului Ioan Botezătorul, să dea la cardinali. Apoi am fost la biserica dintr-o ţeavă. Anglicanii n-au avut copaci din care s-o lucreze. M-am simţit printre fiarele alea ca-n burta chitului, cu ţevile pe post de maţe. Au ghiorăit plăcut în tot timpul crizei… ăăă… predicii. Acum mă ejectez la universitate, să mă ocup de dromader.” 🙂

        Gata! Nu-ţi mai scriu!

  4. marinelblaj zice:

    Măi, Răsvan, nu ştiu dacă sensul e mioritic, că fratele Brânzei m-a lăsat cu citatul ăla într-un sens… giratoriu! Am încercat şi eu o ieşire din sensul ăla, dar se pare că am luat-o pe… contrasens! 😀
    Păcat că te opreşti. Nu de alta, dar am râs până la… tahicardie, mai ales că ai fost de-a dreptul paroxistic! 😀

  5. marinelblaj zice:

    Răsvane, te rog frumos, eşti medic (e drept, nu psihiatru!), dă-mi o reţetă să scap de spam-urile de pe balamucul ăla numit „România evanghelică” şi de directorul lui, … Napoleon Bonaparte! Omul ăsta n-a înţeles că nu există pentru mine, drept pentru care ar fi logic să nu exist nici eu pentru el? 😀

    • paul morar zice:

      Si daca tot suntem la medic 🙂 m-ar interesa sa inteleg de ce aceeasi persoana are treaba si cu mine. Inteleg motivul pentru care se leaga de bloggeri cu experienta, dar de mine (un anonim si gugustiuc) de ce se leaga? De abia ce mi-am facut si eu blog de 3-4 luni si deja il deranjez. Cu ce si mai ales de ce?

      • Este o boală grea. Se numește ,,băgatul în seamă“ sau chibițăreala și este foarte răspândită. Există însă ,,cazuri și necazuri“. Al vostru este o pacoste …

      • marinelblaj zice:

        Paul dragă, adaug la cele scrise de fratele Daniel faptul că acest personaj are probleme serioase comportamentale. Când cineva se autointitulează „mogul al blogosferei evanghelice” nu poţi deducer altceva! Pe de altă parte, are treabă cu oricine… are treabă cu cei de partea cărora se situează. Acum a devenit brusc fan Conţac, în vremea în care fratele Cruceru avea blogul „Pătrăţosu”, el şi-a deschis un blog intitulat „La rotundu’ „. Într-o vreme, Răsvan avea o categorie separată pe blogul lui în care trata aberaţiile acestuia. Le-a şters la um moment dat. Păcat. Era ca un fel de tratament din partea unui medic… 😀

      • paul morar zice:

        Multumesc pentru raspunsuri. Cred ca nu ar trebui sa-l mai bagam in seamna si sa discutam despre subiecte mai arzatoare. Care devin si mai arzatoare pe zi ce trece… Nu degeaba au atata foc… Catch the Fire, Fresh Fire, etc.

      • marinelblaj zice:

        Ai ales cea mai bună atitudine. Se pare că tot mai mulţi decid să nu mai ia în seamă acest personaj. E în permanentă stare de conflict cu câte cineva. În fond, el scrie, „veghează” şi…?
        Cum spui, să vedem de probleme serioase! Mie îmi pare rău doar de timpul pierdut cu golirea spam-ului…

    • Dragă Paul Morar, nu reiau povestea cu Alin Cristea. Am tot repetat-o. Ştiu de mine şi de Marius Cruceru (dacă nu s-o fi răzgîndit între timp, deşi nu văd de ce ar fi făcut-o) care am spus că nu mai citim ce scrie tipul acela pe blog şi, în ce mă priveşte, pot spune că m-am ţinut de cuvînt.
      Ca să ştergi un om din minte trebuie să ai un motiv foarte serios. Asta nu ţine doar de omul respectiv, ci şi de tine, de mintea ta, de felul tău de a fi şi de a judeca lucrurile. Eu mi-am dat seama foarte tîrziu cît poate fi de toxic şi de contagios. Marius Cruceru se trezise mai devreme. Dar, dacă aţi luat o hotărîre, oricare ar fi aia, să-l citiţi sau nu, trebuie să vă ţineţi de ea. Să nu trageţi cu ochiul, să rugaţi pe ceilalţi să nu vă povestească cum vă înjură sau cum vă laudă acela. Putem forma un soi de societate anonimă, de tipul foştilor alcoolici sau drogaţi, care ne-am lăsat de produsul Alin Cristea. 🙂
      Dacă veţi continua să vă căutaţi imaginea în oglinda omului acela, veţi avea mereu impresia că ceva rău stă în spatele dvs. şi vă supraveghează orice mişcare. Nu ştiu dacă Alin Cristea e malefic, dar întreg la minte nu-i. Considerînd, pe de altă parte, că peste 30% din populaţie e formată din indivizi cu o personalitate accentuată, la limita dintre normal şi patologic, el poate îndeplini, cu real succes, ceea ce făceau măscăricii caselor regale. Ce nu putea să spună regele, dădea pe gură măscăriciul. Cînd devenea obraznic, măria sa îi tăia capul.
      Alin Cristea este şi a fost măscăriciul grupului de răuleni, de gigi contra, de complexaţi sau paranoici. Dănuţ Mănăstireanu i-a scris un soi de carte de călătorie: cu o mînă-l dezmierda, iar cu alte îl lovea. Unii l-au găsit util. Natura umană trebuie curăţată de stîrvurile ideilor moarte. Or, la asta se pricepe bine Alin Cristea. Blogul lui ar trebui să se numească „Vulturul hoitar”, nu „România Evanghleică”, pe care o murdăreşte în fiecare zi.
      Asta ar fi încă o poveste, dragă Marinel. Dacă o laşi, rişti să te numească, de mîine, Mahalaua de piatră. Dacă-ţi pasă, şterge ce-am scris, dacă nu, oricum o pun la mine, să iau porţia întreagă de ciumă bubonică. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Răsvan, tu ştii că mi-am luat un angajament vizavi de acest personaj (parcă şi aşa se numesc cei ce… populează o poveste, căci până la erou… e cale lungă!). Am pomenit de el doar pentru că-mi tot populează spam-ul cu pingback-uri. Ce-o fi scriind acolo, treaba lui şi a celor care îl citesc (apropo, poate n-ai să mă crezi, dar cunosc păstori care îl citesc cu nesaţ! Un soi de muşte în jurul… Penibil !) Nu mă interesează cum va numi el blogul meu. Important e ce scrie pe „actul de identitate”, nu cum îl poreclesc unii. Şi-apoi, cum spunea cineva, nu există reclamă negativă, drept pentru care văd în dashboard destui care vin dinspre direcţia aceea. Drept urmare… iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face! 😀

  6. Liviu zice:

    Imi cer scuze ca intervin, dar problema lui Alin Cristea este una tare adanca. Si Domnul Isus spunea la un moment dat ca un anumit tip de draci nu se scot decat cu post si rugaciune. Inca nu sunt decis daca dansul are nevoie de o sedinta la un psiholog sau de o sesiune de exorcizare. Oricum ar sta lucrurile, indiferenta ar fii probabil medicamentul necesar pentru noi, nu pt el

    • marinelblaj zice:

      Nu e nevoie de scuze, Liviu! Oricine este bine venit în „Cetatea de piatră.” Aşadar, bun venit!
      Opinia exprimată este una dintre multele de acest gen, care confirmă deja o opinie ce tinde să devină generală. Totuşi, reţin ideea de indiferenţă. Chiar nu doresc să ocup spaţiul acestui blog cu subiecte ce ţin de acest personaj. Aşadar… indiferenţă. Sunt alte lucruri mult mai importante.
      Vă aştept cu opinii pe marginea lor.
      Binecuvântări!

  7. Pingback: Îndrumar de sănătate mintală. Cum să te fereşti de Alin Cristea | Vindecătoru

  8. Editor zice:

    LA MULȚI ANI!

    Ce bine e când fratii
    Cu dor se ei se unesc
    Și-n dragoste și pace
    Pe Domnul Îl slujesc,

    Ca roua ce se lasă
    Pe câmpuri și prin văi
    Și binecuvântarea
    Coboară peste ei. AMIN!

    • Editor zice:

      Urarea de „La mulți ani!” este pentru fratele Daniel Brânzei. E o vârstă frumoasă. Domnul să-l binecuvinteze cu har și pace. Însă, urarea, se potrivește și spiritului de unitate și bucurie a celor întâlniți la prtășia prilejuită de articol și de aniversările pomenite. God Bless You!

  9. Adonis zice:

    Acum vizavi de expunerea pastorului Daniel Branzei. Dvs puneti o intrebare: ce e gresit in ce spune? In primul rand, cu tot respectful fata de Branzei, permiteti-mi sa va spun ca predica aceata are o sumedenie de lacune. 1) In primul rand, pastoral afirma din capul locului ca nu-I cunoaste pe cei despre care vorbeste, doar ca ar fi auzit de la unii. Nu cred ca e recomandat sa incurajam tipul acesta de predica. Imaginati-va ca un predicator orthodox ar folosi aceeasi metoda spunand: „nu-i cunosc pe baptisti , nu i-am studiat, dar am auzit de ei ca sunt asa si asa” (chiar daca ar spune ca stie din surse credibile, nu cred ca ati legitima o astfel de abordare). Apoi 2) Pastorul Branzei nu aduce argumente puternice pentru asi sustine afirmatiile. E la moda sa citezi textul acela despre invatatori mincinosi si apoi sa spui ca „au aparut tot felul de secte”. La fel procedau si ortodocsii cand au aparut baptistii si unii mai practica metoda aceasta si acum. 3) Alocutiunea lui Daniel Branzei abunda in opinii personale. Eu as fi vrut sa ne spuna exact ce anume cred gruparile respective si care sunt pericolele concrete ale acelor miscari, totul argumentat solid cu Scriptura.
    4). Tendinta predicatorului Branzei este de-a pune accent pe forma (manifestare) si nu pe esenta.
    Daca ar fi sa facem o analiza pertinenta a bisericilor evanghelice din Romania, cred ca am da dovada de lipsa de onestitate sa spunem ca in bisericile baptiste clasice nu exista fenomenul acesta de mandrie spiritual. Apoi, cred ca ar fi un neadevar sa spunem ca in general fratietatea baptista este una smerita (nu se uita la fata omului ci seaman cu Hristos din punctul acesta de vedere). Asadar, observatii de genul celor din predica lui Branzei pot fi facute pe marginea oricarui serviciu religios din oricare biserica baptista din Romania. Mai nou, din cate observ eu, o clasa de predicatori si blogeri baptisti stau cu lupa pe bisericile care nu sunt exact de aceeasi factura ca ei.
    De asemenea, sarcasmul pastorului Branzei la ideea ca anumite grupari considera ca e nevoie de reforma, nu este insotit de niciun argument. Biserica evanghelica din ziua de astazi este destul de departe fata de biserica primara, cred ca sunteti de accord. Inteleg frustrarea baptistilor atunci cand apar biserici evanghelice de alte nuante dar daca am sta sa judecam correct, oare am putea spune ca in bisericile baptiste clasice e mai multa dragoste intre frati decat la cele cu forma de manifestare mai exuberanta? Putem sa spunem ca pastorii baptisti clasici sunt blanzi si smeriti cu inima, modesti, nu sunt lacomi de avere, nu fac deosebire intre bogat si sarac, nu sunt persiflanti, sunt onesti cand vrei sa ai o dezbatere cu ei? Cred ca daca bisericile pe care le critica domnul Branzei ar lua aceeasi pozitie fata de bisericile baptiste, ar gasi cel putin la fel de multe aberatii in predicare si practica prin bisericile baptiste traditionale. Daca sunteti binevoitor, va rog sa-mi spuneti ce ati invatat dvs din predica pastorului Branzei, de la linkul recomandat de dvs? Daca au fost necrestini in biserica, cu ce au ramas? Ca baptistii clasici sunt mai buni decat altii, pe care ei ii numesc „eretici”… Cu ce au ramas baptistii din predica lui Branzei? Ca gruparile mentionate de catre pastor sunt eretice „pt ca asa a spus fratele Branzei”. Hai sa fim seriosi, daca recomandati predica aceea unei personae care nu cunoaste gruparile respective si nu-l cunoaste nici pe pastoral Branzei, nu cred ca va fi uimit de modul de argumentare al acestui predicator in expunerea respectiva.

  10. Adonis zice:

    Sa evaluam putin afirmatia pastorului Branzei care ii condamna pe cei care atunci cand se roaga ei ii multumesc lui Dumnezeu pentru „lucrul pe care deja il au, desi inca nu-l au”. Iata ce zice Pavel:
    „Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciune si cereri cu multumiri.” (Filipeni 4:6). Domnul Isus spune: „Orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea” (Marcu 11,24). 1 Ioan 5:15 Si daca stim ca ne asculta, orice i-am cere, stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut”.
    Ei bine, daca te rogi si prin credinta vezi deja implinite lucrurile pe care le-ai cerut, ce e rau cu aceasta? Il deranjeaza cumva formularea pe care a facut-o predicatorul respectiv? Sa ne spuna atunci care e formula corecta pe care Dumnezeu o valideaza. Imi pare rau dar versetele de mai sus vorbesc deslusit despre faptul ca „cerelile noastre trebuie sa le aducem la cunostinta lui Dumnezeu cu multumiri”, adica sa-i multumim pt lucrurile pe care inca nu le-am primit? Desigur, daca folosim logica pastorului Branzei s-ar putea sa para straniu dar va rog sa veniti cu argumente scripturale prin care sa demonstrati ca nu e correct ca atunci cand te rogi sa crezi ca ai si primit lucrul respectiv si sa multumesti pentru el.

    • paul morar zice:

      Draga Adonis, sper sa nu reusesc sa va supar si mai tare decat sunteti, dar argumentatia pe care incercati sa o prezentati nu prea e completa… Omiteti constient sau inconstient lucruri foarte importante din contextul din care va luati versetele. Nu cred ca e normal sa vorbim despre 1Ioan 5:15 fara sa vorbim si despre 1Ioan 5:14. Nu putem sa fim crestini maturi fara sa tinem cont si de versetul 14. Si nu e singurul loc in care se spune ca rezultatul ascultarii unei rugaciuni depinde de voia Lui sau daca cererea este dupa voia Lui. Rugaciunea nu este un mijloc prin care Dumnezeu sa ne implineasca dorintele noastre, ci este un mijloc prin care noi ne punem dorintele noastre in armonie cu voia Lui. Trebuie sa fim constienti ca toate cererile noastre trebuie sa-l glorifice pe Dumnezeu. Inainte sa venim inaintea Lui cu cererile noastre ar trebui sa meditam daca respectivele cereri Il glorifica pe Dumnezeu sau pe noi? S-ar putea ca un job nou mai bine platit (desi pare un lucru bun) sa nu-L glorifice pe Dumnezeu de exemplu, ci sa ne creasca noua mandria si stima de sine. Domnul ne atentioneaza ca noi de multe ori cerem cu gand sa risipim in placerile noastre. Deoarece suntem limitati si cunoastem in parte, dar Dumnezeu cunoaste pe deplin, cred ca ar trebui sa spunem intotdeauna ca voia Lui sa se faca. Apoi mai avem exemplul apostolului Pavel caruia Dumnezeu nu i-a ascultat toate rugaciunile. Pavel a inteles ca dorinta lui de a fi vindecat nu este si voia Lui Dumnezeu. Probabil daca ma rog pentru bunatate, smerenie, dragoste etc. as putea sa cred ca le-am si primit deja, deoarece sunt niste calitati care cu siguranta sunt dupa voia Lui Dumnezeu. Dar atunci cand ma rog de exemplu pentru un examen, eu nu am tupeul sa spun „multumesc pentru ca l-am luat deja” ci spun „faca-se voia Ta”. Poate Dumnezeu nu vrea ca sa iau examenul respectiv… Inseamna lucrul acesta ca eu nu am credinta? Sau ca sunt ca valul marii? Nicidecum. Credinta mea nu este in implinirea rugaciunii ci in Dumnezeu. Stiu ca indiferent care este raspunsul lui Dumnzeu la rugaciune, credinta mea in El nu se va clatina.

    • szromulus zice:

      Nu este nimic rau in a crede ca ceea ce am cerut am si primit deja. Tocmai este o porunca explicita a Domnului („De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”). Iacov intareste si mai mult acest principiu si afirma ce se intampla cu cei care au indoieli.

      Problema este de scoaterea versetelor din context. Desi este simplu sa intelegem lucrurile in contextul lor original, totusi tendinta de a generaliza este atat de patimasa in fiecare din noi.

      Lupta majora in cererile aduse prin rugaciune este fie cerem ceva ce nu concorda cu voia Sa, fie ne indoim ca vom primi lucrul cerut. Este realmente un efort mare sa crezi ca si ai lucrul cerut. Imaginatia ne joaca feste. Daca cerem ceva si nu primim intr-un interval scurt de timp incepe indoiala si suntem dominati de o paleta foarte diversificata de sentimente. Chiar putem cadea in extrema sa credem ca Dumnezeu nu mai raspunde rugaciunilor deloc sau ca suntem complet incapabili sa stim care este voia Sa. Ori cu astfel de indoieli anulam cererea pe care am facut-o.

      In umblarea prin credinta( si prin cunoasterea voiei Sale din Scripturi) invatam sa discernem care este voia Lui, il rugam sa ne faca sa intelegem care este voia Sa. Sunt preocupat atat sa inteleg voia Lui, dar imi si mobilizez toate mecanismele gandirii sa nu ma indoiesc ca am lucrul pe care l-am cerut deja. Ambele sunt provocari mari din punct de vedere uman.

      Problema pe care o relateaza fratele Branzei este alta. Exista curente de gandire new age care afirma ca noi creem lucrurile prin capacitatea noastra de credinta. Odata ce ne imaginam ceva cu maxima concentrare, si traim acel episod ca si cum s-a intamplat deja, acele lucruri se intampla. In viata mea de sportiv am observat ca exista o samanta de adevar in asta. Spre exemplu, sportivii de performanta, isi formeaza deprinderea de a „viziona” prin imaginatie modul in care trec stachetele de la sala. Un halterofil isi imagineaza ca ridica haltera foarte grea. Un atlet isi „vizioneaza” propriul succes intr-o competitie. Toate aceste tehnici maresc mult sansele reusitei. Este o practica curenta a si bine cunoscuta la sportivii de performanta. Cei care efectueaza astfel de exercitii cu indoiala isi micsoreaza sansele de reusita. Asta o spun si din experienta. Curentele de gandire new age generalizeaza si afirma ca tot ceea ce facem cu o convingere absoluta se si materializeaza. Ei asta este o chestiune eronata. Exemplul dat de pastorul Branzei este limpede.

  11. Adonis zice:

    “Cerelile noastre trebuie sa le aducem la cunostinta lui Dumnezeu cu multumiri”, adica sa-i multumim pt lucrurile pe care inca nu le-am primit ca si cum le-am fi primit deja. Daca nu aceasta spune versetul astept ca teologul Branzei sa ne spuna ce vrea sa spuna atunci acel verset (dar in mod clar si concis, fara sa ne referim la formule, care mai de care mai valide in fata lui Dumnezeu (in acel caz nu vad de ce nu ne-am face si noi carte de rugaciuni, ca sa nu gresim, daca formulele sunt punctul forte pentru Dumnezeu). Astept un raspuns din partea pastorului teolog Daniel Branzei. Va multumesc.

    • elisa zice:

      Asa e corect, aduceti cererile voastre cu multumiri,
      daca nu avem credinta incit sa si multumim, atunci cind cerem,
      sa nu asteptam nimic;
      inseamna ca ne indoim ca valul marii.

      ne-teolog

      • elisa zice:

        Am ascultat predica, fratele Daniel spune despre cei care se roaga asa: Doamne iti multumesc pt ajutorul care mi l/ai dat la examen si pt rezultatul pe care l/am avut deja.;
        apoi aici este participiul trecut…mi se pare ca anticipatia este altceva decit credinta.

  12. Adonis zice:

    „Doamne iti multumesc pt ajutorul care mi l/ai dat la examen si pt rezultatul pe care l/am avut deja”.
    Daca crezi ca ai si primit lucrul acela (”sa credeti ca l-ati si primit”) esti deja in posesia acelui lucru prin credinta (altfel ce inseamna „suntem stapani pe lucrurile pe care le-am primit”). Isus la mormantul lui Lazar spune „Doamne iti multumesc ca m-ai ascultat”, si a spus-o inainte de-al invia pe Lazar. Nu cred ca e nimic rau sa fi sigur ca Dumnezeu te asculta. Cred ca bisericile evanghelice din ziua de astazi au mari probleme cu mandria, lacomia, duplicitatea etc. Eu vad un pericol si a te tot uita in gradina carismaticilor si a trece cu vederea problemele din propria ograda. Cand te focalizezi prea mult pe gresesile altora, in mod implicit le ignori pe ale tale. Cred ca teologii crestini ar putea oferi ceva „authentic”, in contrast cu ce ofera aceste miscari, in loc sa isi consume toata energia in a dovedi ca altii sunt gresiti. Pavel spune: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun” . Crezi ca un om firesc poate face distinctia intre „bun” si „rau”? Biblia spune:
    „Omul firesc nu poate înțelege ce e duhovnicesc”. Prin urmare, un om firesc nu va pastra invatatura despre sfintenie, dintr-o predica, pt ca va spune ca „nu i se pare buna”… Pentru a-i putea judeca pe altii ar trebui sa ne dispensam de ura, invidie, mandrie, ipocrizie etc, pacate prezente din plin prin toate bisericile evanghelice. Ce parere aveti de un „frate” care traieste in imoralitate dar vrea sa puna in ordine bisericile? La fel e si cu cei care sunt aroganti, persiflanti, duplicitari, lacomi etc. dar se pronunta vizavi de „ereziile” altora. Cu tot respectul va spun ca in ultima perioada focusul baptistilor nu a fost pe fenomenele si pacatele care iau amploare in bisericile lor ci atitudinea a fost aceea: „Doamne, iti multumesc ca nu sunt ca si carismaticii aceia”. Oare chiar credeti ca daca ar veni Domnul Isus prin bisericile baptiste din Romania (asa cum a facut-o cu bisericile din Asia Mica) nu ar avea nimic de obiectat? Daca da, ce anume credeti ca ar obiecta, domnule Branzei? Sau nu conteaza? 🙂 Stiu ca de la anvon e usor sa emiteti tot felul de opinii dar vreau sa intrati putin in dialog cu oamenii simpli, sa raspundeti si la contra-argumente, ne convingeti si pe noi cum stau lucrurile.

  13. Mușțumesc frumos lui Marinel pentru ca a inlesnit accesul la o predica in care imi exprimam durerea. România nu a cunoscut până acum tot felul de ,,teribilisme“ americane bazate pe exaltare, nu pe Scriptură.
    Înțeleg și anticiparea prin credință despre care ați scris aici în câteva comentarii, dar nu despre aceasta a fost și este vorba.
    Ca sa simplific discutia, trebuie sa spun ca au existat si exista doua cai de anticipare a Imparatiei care va veni.

    a. Una, cea clasica, este propovăduirea Evangheliei, facerea de ucenici și așteptarea venirii glorioase a Domnului care va instaura Imparatia Sa.

    b. Alta, cea moderna, (re-reformata) se identifica cu tot felul de miscări exaltate din trecut, care au militat pentru instaurarea Imparatiei ,,acum si aici“, prin recastigarea de teritorii de la Diavol și prin manifestarea de tot felul de puteri supranaturale.

    Aici ar trebuie facuta o scurta trecere in revista a TUTUROR miscarilor creștine care au vrut să instaureze Împărăția ,,acum și aici“. Este suficient deocamdată să amintim Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, ambele cu pretenții de autoritate ,,teritorială“ (parohială). Ce s-a ales din pretențiile lor în planul istoriei este clar: eșec, rușine și Evul Mediu întunecat. Uitați-vă ce a rămas din acoperirea creștină asupra statelor declarate odinioară ,,creștine“.

    Varianta a doua de anticipare a Impărăției se poate compara, pe alocuri, cu fundamentalismul islamic (vezi ,,califatul reinstaurat azi în Siria și Irak).

    Spre deosebire de metodele tradiționale ale Bisericilor ,,teritoriale“ din trecut, care au fost mai mult militare, economice, sociale, mișcările despre care mă plângeam în predica mea propovăduiesc naiv o ,,venire a Împărăției acum și aici“ prin manifestările veacului viitor. Greșeala este una de defazare. Puterile veacului viitor sunt încă … în viitor, ele nu ne aparțin și nu se manifestă astăzi decât sporadic, în ocazii care ne sunt date ca să ,,gustăm“ din ele, fără a ne putea sătura deplin.

    Rătăcirea aceasta ține în țări și societăți unde nu există o împotrivire de masă. Astfel de propovăduiri n-ar avea nici un sens și ar fi total aberante într-o țară comunistă, să zicem sau musulmană (gen Iran, Arabia Saudită sau Coreea de nord). Oameni care ar pretinde că posedă deja autoritatea divină pentru a crea o nouă societate ,,acum și aici“ ar fi repede închiși la spitale de nebuni sau ar fi aruncați în lagăre de exterminare.

    Mișcările acestea de exaltare creștină și de teribilism spiritual duc la însuflețirea maselor de creștini naivi. Ele îi exploatează financiar, dar îi și predestinează pentru inevitabile și dezastuoase deziluzii.

    Este una să ceri ceva prin credință și să-I mulțumești Domnului știind că, dacă este ceva după voia Lui, El va împlini și este cu toptul altceva să-I ceri Domnului ,,prin credință“ ceva ce nu este după voia Lui. Noi nu credem în credință, ci în Dumnezeu și nu ne rugăm prin credință să se facă ce ne trece nouă prin cap, ci doar ceea ce trece prin filtrul revelației din Cuvânt.

    Pe scurt: un șmecher din Indonezia se declară apostol, începe să predice despre venirea Împărăției prin puteri supranaturale, închiriază timp de la un satelit, pretinde că este ascultat de milioane de oameni, pune responsabilitatea mântuirii acestora pe umerii celor care-l ascultă, îi stoarce de bani, iar el trăiește ca un nabab, huzurindu-se ca un milionar.

    Trebuie să plec la dunare. A venit nepotul să-mi spună că nu mă mai pot aștepta. Și eu sunt … păstorul. Trebuie să vă las. Iertare dacă n-am putut să spun mai clar ceea ce ar trebui să ne fie deja clar fiecăruia dintre noi.

    În cel privește pe Răzvan, nu uitați că este doctor, că are un bisturiu la îndemână și că, pe cei din apropierea lui s-ar putea să-i mai și taie. De fapt, definiția anatomiei medicale este chiar aceasta ,,ana-tome“, prin tăietură. Viața multora dintre noi ar fi însă mult mai săracă fără Răzvan …

    • paul morar zice:

      Frate Daniel Branzai, anticipez prin credinta ca nu va veti supara daca am sa preiau o parte din acest comentariu si sa-l postez la mine pe blog impreuna cu predica mentionata in acest articol. Domnul sa va binecuvinteze!

      • Mă simt onorat și privilegiat! Ia și ceva din comentariul de mai jos.

      • paul morar zice:

        Frate Daniel Branzai, dimpotriva noi ne simtim onorati ca avem posibilitatea sa comunicam cu dumneavoastra si sa impartasim aceleasi lacrimi… daca pot sa ma exprim asa. Consider ca nu ar trebui sa devenim paranoici si sa cautam peste tot invataturi false dar nici sa le trecem cu vederea prea usor. Oricum prea mult discernamant si prea multe masuri de siguranta nu cred ca strica atat timp cat nu vom deveni niste „arici spirituali”.
        Am preluat si cele doua comentarii. Multumesc frumos!

  14. M-am întors de la adunare. Azi a fost ziua mea la Bethel (60 de ani) și, din zece în zece ani, cei de aici fac o masă frumoasă și-mi spun cuvinte care seamănă mult cu laudele unui priveghi. Nu merit atâta dragoste din partea lor. Revenind însă la problema noastră:

    1. Iertați și corectați toate greșelile mele de ortografie, mai ales când scriu în fugă, ca data trecută.

    2. Tot ce a scris Adonis, din punctul din care privește el problema, este adevărat. Am spus într-adevăr că nu-i cunosc personal și totuși mi-am permis să mă pronunț public. Asta ar fi într-adevăr o neghiobie nepoliticoasă. În această situație însă, eu îi știu foarte bine pe cei din America și din străinătate care propovăduiesc exaltările acestea dezorientate. Mi-a fost foarte ușor să-mi dau seama că cei din România sug lapte de la lăptăria lor. Pe cei din România i-am văzut destul de bine pe Youtube.com la adresele care mi-au fost semnalate de prietenii mei care mi-au cerut părerea. Am văzut și ,,străjerii“ care se rugau cu mâinile întinse ca stăpânire peste râul local, am auzit și despre fecioarele care erau solicitate să meargă în străinătate cu gurul local, etc., am văzut și pe fratele Țon, am văzut și predicile și țopăiturile de grădiniță din bisericile nou formate din Arad … așa că durerea mea era destul de bine documentată chiar dacă nu-i cunosc personal pe acei oameni.

    3. Avertizarea pe care m-am străduit eu să o dau în predică a fost față de niște ,,citate“ doctrinare pe care le-am recitat destul de clar (așa credeam eu, cel puțin). Vă rog să mai ascultați o dată predica și să vedeți că am citat extensiv din doctrinele lor. După ele am exclamat de fiecare dată ;,măi să fie“ sau ,,mi-ar place și mie“ (de ex. să nu mai păcătuiesc niciodată, etc.).

    4. Pericolul mare este nu numai să scoți din Biblie, ci și să adaugi la ea (așa citim în Apocalipsa). Cei care rescriu Scriptura după capul lor și-i adaugă ,,revelații“ mai de curând venite, autoptroclamându-se ,,apostolii“ unei noi Reformații (poate este mai corect ,,unei noi Reforme“?), sunt vinovați grav înaintea lui Dumnezeu și pot strecura în adunări învățături nimicitoare. Verbiajul lor este semi-Biblic, pentru că niciodată nu este o minciună mai eficace și mai puternică decât atunci când este îmbrăcată în poleiala adevărului. Diavolul știe foarte bine Biblia și o poate cita destul de corect, în aparență …

    5. Dar ,,despre ce este vorba în fond?“ va întreba cineva. Care este această ,,învățătură eretică?“ Învățătura pe care o știam aici în limba engleză și pe care am auzit-o tradusă în românește de predicatorul din Arad propunea următoarea logică falsă: ,,Pentru că Isus este pe tronul slavei acum, iar noi domnim împreună cu El (tot acum)“, credincioșii trebuie să înceapă să-și exercite această domnie pe pământ ca niște ,,fii de Dumnezeu cu aceeași autoritate și putere ca și Isus“.
    În felul acesta, propovăduind o asemenea trăznaie, Îl dezonorăm pe Domnul, aduncându-L la nivelul nostru și ne înălțăm luciferic pe noi, pretinzându-ne la nivel cu dumnezeirea, putând chiar să o manifestăm ,,ca și Isus“ și chiar ,,fără Isus“. Acesta ar fi, în esență, mărul oprit din care suntem îmbiați să mușcăm. ,,Și veți fi ca Dumnezeu“ este o temă muzicală care a cunoscut multe variațiuni de-a lungul istoriei.

    6. ,,Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă“ ne spune apostolul Ioan (1 Ioan 3:2). (Cum n-or putea pricepe unii acest ,,nu s-a arătat încă“?). Astăzi, la Bethel am citit un pasaj cu care vreau să închei această mică lămurire a mea. Veți observa că este scris de un frate al nostru care se pregătea să moară în neputințe, fără a face apel la izbăviri miraculoase, un creștin pesimist și defetist, ar zice unii, unul care-și pune nădejdea doar în viitoarea arătare a Împărăției lui Christos, deocamdată inexistentă în această lume. El nu cere să se coboare foc din cer, nu are pene de îngeri plutind deasupra capului lui, nici dinți regenerați de aur. După un astfel de text nu poate nimeni dănțui cu entuziasm ieftin. Sau … cum? … unii … pot? …

    ,,Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:  propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura.  
    Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.  Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

    Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba. Căci eu sînt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M’am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ,,ziua aceea„, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.“ 

  15. marinelblaj zice:

    PRECIZĂRI: Ca să se înţeleagă corect dispariţia unor comentarii, vă rog să recitiţi regulile 6 şi 7 de la categoria „Reguli.” Am lăsat doar acele comentarii care se referă la subiectul postării. Pentru a respecta eu însumi aceste reguli, voi modera comentariile care ies din aria subiectului. Atrag atenţia, în special celui care semnează cu numele (pseudonimul?) Adonis, că ameninţările vor duce la spamare definitivă. Cine n-are simţul umorului şi are sensibilităţi exagerate… există mii de alte bloguri! Ştiu că acest gest va supăra, îmi cer scuze pentru faptul că toată avalanşa de comentarii „pe lângă” a apărut într-o zi (duminica) în care eu evit în general internetul şi, implicit, şi blogul. Probabil că îmi voi revizui această regulă pentru a evita situaţii similare, mai ales că observ în ultima vreme o „atenţie” specială acordată acestui blog (plecând de la persoane de-a dreptul nocive, gen… dar am promis că nu-i mai dau numele…) Voi continua să tratez aceleaşi subiecte ca şi până acum, aşa că oricine este deranjat de ele… este liber! De data aceasta m-am supărat eu!

    • Te rog să-mi permiţi o precizare, legată strict de subiectul cu moderarea: am salvat comentariul domnului „adonis” şi al doamnei „elisa” şi în zilele viitoare le voi da pe blogul meu, cu comentariile pe care le consider necesare.
      Acuzaţia de „deviaţii de comportament” pe care mi le-a adus acel domn şi insinuarea acelei doamne că nu voi răspunde mi se par extrem de grave, mai ales că au fost citite pe blog de ieri de la trei noaptea, pînă astăzi, la ora 10-11.
      Acuzaţia a fost urmată de ameninţări, ceea ce agravează faptul.
      Nu vreau să se înţeleagă că ai şters comentariile, inclusiv al meu, de răspuns, (pe al doilea l-ai moderat în totalitate, n-a apărut nici măcar o clipă pe blog), pentru că aş avea ceva de ascuns.
      Mă cunoaşte toată lumea, la locul de muncă, la cel de domiciliu şi la biserică, aşa încît nu am nimic de ascuns.
      Te rog să potezi această comentariu. E dreptul meu la replică pentru toate jignirile pe care le-ai văzut şi le-ai lăsat, chiar şi după ce a trecut ziua de duminică.
      Îmi pare rău, dar trebuie să recunoşti că a fost aşa şi nu altfel.

      • marinelblaj zice:

        Răsvan, am explicat mai sus motivele pentru care am şters comentariile acelea. Mi-am cerut şi scuze pentru faptul că am scăpat lucrurile de sub control. Şi, un amănunt: n-am ales postarea parţială a unor comentarii ca să nu las loc la interpretări privind ce anume s-a şters din ele… După cum ai putut remarca, am şters până şi comentariile mele care se refereau la acel dialog.

      • szromulus zice:

        Bine macar ca nu am avut timp sa citesc comentariile domnului Adonis. Am vazut prea multe comentarii, si dupa ce am frunzarit doua, am vazut ca nu au o consistenta care merita prea multa atentie, asa ca le-am omis. Imi pare rau ca exista oameni cu astfel de preocupari.

      • marinelblaj zice:

        E mai bine pentru tine, Romulus! Mie mi-au stricat toată ziua! 😦

  16. marinelblaj zice:

    Domnule Adonis, vă informez că întrucât aţi reuşit într-un interval foarte scurt să încălcaţi aproape toate regulile acestui blog şi să vă şi plângeţi apoi că „Asa e cand intri pe blogurile pocaitilor”, vă rog să uitaţi de existenţa Cetăţii de piatră!
    Încercaţi să cereţi aprobare de la Domnul pentru ce aţi scris de când sunteţi la moderare şi, crezând că tot ce cereţi vă aparţine deja, poate vă veţi simţi aprobat! Precizez, asta e o ironie, nu o jignire. Asta ca să nu mă ameninţaţi şi pe mine…
    Cu regrete…

    • Lasă-l să vină la mine, Marinel, că eu nu sunt aşa de pocăit ca tine. 🙂
      Te rog să mă ierţi dacă ţi-am făcut belele azi.
      Tu ai multe de spus şi de făcut cu blogul ăsta şi nu trebuie să cedezi, nici măcar la supărările unui moşneag cu „deviaţii de comportament” ca mine.
      Aştept cu nerăbdare să scrii continuarea la postarea cu bisericile care trebuie musai sa devina mai „la zi”. 🙂
      Încă o dată, te rog în mod public să mă ierţi pentru că te-am supărat.

      • marinelblaj zice:

        Răsvan, aici nu este vorba despre supărat sau nu! Am învăţat că o regulă bună (aceea de a „posti” duminica de la blog) are preţul ei. Dacă se mai adaugă şi un caracter „mai moale” lunea (o fi şi asta o „deviaţie de comportament”?), rezultatul nu pot fi decât belele! Omul, fie el şi de 60 de ani (azi-mâine) învaţă toată viaţa!
        Nu tu m-ai supărat, aşa că nu e cazul de iertare!
        Din păcate va trebui să mă „adun” puţin după toată tevatura. Mi-e greu să mă împart pe prea multe fronturi dificile, că risc să păţesc ce-au păţit… nemţii în război!

  17. Pingback: Lacrimile pastorului Daniel Branzai | Vegheaza!

  18. Pingback: Cu durere despre durerea luptei pentru adevăr | B a r z i l a i – e n – D a n

  19. Pingback: Lacrimile pastorului Daniel Branzai – Vegheaza!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s