De la guguştiuci la coţofene…


O dispută recent începută în lumea blogurilor, aparent în jurul unui personaj (în realitate, în jurul problemei promovării a tot felul de reprezentanţi ai unor opinii îndoielnice privind creştinismul contemporan), mi-a ocupat aproape toată sâmbăta. Sunt bloguri pe care le citesc şi bloguri care nu mă interesează. Nefericirea (sau fericirea?) face să fiu abonat la NewsNet creştin, de unde mai aflu diverse noutăţi din lumea creştină. Aşa am aflat despre invitaţia făcută teologului Miroslav Volf de către cei de la Institutul Penticostal Bucureşti. Apoi a început avalanşa de comunicate, opinii, păreri, replici şi contra-replici.

Nu am de gând să analizez opera lui Miroslav Volf. Adevărul e că, dacă citeşti „Excludere şi îmbrăţişare” şi nu te laşi furat de „staniol”, nu se poate să nu ai câteva (bune) semne de întrebare. E drept, vizavi de această carte, poate semne pe care însă unii nu le sesizează. O face foarte bine, într-un comentariu excelent şi dincolo de cartea în sine, Romulus, un bun prieten, comentariu publicat de blogul unui alt bun prieten. Dar, cum spuneam, nu despre cărţile acestui teolog vreau să scriu, ci despre cu totul altceva…

Sunt câteva lucruri care nu-mi dau pace în ultima vreme, când citesc anumite argumentări:

– de unde ideea aceasta că în privinţa dreptei credinţe se pot pronunţa doar teologii sau, mă rog, cei cu doctorate? Fără a fi „reducţionist”, mi se pare că apostolii Petru, Ioan, Iacov etc ar trebui să se simtă măcar complexaţi, dacă nu ofensaţi. Citesc pe un blog şi mă minunez de unde atâta suficienţă? „M-am luminat și am aflat în sfârșit de ce bat de ani de zile pietrele pe la colocvii, simpozioane și conferințe din Europa, de ce am alergat cu limba de-un cot și cu pletele-n vânt pe la Münster, Cambridge, Oxford, Edinburgh, Cairo, Londra, Leuven, Osijek, Praga și Paris”, scrie distinsul… globetrotter (să mă iertaţi, dar din toată argumentaţia, asta e singura care stă solid în picioare!). Chiar că… vaişiamar!

– faptul că aceia care încearcă din toate puterile şi prin toate mijloacele să atragă atenţia asupra modului în care se strecoară în România, cu precădere în mediul evanghelic, tot felul de curente eretice de-a dreptul, chiar dacă nu par aşa la o privire superficială, e deranjant? Pentru cine? Sau pentru agenda cui?

Altfel, cum să-ţi poţi explica îndârjirea cu care sunt apărate unele acţiuni care ascund sub „staniolul” „demersului academic” pericole la fel de reale precum cele importate prin „inofensivele” mişcări ale „străjerilor”, evangheliei prosperităţii, bisericii emergente, strange fire, harvest etc?

– într-un articol scris pe un alt blog, de altfel un articol care ridică multe probleme extrem de serioase, se afirmă: „Stigmatizarea grupării Străjerii (sau cum s-o fi numind ea) nu rezolvă nimic.” Evident că nu rezolvă nimic atâta vreme cât lucrurile sunt lăsate la nivelul blogurilor şi nu sunt preocupări ale celor care ar trebui să-şi exprime de pe poziţii de autoritate eclesială opinia. Dar, aşa cum îmi spunea un prieten, nu pot să nu observ un anumit fel de „joc la două capete” practicat de cei care, intenţionat sau nu, sar în apărarea acestor importuri religioase tot mai frecvente în ultima vreme. Un joc la două capete, căci sub aparenţa unor lucruri biblice (sau în spatele lor!) se ascund teologii extrem de periculoase (de exemplu, vindecări aproape… profesionale). Ca să dau un caz, aş menţiona IHOP-Timişoara, caz analizat foarte bine de fratele şi prietenul Paul Morar, cel luat în derâdere de Emanuel Conţac, cel cu… guguştiucii.
Este rugăciunea biblică? Evident! Poate rugăciunea aduce vindecare? Sunt cel mai în măsură să confirm lucrul acesta, cu două cazuri de cancer în familie, cazuri în care rugăciunea a fost element vital. Dar ce facem când acest lucru se… instituţionalizează? Chiar azi îmi povestea un bun prieten, un OM căruia nu i s-au urcat la cap titlurile şi care n-a căzut pradă popularităţii, o întâmplare cu un pastor român căzut victimă acestor mişcări. Chemat într-o ţară străină la un caz disperat de cancer recidivat, respectivul, după rugăciunea (ritualică) de vindecare, a declarat vindecată persoana în cauză. Care persoană, după doar două săptămâni, trece la cele veşnice… din cauza cancerului! Păstorul bisericii din care făcea parte decedata şi familia acesteia, îi cere respectivului vindecător lămuriri şi rezolvarea depresiei familiei. Răspunsul acestuia a fost de-a dreptul stupefiant: „A murit, dar a murit vindecată!”

– poate cea mai dureroasă întrebare pe care mi-o pun în aceste zile este de ce tocmai pastorii bisericilor „înfierate” ca tradiţionale nu folosesc amvonul pentru a-şi avertiza turma asupra pericolelor acestor lupi răpitori? Mulţi dintre ei privesc cum li se golesc bisericile de tineret (cu precădere) avid de forme „mai atractive” de creştinism. Evident, şi „încremenirea în proiect” a multor biserici este un subiect extrem de dureros!

Ar mai fi de menţionat manipularea grosolană sau ascunderea în spatele unor principii biblice. Mişcarea „crislamică”, de exemplu, se apără aducând ca argument „iubirea vrăjmaşului.” Bineînţeles că trebuie să ne iubim vrăjmaşul, dar aş vrea să-mi arate distinsul profesor care foloseşte acest argument unde scrie că trebuie să iubesc şi învăţăturile vrăjmaşe? Asta ca să mă limitez la un singur exemplu!

Mă opresc aici. Deocamdată. Nu înainte de a explica, însă, titlul acestei postări… Pentru cei cu titluri ce nu pot coborî la nivelul unor… guguştiuci!

N-am pomenit „coţofana” doar pentru că e cunoscută ca fiind atrasă de lucruri lucitoare. Ci şi pentru că, stranie coincidenţă (nu-i aşa?), coţofana este considerată în mitologia germană sol al morţii, în vreme ce în alte culturi europene doar un sol ce aduce nenoroc. Cum îmi place să cred că am cititori inteligenţi, nu dau mai multe explicaţii. Poate doar pe aceea că… amerindienii consideră coţofana ca… aducătoare de noroc!

 

P.S. Nu posed titluri, doctorate şi alte „onoruri.” Cu lecturile stau… ceva mai bine (începând cu cele „obligatorii” din vremea şcolii). Dar, după cum au observat cititorii mei, nu citez foarte des. Prefer să-mi expun opiniile proprii, chiar dacă, inevitabil, ele sunt rodul (şi) al lecturilor. Aşa că sper să nu am parte, precum alţii, de reproşuri legate de acest subiect.

Am, în schimb, credinţă. Exersată, încercată şi imposibil de clintit. Dar… obligatoriu de apărat!

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Ştiri și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

61 de răspunsuri la De la guguştiuci la coţofene…

  1. Aveti o vedere destul de clara, limpede, ii iubim pe toti oameni dar nu iubim faptele lor, fapte pe care le strecoara incetul cu incetul.

    • marinelblaj zice:

      Mda, „destul” de clară, fiindcă mi-au tulburat-o cei cu… viziunile!
      Tactica asta cu „iubeşte-ţi aproapele” e „varianta” pe care a folosit-o şi şarpele în Eden: „Oare a zis?”

      • Fara sa ponegresc pe nimeni imi aduc bine aminte cand in bisericile noastre se purta batic nu esarfa nu capul gol (m-am obisnuit acuma asa cum este de si ma racaie), pastorul meu din aceia vreme a chemat un pastor de la alta biserica sa predice (pastorul meu avea gandul maririi, ca cei de azi cu Oxfordul dupa ei) a venit pastorul (alta dominatiune)cu nevasta acestuia si cu fata una cu palarie cealata in capul gol, cand pastorul a fost introdus sa predice a spus dupa ce nevasta si fata vor canta o cantare voi predica si eu. Au cantat si au plecat nu a trecut mult timp si unele dintre cele mai tinere au venit fara batic, au avut pretentia sa cante in cor fara batic s-a produs scandalul in biserica in comitet (cum altele au voie si noi nu) si uite asa (din nou fara sa acuz fara sa vin cu argumente despre batic) s-a ajuns la ce s-a ajuns din dorinta de mandrie a unui pastor, care pana la urma a cazut si el. S-a calcat pe constiinta unor frati batrani aici fapta e mult mai grava, se calca nu numai pe constiinta, ci direct pe cuvantul biblie, dar asta e, se vor duce din rau in mai rau, pana cand se vor implini cuvintele :cand va veni Fiul Omului va mai gasi credinta pe pamant?

  2. Vaisamar zice:

    Se pare că argumentul principal al postărilor a trecut pe lângă dvs. Răspunsul meu era strict la afirmația pastorului Cristi Ionescu, potrivit căruia invitația adresată de ITP lui M. Volf are la bază… snobismul. De fapt, dacă am priceput bine, în opinia frăției sale, tot învățământul unversitar ar avea la bază snobismul. Iar răspunsul meu a fost: nu are la bază snobismul, ci necesitatea, așa cum domnia sa ia trei mese pe zi nu din snobism, ci din pură necesitate!

    Nu înțeleg de ce îi luați ca scut pe Ioan, Iacov și Petru. Aceștia erau suficient de educați ca să scrie documente teologice în altă limbă decât cea maternă! Câți dintre pastorii noștri care se fofilează în spatele lor pot face acest lucru? Și apoi, mai există și Pavel, pe care îl ocoliți cu grijă!

    În rest, sănătate și mult spor!

    • marinelblaj zice:

      În primul rând, aşa cum obişnuiesc să procedez cu toţi cei care intră pentru prima oară în Cetate, vă spun un creştinesc „Bun venit”!
      După cum aţi văzut, nu am făcut nici o trimitere la cele postate de pastorul Ionescu. Am luat replica aceea cu locurile prin care aţi umblat ca pe o replică nelalocul ei, indiferent la ce făcea referire (nici eu nu am precizat dacă am citit zeci, sute sau mii de cărţi). Apoi, pe mine mă preocupă fondul problemei, şi se pare că şi dumneavoastră aţi ratat întrebările din postare.
      Nu i-am luat drept scut pe Ioan, Petru şi Iacov; i-am dat doar ca exemple de… smerenie!
      Pe Pavel nu-l ocolesc deloc. Îl iubesc mai mult ca pe oricare dintre apostoli. Pentru acelaşi motiv de mai sus. Între altele…
      După cum se poate vedea (de către cei interesaţi, evident) preocupările mele sunt legate de invazia de învăţături periculoase cu care este confruntat mediul evanghelic românesc. Din acest punct de vedere, un lup (Volf-wolf) îmbrăcat în blană de oaie, tot lup rămâne, chiar dacă unii sunt impresionaţi doar de diploma de oaie.
      Cu regretul că nu v-am urat „Bun venit” în mai multe limbi :D, m-aş bucura dacă aţi medita la pericolele despre care scriu…
      Binecuvântări!

      • Dragă Marinel, Emanuel Conţac a enumerat locurile alea ca să-i umple de fiere pe ăia care-l invidiază. 🙂
        Apoi, e tînăr şi, în locul lui, aş fi făcut şi eu la fel. Aşa e epoca pe care o trăim, CV-ul a intrat în sînge, a devenit un act reflex. Mîine-poimîine ai să vezi şi pe coteţ lipit ceva de genul: aici cloceşte o găină care face ouă cu două gălbenuşuri şi cu bănuţ de platină. 🙂
        Asta e partea lui antipatică, e niţel cu nasul pe sus, dar, să mă ierte Dumnezeu, prea îl maculează tilicarii. N-au, mă, stil! 🙂
        Şi cînd îi ia apărarea rectorului său e de înţeles (eu zic „de înţeles” cînd aş fi făcut şi eu la fel 🙂 ) . În mediul universitar se poartă chestia asta de cînd e lumea.
        Problema nu e Emanuel Conţac, îţi spun eu. E Volf ăsta şi sunt timpurile de tot jegul.
        Partea urîtă care rămîne ca un sediment din toată povestea e impresia că ura guvernează toate disputele.
        Nu e deloc adevărat! Din punctul meu de vedere, din al tău (citind postarea şi răspunsurile pe care i le dai lui Emanuel Conţac), cred că nu putem vorbi aici, în Cetate, de aşa ceva.
        Sunt un om slab şi recunosc asta: îmi plac intelectualii de la care am ceva de învăţat. Asta nu e o calitate. Dimpotrivă, poate fi un mare defect. Aş sta de vorbă cu un Emanuel Conţac ore în şir, eventual ascultîndu-l doar, dar nu m-aş vedea schimbînd vreo vorbă cu Cristian Ionescu sau Pavel Dan.
        Cred că asta trebuie să o înţeleagă şi cei care fac parte din generaţia lui Emanuel Conţac, că există aşa-zişii fundamentalişti creştini care pot înţelege, pot iubi, chiar dacă nu acceptă noutatea.
        Eu, de exemplu, sunt un baptist spurgeonist, dragă Marinel, prietene… 🙂

      • cîteva ă-uri în loc de î-uri, un de cînd şi altele de mers la ERATĂ 🙂

      • marinelblaj zice:

        Răsvan, după cum poţi remarca, n-am arătat lipsă de respect faţă de Emanuel, deşi ar putea să-mi fie fiu! M-a deranjat şi mă deranjează în schimb „miştocăreala” şi privitul de sus. Eu nu sunt ca tine. Şi nici ca el. Pentru mine nu e deloc de înţeles să-i iau apărarea rectorului, dacă a greşit. Cel mult, din respect faţă de acesta, dacă am aşa ceva, mi-aş ţine gura. Altfel risc să fie interpretat altfel gestul meu de a sări să apăr sau să explic o greşeală. Ori, eu asta consider că s-a făcut prin invitarea unui personaj, fie el şi academic, care prezintă suficiente semne de întrebare în teologia lui luată ca întreg. Dacă ar fi fost chemat într-o discuţie teologică, la o masă rotundă, cu oameni de talia lui Emanuel, aş fi înţeles, deşi aş fi avut şi atunci… emoţii. Ştii şi tu foarte bine că ideile păcătoase intră rar pe uşa din faţă, şi sunt convins că în contextul preocupărilor mele înţelegi foarte bine ce vreau să spun!
        Iar în ceea ce priveşte modul în care scriu şi atacă P.D. şi C.I., asta e treaba lor, e o chestiune „internă” şi nu mă bag. Ştii foarte bine că am refuzat îndemnurile venite din direcţia aceea.
        Eu n-am obsesii care să poarte nume de persoane. Pe mine mă obsedează uşurinţa cu care se deschid porţile evanghelicilor români la tot felul de tâmpenii (ca să le spun pe nume!).

      • szromulus zice:

        Marinel, am avut parte de un mediu studentesc mistocar. Concuram intre noi sa vedem cine are cele mai tari mistocareli. Campionii erau considerati genii. Drama acestui episod era ca depuneam eforturi consistente in a ne perfectiona skilul. Nu constientizam culoare cenusie a acestui tip de comportament. Uneori nu o realizez nici acum, din pacate. Problema este ca cine se formeaza intr-un astfel de mediu si mai are si calitati native, considera ca detine cea mai inalta pozitie din grupul de dialog. Inainte de a locui intr-un mediu britanic, consideram ca mistocareala este un atuu, o virtute de inalta speta. Vazand atitudinea celor din jur, invatand din spiritul de gentlemen britanic, consider ca mistocareala nu este un skill, nu este o trasatura de geniu, ci este o aroganta de prost gust. Cred ca e persoana cu o functie inalta si cu un statul moral de calitate nu are voie sa se prezinte in fata nimanui mistocarind, cu atat mai mult in spatiul public. Am observat ca in mediul academic neoprotestant mistocareala este considerata „virtute” de rang inalt , un varf de lance, dar ar trebui sa fie considerata ca un varf de prostie.

      • marinelblaj zice:

        Aşa e, Romulus, e greu să te comporţi ca un gentleman într-o Românie în care până şi preşedintele e miştocar! Nu spune nimeni să fii tot timpul încruntat, dar când se discută lucruri serioase, luatul peste picior mi se pare nu doar o impoliteţe, dar şi ceva total necreştinesc!

      • Draga Marinel, stii cum arata oamenii bolnavi de invidie, nu? Asta se simte la Paul Dan. La Cristian Ionescu? Mai tii minte ce scriam despre fotografia intilnirii sale cu Paul Negrut? E uns cu toate alifiile amvonului. Si asta se simte. Despre Emanuel Contac am mai spus.
        Ca sa ma pot descurca in lumea virtuala , trebuie sa fac niste proiectii, ale unor personaje pe care nu le-am intilnit niciodata. Ma pun in situatia lor. De aceea i-am luat apararea lui Emanuel Contac. Am spus: pentru ca-l admir ca savant in devenire. Am avut un parinte care era om de stiinta. Oamenii astia sunt foarte orgoliosi daca-i calci pe bombeuri. Tata nu era credincios, Emanuel Contac este. Dar, totul are o limita, la virsta lui. Cind va mai imbatrini, nici nu-i va mai baga in seama pe cei care pindesc la cotitura.
        Cu ereziile, cu modele periculoase e adevarat ce spui. Stii ca sunt de acord cu tine. Am mai spus: tu esti mai bun ca mine. Tu nu l-ai fi aparat pe rector. Eu da. La virsta lui Emanuel Contac in mod sigur. Poate si omul ala studiaza niste chestii. Exista o alianta intre cercetatori. Daca scot factorul uman din ecuatie, ma usuc si nu pot. Nu poti sa iubesti niste simboluri. E periculos ce spun, dar asta e ceea ce gindesc.
        E bine ca tu ai un punct de vedere usor diferit. Asta inseamna sa putem dialoga, chiar daca Volf asta nu prea mai are ce cauta in comentariul meu de acum.

      • erata lipsesc litere si diacritice pentru ca am scris pe nenorocita aia de tableta 🙂

      • marinelblaj zice:

        Am corectat eu, Răsvan! Ştii vorba aia, prietenul (l)anevoie se cunoaşte! Nu şi diacriticele, că mai trebuie să şi dorm noaptea asta!
        Şi nu mai fă „nenorocită” tableta aia! Eu îmi doresc de mult o „nenorocită” care m-ar scuti de mult cărat de laptop! 😀

      • Tu ai degetele cum e cabanosul, ale mele sunt ca debretinii. De-aia zici! 😉

      • marinelblaj zice:

        Lasă, că tot muştarul le face bune pe amândouă! 😉

      • marinelblaj zice:

        Ştii ce mă deranjează, Răsvan? Faptul că „ungerea asta cu toate alifiile” se manifestă cam de când ies de pe băncile şcolii la foarte mulţi. Şi nu atât asta, cât faptul că e confundată cu „ungerea Domnului”!

  3. Vaisamar zice:

    Încă o precizare: între o discuție despre vulnerabilitățile teologiei lui Volf și o isterie care vede peste tot „crislam” și „apostazie” și care lansează mesaje calomnioase pe toate drumurile, în speranța că noroiul minciunii se va lipi cumva, există o diferență majoră. Poate mă lămuriți și pe mine unde anume în Evanghelia pură propovăduită de dl. Paul Dan, găsiți justificare pentru campania masivă de defăimare pe care a inițiat-o.

    • marinelblaj zice:

      Discuţia despre vulnerabilităţile teologiei lui Volf ar trebui să fie, aşa cum tot insist, preocuparea celor cu funcţii de decizie când e vorba despre invitaţii, a pastorilor care „se lipesc” de astfel de învăţături în speranţa unui „shortcut” spre „pajişti mai mănoase”.
      Apostazia şi crislamul sunt realităţi, nu isterie! Cazul Adoram vă este cunoscut? E „din curtea” dumneavoastră! Vă place ce se petrece acolo? Dar în celelalte (tot mai multe) „dizidenţe” în lumea evanghelică?
      Tocmai pentru că unii au pus la vremea respectivă etichete de „isterie”, „noroi”, „minciună” s-a ajuns la fenomene de genul Strange Fire, IHOP, Adoram, Harvest, Străjeri etc!
      Nu mă interesează Evanghelia propovăduită de dl.Paul Dan. Ceea ce scriu eu nu are nicio legătură cu ce scrie dânsul. Modul de abordare al subiectului ar trebui să vă fie evident şi suficient!

  4. Adrian zice:

    Marinel, iarta-ma ca indraznesc sa o spun, dar eu unul nu prea pricep ce se intampla. Daca la subiectul „metanoia” (cu accent pe o, ca sa nu se confunde cu cuvantul grecesc) iti dau dreptate total, in acest caz anumite detalii se pare ca imi scapa. E drept, nu am citit inca toate linkurile indicate de tine.
    Cred ca nu trebuie sa confundam o discutie in spatiul academic cu o predica de la amvon. De exemplu, am asistat, cu ocazia unor conferinte nationale pe tema „Stiinta si Religie”, la dialoguri extrem de instructive starnite de prelegerile unor… atei. S-au auzit atunci voci care i-au acuzat pe organizatori de ateism mascat.
    In fond, un institut teologic nu este o biserica, ci un spatiu in care dezbaterile si principiul „audiatur et altera pars” trebuie sa fie ceva normal. Poate ca sunt eu mai liberal decat trebuie, poate ca experientele din ultimii ani m-au facut hipertolerant in materie de teologie, dar nu vad nimic rau in a invita pe cineva sa tina o prelegere la un institut teologic, chiar daca respectiva persoana este un ateu sau, iertare!, chiar un eretic.
    Nu-l cunosc personal pe Emanuel Contac, dar i-am citit mai multe articole si traducerile din CS Lewis. Scrie si traduce foarte bine, e bun, stie carte, are verb. Mi se pare foarte aiurea sa-i alaturi numele de strajeri, harvestiti, emergenti, evangelisti prosperi s.a. Diferenta dintre Emanuel Contac si, de exemplu, „Überteologul” CB este de un vagon de carti pe care primul le citea in timp ce celalalt isi schelalaia tembelismele. Sa stii ca Emanuel Contac chiar e doctor in teologie, facut pe stiinta de carte, nu pre-facut ca altii.

    Iarta-ma ca te contrazic nitel, dar nu ne-am mai contrat de la discutia aia despre monarhie. 🙂

    • marinelblaj zice:

      Adrian, dacă citeşti mai sus răspunsul dat lui Răsvan vei înţelege rostul acestei postări. Sunt de acord cu tine în privinţa nivelului teologic al lui Emanuel, îi citesc şi eu articolele, dar… vezi motivaţia din răspunsul dat lui Răsvan!
      Eu nu sunt chiar atât de tolerant privind în jur şi trăind vremuri în care ne vom trezi mâine-poimâine că vom sta şi vom asculta un doctor în teologie explicându-ne că nu e păcat sodomia, şi asta doar de dragul principiului „audiatur…” Fără a face referire directă la cineva, doar ca principiu, n-am să-l ascult niciodată pe diavol ce părere are despre Dumnezeu (asta ca să fiu cât se poate de „abrupt” şi să nu te privez de… contre! 😀 )

      • Adrian zice:

        Marinel, nu prea am chef de contre, poate si pentru ca am o durere reumatica la mana dreapta, iar cu stanga nu dau bine. 🙂 🙂
        Am stat o vreme langa indivizi „corecti teologic” si care s-au dovedit niste rapandule. Am capatat o toleranta zero la smecheri din specia celor care au pe limba numai invataturi „biblice”, dar mintea le e doar la contul din banca si la excursii pe banii sponsorilor.
        In rest, cred ca discutiile sincere, in planul ideilor, tin de normalitate. Putem argumenta si combate orice – cam in asta consta torelanta la care m-am referit.
        De ce nu l-am asculta si pe Ehrman, si pe Dawkins, si pe Hawking – ca sa dau doar cateva exemple diabolizate in mediul evanghelic?!
        It spun sincer, daca vreun institut teologic (sa zicem, Institutul Baptist) l-ar invita sa conferentieze pe CB (sau chiar pe pokeristul care il plateste), nu mi s-ar parea deloc o anomalie. Una este amvonul unei biserici, si alta o prelegere in mediul academic. Cel mult s-ar putea comenta nivelul profesional si probitatea celor care organizeaza colocvii teologice cu pokeristi, dar asta e o cu totul alta discutie.
        Spui ca „n-am să-l ascult niciodată pe diavol ce părere are despre Dumnezeu”. Si totusi, uneori Biblia il citeaza. 🙂
        Cum poti combate pe cineva fara sa-i citezi afirmatiile pe care vrei sa le demontezi?!

      • marinelblaj zice:

        Dragul meu, stai liniştit, la cât sunt eu de „subţire” n-ai nevoie de mai mult de „o mână reumatică”! 😀
        Problema nu este că s-ar putea purta discuţii sincere despre una sau alta. Problema e cât de sincere sunt ele! Sincere au părut şi demersurile de început ale lui Barbosu până s-au văzut planurile din spatele „sincerităţii”!
        Cred că faci o mică-mare eroare punând în aceeaşi ecuaţie atei cu eretici. Una e să discuţi cu oameni care neagă existenţa lui Dumnezeu şi alta să stai de vorbă cu oameni care îţi bagă pe gât o religie falsă, distorsionată, pretinzând acelaşi Dumnezeu!
        Da, Biblia îl citează pe diavol, dar asta îmi este suficient. Sunt avertizat, nu mai am nevoie de „taclale” cu el. Îi cunosc bine ideile. Mi le-a spus, tot în Biblie, Domnul, şi prefer să le iau „de bune” pe acelea! Sper să nu mă plasezi pentru asta în categoria celor de care pomeneai la începutul comentariului! 😀

      • Adrian zice:

        Cunosti mai bine decat mine categoria de care vorbeam, asa ca stii bine ca nu poti face parte din ea nici daca te dai de ceasul mortii. 🙂
        Unii oameni sunt foarte de treaba, dar cred in tot felul de baliverne (mai mult sau mai putin teologice). Altii par foarte „pe cale”, „indopati” cu versete ca porcul inainte de taiere, dar se dovedesc, in final, niste neispraviti. Te rog sa observi ca nu generalizez („unii” si „altii” sunt cuantificatori particulari, nu universali).
        Auzisem si eu candva ca oamenii sunt ceea ce cred, dar m-am convins ca nu e chiar asa.
        Oamenii nu sunt decat foarte rar consecventi totalmente cu crezul lor, asa cum judecata noastra nu este niciodata un exercitiu de ratiune pura. Daca sunt exceptii, atunci ele nu fac decat sa confirme regula.
        Teologia unui om nu este o oglinda a fiintei lui si nici invers. Am crezut in chestia ani de zile si mi-am primit cu varf si indesat rasplata.
        Indivizii de care tot pomenim pe aici (facandu-le, inevitabil, reclama) nu fac ceea ce fac pentru ca au un crez gresit, ci pentru ca, pur si simplu, sunt niste netrebnici. Calitatea umana explica comportamentul, nu ideologiile, fie ele si de factura religioasa.
        Admit, ca sa facem pace, ca anumite probleme de factura doctrinara trebuie discutate si judecate, chiar si in maniera polemica. Dar, din cate vad, unii ajung foarte repede la generalizari „epistemice” (scuze pentru acest cuvant pretentios). Asa se face ca absolventi de teologie spun de la amvon ce si cum trebuie sa cred chiar si in afara problemelor teologice. Vine un pastor/preot si imi spune ca Darwin a fost un prost, ca teoria cutare nu e buna (cum sa fie buna daca fizicianul respectiv e ateu!), ca teoria haosului il neaga pe Dumnezeu si altele de acest gen. Au ajuns sa faca teologie din aproape orice domeniu al cunoasterii, au citit nitel Biblia si au capatat o competenta universala! Gandirea unor slujitori bisericosi de azi nu este prea departe de cea a inchizitorilor din Evul Mediu. Erezie nu este numai sa conferentiezi despre puntile dintre islam si crestinism (nu am idee daca Volf chiar sustine asta, dar te cred pe cuvant), ci si sa vorbesti despre ‘Originea speciilor’, sa citezi din ‘Capitalul’ sau din ‘Asa grait-a Zarathustra’. Din perspectiva a ceea ce spui, cartile astea sunt voci ale diavolului si nu trebuie ascultate.
        Acum, punand punct discutiei noastre (mai putin pasionale decat pare, cel putin din punctul meu de vedere), nu pot sa nu ma intreb (retoric): de ce vrei sa pari mai ‘fundamentalist’ decat esti? 🙂
        Imi imaginez deja raspunsul tau: „Dar tu de ce vrei sa pari mai ‘liberal’ decat esti?!” 🙂

  5. szromulus zice:

    Argumentele pe care le aduce domnul Contac, cat si logica domniei sale sunt valide in contextul dat. Orice gest, orice expresie, orice teorie functioneaza intr-un cadru precizat si poate fi gresit interpretata intr-un cadru semantic diferit. Complet de acord cu afirmatiile domniei sale.

    Intrebarea, pe de alta parte, este daca lucrurile sunt ceea ce par sau nu? Problema fundamentala este de constiinta sociala si de stereotipe, pe scurt – ce vad si inteleg altii. Constiinta sociala functioneaza ca un cadru de interpretare, furnizeaza principalele parghii exegetice. Spre exemplu, o agenta de presa ia un interviu unei personalitati controversate cu antecedente binecunoscute in lumea libertinajului sexual. In timpul interviului, agenta, isi pierde un cercel care cade sub patul personajului intervievat. La un interval scurt de timp ea revine la apartament amintindu-si ca acolo si-a pierdut cercelul. Cand ajunge in camera constata ca s-a comis o crima si cel caruia ii luase interviul a fost asasinat. La cateva secunde intra in camera trupele politiei locale. Ea este surprinsa deasupra cadavrului. Ea de fapt testase daca persoana este inca in viata. Detectivii concluzioneaza ca lucrurile sunt ceea ce par a fi, astfel agenta de presa devine principalul suspect. Intre timp sunt identificate arma crimei avand amprentele agentei pe ea, iar motivul crimei poate fi un conflict de acum cativa ani. Intrucat cele doua elemente esentiale, arma si motivul crimei, au fost identificate, agenta este condamnata.

    Intrebarea este de ce lucrurile nu sunt ceea ce par a fi? De ce, agenta care isi putea imagina cu usurinta o astfel de desfasurare de evenimente, a ales totusi sa se intoarca in cautarea cercelului pierdut, constienta fiind ca lucrurile pot lua o turnura neplacuta. De ce oamenii totusi actioneaza intr-un context in care toti coeficientii probabilistici indica un grad ridicat de risc? Ca sa termin istorioara, agenta s-a intors pentru ca, in facultate, ea a fost iubita celui care ii luase interviul 🙂 .

    De ce oamenii se expun unor riscuri eminente? Ce ii determina sa actioneze in ciuda tuturor avertismentelor materiei numita probabilistica? Cineva isi asuma un riscul de grad ridicat atunci cand recompensa actiunii sale este mai mare decat gradul de risc – probabilistic vorbind. Dar sa ramanem la teoria – „ceea ce vedeti nu este ceea ce pare” 😀

    • marinelblaj zice:

      Te contrazic, Romulus! Argumentele pe care le aduce domnul Conţac, cât şi logica domniei sale sunt valide în contextul ales de el, nu dat!
      Întrebările tale sunt şi întrebările mele. Adaug la ele tăcerea vinovată a celor care ar trebui să ia atitudine… Cunoşti poziţia mea şi, aşa cum îi scriam lui Adrian, nu voi sta niciodată la o conferinţă cu diavolul ca să-mi spună ce părere are el despre Dumnezeu. De aici prudenţa şi semnalele mele de alarmă, ale lui Paul Morar şi ale altora! Că unii aleg un limbaj mai dur… este treaba lor!

  6. Pingback: De la guguştiuci la coţofene… | Jurnal

  7. Vaisamar zice:

    Scrieți: „Apostazia şi crislamul este o realitate, nu o isterie! Cazul Adoram vă este cunoscut? E “din curtea” dumneavoastră! Vă place ce se petrece acolo? Dar în celelalte (tot mai multe) “dizidenţe” în lumea evanghelică?”

    Mărturisesc că nu mi-e cunoscut cazul Adoram. Și nici despre Străjeri nu m-am documentat încât să știu ce hram poartă.

    Despre lucrurile asupra cărora nu sunt informat nu pot comenta. Despre cartea lui Volf pot comenta fiindcă am citit-o. Dar aș prefera să nu discut despre ea cu cineva care nu a citit-o. E ca și cum ai discuta cu R. Dawkins despre Biblie, când individul a luat câteva versete din context și le găsește cusur.

    Repet: nu cred că cineva poate să fie 100% musulman și 100% creștin. Dvs. puteți concepe așa ceva? Religiile nu pot fi amestecate decât prin schimonosirea completă a ambelor. Nu pricep de ce nici Paul Dan și nici persoane mai inteligente decât domnia sa nu pricep acest fapt limpede ca lumina zilei.

    • marinelblaj zice:

      În primul rând observ o greşeală impardonabilă în ceea ce am scris! „Apostazia şi crislamul SUNT realităţi, nu isterii!”
      Vă rog, nu faceţi o fixaţie din cartea lui Volf. Nu am ajuns încă să o citesc, de aceea nici eu nu mă pronunţ. Şi eu precizam că nu asta vreau să discut. Repet (şi în răspunsurile date mai sus prietenilor mei veţi înţelege) pe mine mă interesează fondul problemei, respectiv faptul că acordăm atenţie unor oameni care au probleme teologice DE FOND (n-aş vrea să reiau aici toate link-urile cu care aţi fost „bombardat” deja şi în care sunt evidente „scăpările” acestui profesor căruia nici măcar nu-i neg calităţile).
      Ca să înţelegeţi ce mă frământă cu adevărat, v-aş sugera, în limita timpului şi sărind peste anumite comentarii, să citiţi articolul acesta:
      https://cetateadepiatra.wordpress.com/2014/04/24/un-scenariu-de-film-crestin/
      Veţi înţelege foarte bine, sunt convins, de unde reţinerile mele!

  8. Vaisamar zice:

    Cred că nu sunt eu suficient de bine informat. Ce anume aveți în vedere când spuneți despre „crislam” că este o realitate? Vă referiți la documentul-răspuns formulat de M. Volf și semnat de câteva sute de lideri creștini?

  9. Vaisamar zice:

    Am citit articolul dvs. dar aș fi mai „pozitivist” în abordare. Până nu apar efectiv vești despre parteneriate între aceste biserici, ipotezele despre un posibil „curent” rămân simple speculații. Cei care se rup de confesiuni mai mari nu au poftă să-și cedeze suveranitatea prin adeziuni la alte mișcări.

    De altfel, fragmentări și schisme am avut și în comunism cu duiumul. Dar nu aveam bloguri ca să știm de ele. Cine a ronțăit dosare CNSAS știe la ce mă refer.

    • marinelblaj zice:

      Parteneriatele există deja! Declarate sau nu. De exemplu, cazul Metanoia-Harvest e deja de notorietate. Asta în privinţa direcţiei spre… vârfuri. V-aş suspecta de o anumită naivitate dacă nu v-aş fi citit până acum! Vom mai vedea…Chiar credeţi treaba cu cedarea suveranităţii? Acum i se spune „parteneriat”, nu e declarat, se fac doar invitaţii, se organizează conferinţe, schimburi de experienţă etc.
      Bine, schisme au existat şi în primele secole, dar aici vorbesc despre oameni care se pierd rătăciţi după învăţături false…
      V-aţi întrebat vreodată cât mai avem până să vedem un Benny Hinn baptist sau penticostal?

  10. Îmi permit să intervin doar pentru a clarifica un lucru: invitarea lui Miroslav Volf (profesor de pe platforma Yale, o instituție de notorietate în învățământul universitar liberal din SUA) constituie un act de snobism din cel puțin două motive! Mai întâi, dacă teologia la care aderă conducerea ITPB este cu adevărat conservatoare, atunci prezența lui Miroslav Volf este o totală contrazicere a acestei pretenții emise în vehementul comunicat. Pe când un reprezentant al teoriei evoluționismului, al orientărilor alternative, un imam sau un călugăr budist, sau poate un preot care să venereze ortodoxia, cum s-a întâmplat pe la alte case?
    Scopul ITPB nu este să expună studenții pe care îi pregătește unor filosofii sau curente religioase false într-un cadru obiectiv, ci în contextul clar al unor prelegeri contestatare.
    Faptul că Volf a fost invitat în ciuda statutului său controversat dovedește că interesul conducerii ITPB s-a rezumat la titlurile și notorietatea sa academică.
    Enumerarea locurilor pe unde profesorul Conțac și-a făcut veacul, acest lucru arată ce contează în ochii acestor oameni. Anii de studiu, universitățile pe care le reprezintă și locurile pe unde s-au dedat cercetării sunt argumentele nucleare dincolo de care orice argument este tranșat în favoarea lor.
    În al doilea rând, prelegerile lui Miroslav Volf la ITPB (bănuiesc că vor avea totuși loc) sunt o bună oportunitate pentru actualii conducători ai acestei instituții de a-și clădi punți și relații dincolo de spațiul învățământului teologic penticostal. Altfel de ce ne-ar sfida pe noi care de (mulți) ani de zile am susținut ITPB. „Areopagita” domniilor lor contează mai mult decât sensibilitățile noastre. Nu uitați, Pavel nu i-a invitat pe epicurieni și stoici să predice la biserică sau la școlile de pregătire ale bisericilor primare. Iar când s-a dus pe capul lor, e adevărat că s-a folosit de un citat poetic, dar nu ca să justifice punctele comune dintre creștinism și păgânism, ci repede de tot aducându-L în discuție pe Domnul Isus și teologia Sa exclusivistă!
    Dacă demersul „academic” al ITPB nu se încadrează la capitolul snobism, atunci ce?…

    • marinelblaj zice:

      Vă spun şi dumneavoastră bun venit, chiar dacă „în trecere”, în Cetate! Eu n-am dorit să intru în „bucătăria” internă penticostală, ci doar să atrag atenţia asupra faptului că sunt tot mai multe „importuri” riscante de teologii discutabile care, iată, dau naştere la dizidenţe şi fenomene de tipul celor enumerate în articole anterioare. Pentru păstrarea echilibrului, poate n-ar strica o discuţie despre… limitele libertăţilor noastre! Pe cât de păgubos e noul val de liberalism religios promovat tot mai insistent, pe atât de periculoasă e şi „încremenirea în proiect” a multor biserici care, prin încăpăţânarea de a se adapta la schimbările culturale nu fac altceva decât să dea apă la moară celor ce promovează pretinsa „eliberare de dogme”!

  11. paul morar zice:

    Draga frate Marinel, multumesc in primul rand pentru faptul ca mi-ati oferit si mie un loc in cetatea dumneavoastra. Permiteti-mi sa-i spun si eu un bun venit lui Emanuel. Poarta in nume acelasi mesaj pe care il poarta si sotia mea: Dumnezeu este cu noi!

    Draga frate Emanuel, m-am retras din discutia de pe blogul dumneavoastra nu pentru faptul ca m-am suparat ci pentru ca nu mi-a placut atitudinea spre care se indreptau discutiile. Nu am venit acolo sa ne masuram teologia. Si va marturisesc fara nici o fatarnicie ca in acest domeniu „nu sunt vrednic sa va dezleg sireturile de la incaltaminte”. Lucrul acesta nu va da insa dreptul sa considerati ca eu nu as gandi… chiar daca sunt un om simplu din popor si nu un teolog. Lucrez intr-o companie multinationala in care directorul se coboara din cand in cand printre noi cei din linia intai si ne dedica un timp pentru a-si spune fiecare parerea: buna sau rea. De multe ori il auzim spunand:”Da interesant, nu m-am gandit la asta”, insa niciodata nu rade de noi. Cu atat mai mult in lumea evanghelica avem nevoie de astfel de discutii in care cei mari sa se mai coboare si in lumea celor mici si sa-i asculte. Consider ca sunt lucruri pe care dumneavoastra nu le vedeti chiar daca aveti niste studii aprofundate de teologie.

    Istoria se repeta. Ceea ce se intampla acum s-a mai intamplat in anul 2010 atunci cand au aparut strajerii. Acestia pareau atunci o miscare nevinovata de rugaciune, dar iata ca acum dupa 4 ani a dus la aparitia unor miscari foarte ample si foarte periculoase care se coaguleaza din ce in ce mai mult: Adoram, IHOP, etc. Daca ne uitam la „mamele” lor din America credeti-ma ca avem serioase motive de ingrijorare. Cu siguranta daca o sa va luati timp si o sa studiati aceste miscari veti ajunge la aceeasi concluzie. La fel se intampla astazi in acest caz legat de Miroslav Volf si ITP. Ceea ce pare o nevinovata conferinta si traducerea unei nevinovate carti vor aduce dupa sine si restul teologiei liberale. Tineti minte ce va spun acum: nu va trece mult timp pana cand vom discuta pe bloguri intre noi evanghelicii daca exista sau nu iad si daca a fi gay poate fi compatibil cu statutul de urmas a lui Hristos. Noi trebuie sa ne supunem unii altora si sa veghem unii asupra altora. Deasmenea nu as vrea sa se repete o alta greseala din 2010 cand in loc sa fie o lupta intre „bine si rau”, unii au incercat sa o transforme intr-o lupta „baptisti vs penticostali”. Prea multe lume pune botul la divergentele de genul asta „baptistii ii dispretuiesc pe penticostali”. Ei atat inteleg din toate „luptele” astea. Eu am crescut intr-o famile de baptisti si ma supun unei biserici locale penticostale chiar daca nu sunt de acord cu toate doctrinele penticostale. Sper ca aceste discutii nu vor aluneca pe aceasta panta destul de periculoasa. Oamenii dezerteaza atat de la baptisiti cat si de la penticostali pe fondul problemelor care le au aceste doua culte. Miscarile de „trezire” ii primesc cu bratele deschise si le promit ca vor umbla in slava „aici si acum”. Cum sa nu fie tentant?

    De ce v-am pus intrebarea respectiva pe blog? Pentru ca am vrut sa-mi dau seama daca sustineti aceasta asa zisa „a treia cale”. O cale foarte periculoasa dupa parerea mea. Ne asteptam ca tocmai cei din ITP sa pregateasca oameni care sa lupte impotriva teologiei liberale si cand colo ITP organizeaza conferinte cu teologi liberali. Plus ca avem nevoie de apologeti seriosi, nu din astia ca mine cu Youtube. Mediul evanghelic romanesc duce lipsa de asa ceva. E un domeniu de nisa care trebuie dezvoltat. Just saying.

    Domnul sa va binecuvinteze!

    PS: Frate Marinel, imi cer scuze daca m-am intins prea mult.

    • marinelblaj zice:

      Frate drag, nu te-ai întins prea mult! Poate prea puţin. Eu ţi-am înţeles foarte bine şi de când „te-am găsit” în lumea blogurilor, frământarea. Absolut justificată, de altfel. După cum ştii, mă doare şi pe mine tăcerea aceasta a celor care ar avea un cuvânt greu de spus asupra problemelor care ne frământă pe noi. Constat cu tristeţe şi eu că oameni de talia fratelui Conţac spun că nici n-au auzit de Adoram! Ce să mai spun de celelalte. Cum e un om pentru care timpul se măsoară pe alte coordonate, mă tem că nici nu va decide să studieze puţin fenomenele menţionate de tine, de mine şi de alţii! De altfel, aşa cum poţi citi într-un comentariu, dânsul consideră că abordarea mea e cam negativistă şi că până nu apar dovezi tot ceea ce susţin rămân simple „speculaţii”. Cum spui, aşa s-a gândit probabil şi când au apărut „străjerii”. Vorba aceea spune foarte bine: „cine nu cunoaşte istoria, riscă să o repete!”
      Fii binecuvântat şi continuă!

    • Traian zice:

      Frate Paul M ,

      Te citez : „TINETI MINTE ce va spun acum : nu va trece mult timp pana cand vom discuta pe bloguri intre noi evanghelicii daca exista sau nu iad si daca a fi gay poate fi compatibil cu statutul de urmas a lui Hristos. ” .

      Desi nu cred ca ai „darul proroociei” , cred ca ce ai spus aici se poate incadra ca fiind o profetie adevarata !!! DE CE CRED ASTA … ??? Aceeasi teologi occidentali de „elita” , care s-au angajat in trecut si se angajeaza si in aceste zile in demersuri „pozitive” ( a se citi corect LIBERALE , ANTI-Crestinism Biblic ) se angajeaza azi in promovarea : INCLUSIVISMULUI religios , ECUMENISMULUI religios , INTERSPIRITUALITATII , UNIVERSALISMULUI religios , MISTICISMULUI ( in toate formele lui ) , promovarea AGENDEI GAY , a negarii existentei iadului ca loc etern pentru pacatosii care au respins Evanghelia (Crestinismul Biblic ) , promovarea agendei globalizarii politico-religioase-financiare , etc. .

      Promovare treptata , mascata , camuflata , la nivel de „teologie academica” ( de fapt pseudo-teologie biblica ) a CRISLAMULUI (Fuziune intre Crestinism si Islam , in stilul Teza + Antiteza = SINTEZA , ca si in tehnica dialecticii hegeliane ) este parte integranta a acestui proces de conditionare a maselor pentru realizarea treptata a CONSENSULUI doctrinar necesar ECUMENISMULUI RELIGIOS RADICAL . Pe de alta parte s-a lucrat si se lucreaza puternic si coordonat la fuzionarea Crestinismului cu Budism-Hinduismul prin infiltrarea Crestinismului cu docrinele New Age si cu Misticismul caracteristic acestei metastaze spirituale demonice . Tot mai multe biserici americane si occidentale practica diferite tipuri de Yoga (forma de misticism religios hindus ce deriva din esenta religiei Hinduse) , precum si alte forme de TM (meditatie transcedentala …”crestinizate” cica ) pentru „crestere spirituala” a enoriasilor, si tot mai multe biserici crestine americane se implica deasemenea in cunoasterea si experimentarea tehnicilor de vindecare alternativa ce deriva in special din misticismul religios oriental Budist-Hindus ) . Rugaciunea si Spiritualitatea CONTEMPLATIVA (Contemplative Prayer / Spiritual ) , care e de fapt YOGA „Crestina” ( un exemplu clar de oximoron ) , sunt esentiale pentru realizarea consensului doctrinar necesar ECUMENISMULUI RELIGIOS RADICAL si sunt tot mai evident promovate in bisericile si universitatile de teologie crestina din occident (SUA mai ales ) ca metoda de „CRESTERE SPIRITUALA SI EXPERIMENTARE PERSONALA A LUI DUMNEZEU”.
      SA FIE TOATE ACESTEA DOAR … SIMPLE COINCIDENTE ??? SCRIPTURA NE AVERTIZEAZA DESPRE ELE , ea nu le considera inofensive , intamplatoare sau ca avand o latura „pozitiva” .

      Exact o profetie adevarata , ca a ta , a facut si Charles H. Spurgeon , cu aproape un secol in urma , cand a spus : ” VA VENI O VREME IN CARE IN LOC DE PASTORI CARE SA HRANEASCA OILE VOM AVEA CLOVNI CARE VOR DISTRA CAPRELE ” !
      Fratele Marinel Blaj a afisat excelent aceasta profetie a lui Spurgeon in ultimul sau articol .

      MAI ARE CAREVA DUBII CA PROFETIA LUI SPURGEON NU AR FI ADEVARATA …??? Uitati-va cu MARE atentie , in lumina Bibliei si mai ales a escatologiei biblice sanatoase , la ce se intampla in crestinismul mondial !!! Haideti cu totii sa invatam din Cuvant , calauziti de Duhul Sfant , CUM SA DISCERNEM VREMURILE / TIMPURILE !

      VA IUBESC SI MA ROG DOMNULUI PENTRU TOTI FRATII CARE „LUPTATI PENTRU CREDINTA CARE A FOST DATA SFINTILOR ODATA PENTRU TOTDEAUNA” (Iuda 3) .

      MARANATA !

      • Traian zice:

        erata :
        In loc de Contemplative Prayer / „Spiritual” , corect scris este Contemplative Prayer / „Spirituality” !

  12. szromulus zice:

    Am observat ca domnia sa, profesorul Emauel Contac de la ITP, poate fi surprins cu usurinta in anturajul unor personalitati promotoare ale islamului. Volf nu este singurul. Desi incearca sa se disculpe de fiecare data prin diverse argumente, peisajul nu este favorabil. Totodata ITP poate fi surprins in aceleasi ipostaze. Cred ca problema fundamentala este ca nu au consilieri, specialisti in creerea si promovare imaginii publice, fapt care ii obliga sa se disculpe, cu multa energie, la fiecare eveniment cu caracter compromitator. Pentru ca lucrurile continua sa se actualizeze, argumente de felul „ceea ce vedeti nu este adevarat” incep sa fie obositoare si fara sens. Respect capacitatea domnului profesor pe specializarea pe care o are, dar la capitolul „inginerie de imagine publica” lucrurile se afla la un nivel critic de compromitator. Inteleg ca tuturor ni se intampla evenimente neplacute, care pot fi compromitatoare intr-un anume grad, dar cand lucrurile indica perseverenta, nu cred ca este doar un concurs nefavorabil de imprejurari.

    La nivel mondial exista atatia specialisti de valoare in toate domeniile incat nu este necesar sa apeleze si sa fie in preajma unor personalitati cu imagine compromisa ca Volf, Ford si altii. Un cadru didactic la o universitate teologica trebuie sa aiba o conduita morala exemplara, ori la capitolul imfatuare, imagine publica compromisa nu are calificative bune si continua sa demonostreze multa perseverenta, determinare in aceste aspecte negative. Cred ca intr-o viata de credinta doar calitatile intelectuale nu sunt suficiente. Teologia este un domeniul al transformarii caracterului, al indumnezeirii, al modelarii intelectului ca sa semanam tot mai mult cu Tatal ceresc. Problema este ca specialistii in teologie nu sunt exonerati de responsabilitati. Incep sa am mari semne de intrebare vizavi de imaginea publica a ITP. Daca nu vor lua masuri drastice de corectare a vietii cadrelor didactice compromise (pardon cele care au nevoie in permanenta sa declare „it’s not what it looks like”) cred ca lucrurile sunt in picaj fara obstacole.

    • Dragă Romulus, tu ai perfectă dreptate şi te şi pricepi la asta, la „ingineria publică”. E un domeniu vital, dar la noi intră mai greu în minte.
      Acum, să-ţi spun eu ce cred, în plus de asta. 🙂
      Dacă pe Emanuel Conţac nu-l mînca undeva să scrie pe blog, pe 27 mai 2014, că le vine musafirul Miroslav Volf şi dacă nu l-ar fi prezentat, în plus faţă de postarea afişului cu conferinţele, ca pe o mare valoare ce nu trebuie ratată nicicum, nu le săreau ochii din cap nici „amicilor” Paul Dan şi Cristian Ionescu, ultimul aflat într-un soi de adormire după gripa contactată în toamnă, cînd s-a întîlnit, la ceas de taină, cu Paul Negruţ. 🙂
      Cred că nu ieşea scandalul cît casa, dacă aflau din alte surse. Aşa, cum nu-l aveau la suflet pe Emanuel Conţac, i-a lovit rău la rărunchi.
      Cu un tip care scrie pe blog (e vorba de Paul Dan): „Cand sotiile evanghelicilor pierd vremea pe Facebook sau la telenovele, de vina sunt sotii care nu au curajul sa confrunte situatia.”, nu-ţi mai rămîne decît să o iei pe coclauri. 🙂
      Ce vreau să spun e că tot bîlciul nu e legat atît de Volf şi Allahiile sale, cît de „mujahedinii” evanghelici. 🙂
      Pe urmă, le mai dă şi cu tifla Conţac: eu mă duc la Wheaton, că am un pic de treabă, vouă vi-l las pe Volf, la schimb.
      Cred că rectorul lui i-a spus: măi băiete, tu i-ai stîrnit, tu să-i potoleşti. 🙂
      De-aia îi spuneam lui Marinel că era cazul să-şi apere şeful, după ce tot el l-a băgat pe „Wolf” în gura lupilor. 🙂

      • szromulus zice:

        Emil Contac imi aminteste de atmosfera din curtea scolii din clasele V-VIII. Era o perioada in care ne defineam identitatea sociala, baietii testau toate strategiile doar doar ca vor fi remarcati de fetele mai frumusele din scoala. Fetele la randul lor, chochete, gingase, nici ele nu se lasau mai prejos si testau strategiile la moda in acea vreme de promovare pentru locul – cele mai dragute din scoala. Era o atmosfera draguta, o imbinare intre naivitate, inocenta si dorinta de afirmare.

        Mai era cate unul din scoala care primea, pe vremea aceea, cate un casetofon stereo din Germania. (Pentru cei care nu cunosc perioada, inainte de ’89 – in magazine nu exista o gama larga de electronice, nu existau computere, tv cu plasma. Cele mai bune gadget-uri patrundeau in tara cu mare dificultate, in special pe filiera rudeniilor din Germania – cei care avea rudenii acolo). Ca sa ajunga direct in top 5 in scoala, unii veneau cu casetofoanele la scoala. In jurul lor se faceau cercuri de curiosi care savurau descoperirile tehnicii, din acea perioada, cu atata apetit de parca vroiau sa le manance. In schimb proprietarii acestor aparate deveneau, peste noapte, un fel de regi ai scolii. Cand se organiza cate un chef, toata lumea se astepta ca vedetele sa isi faca aparitia cu super gadget-urile de disco. Marea dezamagire era cand, cheful fiind in toi, ei anuntau prin diversi curieri ca nu mai pot veni. Tot cheful se destrama imediat, absenta vedetei facea ca intreg cheful sa fie fara sens. Cine mai era ca ei….

        Dupa ce profesorul Contac, creaza un val de agitatie pe internet, la care se apara intr-un mod mai naiv decat un copil prins cu degetul in smantana, anunta cititorii ca pleaca in Wheaton. Un fel de …vedeta (cu gadget-ul)Pe scurt ca el nu va participa la „chef”. Intreg episodul mi se pare un scenariu(subconstient in cel mai bun caz, altfel ar un act extrem de culpabil) copilaresc, in care ne constatam ca avem o vedeta in scoala 🙂

      • szromulus zice:

        *Un fel de …vedeta (cu gadget-ul) nu va participa la “chef”

      • marinelblaj zice:

        Mie mi se pare mai degrabă o foarte abilă reclamă ca să se cumpere cartea lui Volf… Un pic de scandal în jurul ei şi… 😀

      • szromulus zice:

        Poate fi, dar mi se pare o reclama jalnica. Daca doar atata pot cei de la ITP atunci pot sa isi inchida taraba. Nu il consider un autor de marca pe Volf. I-am vazut mai multe expuneri video, am inteles esenta doctrinei lui. Este foarte subtire personajul, in ciudata reclamei pe care io fac cateva bloguri de la care ma asteptam la mai mult, chiar sunt dezamagit de capacitatea celor care i-au facut reclama cartii.

  13. szromulus zice:

    Cred totusi ca cel mai mare pericol este cel de ordin psihologic. Exista un tipar pe care il urmeaza acest fel de evenimente.

    1. Atragerea atentiei – evenimentul a creat un val de reactii
    2. Obtinerea acordului
    -s-a facut reclama la unele carti ale lui Volf, pe marginea carora s-a comentat ca sunt carti de exceptie care ar trebui achizitionate fara intarziere.
    -unii teologi care au facut parte din anturajul lui Volf au marturisit ca lucrurile sunt departe de ceea ce se poate observa la prima vedere.
    -multi au ridiculizat opozitia fata de Volf, indicand ca, acestia, sunt incapabili de discernamant datorita lipsei lor de pregatire academica(exlusiv teologica, de parca restul populatiei este incapabila sa rationeze).
    3. Dirijarea emotiilor – coalitia pro Volf induce un sentiment de calm, adeziune majoritara, prin care arata ca opinia academica(singurii capabili sa inteleaga ce se intampla in lume) este constienta de lipsa oricarui pericol
    4. Modificarea deciziei – odata ce evenimente de acest fel devin obisnuite in lumea academica teologica, opinia publica inclina pro astfel de manifestari, teorii, paradigme
    5. Modificarea comportamentului – punctul final
    (nu am sa numesc capitolul de psihologie de unde sunt luati acesti pasi 😀 )

    Asta este un tipar comun, pe care il observ si de asta nu vreau sa ma obisnuiesc sa accept astfel de evenimente, paradigme. Raman la Sola Scriptura si la nevoia fiecaruia de a ramane consecvent in filtrarea informatiei.

  14. elisa zice:

    Fr. Marinel,
    bine v am gasit. 🙂
    Consider periculos ca la aparatia unor evenimente in care se pune problema unor erezii ,
    atacam „putinii credinciosi autentici” care lupta contra ereziilor, care apar in vremea din urma.
    Fara indoiala ca atit fratele Ionescu Cristian, cit si fr Paul Dan,pe care ii urmaresc de citiva ani buni, propovaduiesc o Evanghelie curata , ei fiind slujitorii pe care ii foloseste Hristos,
    unul de la amvonul unei mari biserici si altul ca pastor si apologet.
    Fara a avea studii teologice pot stii cind se strecoara anumite devieri de la ADEVAR,
    avind Duhul Sau, EL iti descopera TOT ce este nevoie sa cunosti ,
    pentru a te feri de invataturile false, avind intelepciune de la Tatal Luminilor.
    Binecuvantat sa fie Dumnezeu ca EL are slujitorii Sai care sa demaste pe cei care sunt vrajmasi ai crucii Lui Hristos.
    „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre , sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul Lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.”
    Repet , multumesc Domnului pentru cei doi slujitori ai LUI, care, tocmai de aceea vor fi uriti si vorbiti de rau.
    Asa cum noi cautam Adevarul, asa sa ne ajute Dumnezeu.

  15. elisa zice:

    . 🙂
    faceam referire in general.

  16. szromulus zice:

    Am o „satisfactie” deosebita sa vad (inregistrari video) modul very exciting in care decurg intalnirile cu ereticul Miroslav Volf, la Bucuresti. Cred ca am intors inca o fila a marilor uimiri ale vietii…. 😦

    • paul morar zice:

      Draga Romulus, nu cumva sunteti prea dur cu teologul Miroslav Volf? De unde pana unde eretic? Atatia doctori in teologie ne-au linistit ca totul e sub control si vin acum toti anonimii si teologii de balta sa ne spuna ca e eretic? Aceeasi oameni ne-au spus sa stam linistiti ca Iosif Ton nu prezinta nici un pericol si au avut dreptate: prof. dr. Iosif Ton a ajuns sa predice acum la Rugul Aprins alaturi de Caba & Co evanghelia vindecarilor de alergii la castraveti. Deci au avut viziune 😉 Iar daca ar fi sa respectam cumva aceeasi logica nu ma mir ca in viitorul apropiat profesorul Volf sa gaseasca un cuvant comun intre „crestinism” si MISA: Ka’abAllah. Asa ca noi nu ne luam dupa anonimi, ci dupa oameni cu viziune 😉

      • szromulus zice:

        Draga Paul, teoria lui Volf, a „similaritatilor suficiente” e interesanta pana la punctul in care reduce crestinismul la un sistem de cateva axiome, care il depersonalizeaza de trasaturile de baza. Unii recenzori numeau simplu, „crestinismul lui Volf nu este suficient de crestin” ca sa poata fi luat in considerare ca model teoretic de comparat cu islamul. Ca sa ilustrez mecanismul lui Volf, o masina, un vapor, o nava spatiala NASA indeplinesc principiul similaritatilor suficiente, pentru ca au in comun faptul ca se deplaseaza in spatiu si permit luarea la bord a unor pasageri. Intrebarea fundamentala este daca aceste caracteristici comune sunt suficiente ca sa caracterizeze fiecare element din multime.

      • szromulus zice:

        In plus, am observat faptul ca aparatorii gandirii volfiene(grupului de teologi deja binecunoscuti) nu uzeaza de o gandire analitica bine dezvoltata cand apara teoriile lui Volf. Cred ca este imperios necesar sa se defineasca extrem de precis mecanismul de care uzeaza, definindu-l cu exactitate matematica. Pana acum nu am vazut decat un defending bazat pe ridiculizarea opozitiei, fapt care nu comunica altceva, decat lipsa unui argument bazat pe o gandire analitica de precizie. Niciodata nu a reusit, argumentul ad hominem, sa ma lamureasca de justeatea unui concept, decat de faptul ca cel care face uz de asa ceva are ceva cu celalalt. A reduce crestinismul la esente nu este un joc din curtea scolii ci este o chestiune revolutionara, ori pana in prezent, intreaga gandirii a sustinatorilor mi se pare light, o chestiune care nu sta in picioare la o analiza de logica matematica universitara.

        Problema reducerii crestinismului la un sistem axiomatic nu este una simpla, pentru ca dupa ce se ajunge la stabilirea(printr-un anume procedeu) axiomelor definitorii, trebuie sa fie testat. Testul de baza este acela al drumului invers, adica pornind de la pachetul de principii stabilite poti construi crestinismul la forma lui actuala? Pe scurt – un castan poti sa il reduci la esenta lui, adica la o castana, pentru ca castana constituie, in esenta, „ADN-ul” copacului. Din castana poti obtine un castan. Intrebarea, care nu ma lamureste deloc, este daca din „ADN-ul” volfian poti genera crestinismul fara sa alterezi nici unul din aspectele lui de baza. Am dubii extrem de mari…..

      • paul morar zice:

        Draga Romulus, acelasi punct de vedere il sustin si eu. Ma intreb daca Volf chiar crede in teoria lui sau doar isi face meseria. E un tip foarte inteligent si de asta am aceste dubii.

      • szromulus zice:

        Este posibil, ca Volf, sa creada in sistemul creat de el. De obicei, propriile proiecte, devin, odata cu trecerea timpului, un sistem propriu de convingeri.

        Noua tendinta, a crestinismului neoprotestant, este de a transforma evanghelia intr-o filosofie. O diferenta esentiala, intre stiinta si filosofie, este acea a gradului de precizie cu care isi definesc conceptele. In esenta stiinta uzeaza de modele teoretice care explica intr-un mod cat mai fidel realitatea, aceste teorii fiind validate prin experimente concrete. Metaforic vorbind, stiinta isi valideaza conceptele prin dialog cu realitatea, aceasta fiind de fapt factorul decisiv de ajustare si corectitudine. Filosofia isi dezvolta teoriile intr-un mod mai putin precis si nu cauta o sincronizare cu nici o realitate. Foloseste un mod intuitiv de dezvoltare a conceptelor, fapt care o face sa fie lipsita de precizie in raport cu stiinta.

        Daca este sa ma refer la teologie, in care Dumnezeu se autodescrie, stabileste termenii de relationare cu omul, lucrurile stau putin diferit. Dumnezeu este o realitate, nu un concept, ori a filosofa, a incerca ajustari de paradigme, seamana cu intentia de a aprinde un bec pe care il tinem in buzunar, butonand de la comutatorul de pe perete. Simplu, nu merge! Nu respecta reteta exacta a experimentului. Prof Dumitru Dulcan afirma faptul ca religia este o stiinta de ultima ora, inca prea putin inteleasa de noi. Sunt perfect de acord cu aceasta afirmatie. Pavel afirma faptul ca evanghelia este puterea lui Dumnezeu(Rom cap 1). Aici nu discutam de un concept relativ pe care sa il „configuram” cum ne place, ci este un teren exact.

        Istoria interactiunii dintre om si Dumnezeu, prezentata in VT, este o istorie a relatiei dintre om si Dumnezeu, o relatie reala, nu una imaginara, bazata pe speculatii filosofice, in care ajustam teoriile in functie de moda curenta. In NT lucrurile sunt simple, primul pas pe care il face Isus este acela de a genera o constiinta noua(nasterea din nou) dupa care omul devine templul Duhului Sfant care locuieste in cei care l-am acceptat. De aici incolo, incepem sa ne creem propria noastra istorie cu Dumnezeu. Crestinismul nu este o religie in care omul, asa cum este el firesc, sa se inchine unei divinitati oarecare pe baza unei retete anume. Ci este un drum cu un Dumnezeu real, care ne transforma in templul Duhului Sau. Care religie mai procedeaza in acest fel? Crestinismul incepe cu „Doamne vreau sa umblu cu Tine”, iar raspunsul imediat este – nastere din nou, urmata de Duhul Sfant ca locatar permanent al fiintei noastre. Nu este o religie, o inchinare pe baza unor concepte, ci o relatie cu totul speciala, fapt care il diferentiaza de orice religie din lume. Religiile stabilesc un cod de inchinare, dar nici una nu fac ceea ce face crestinismul. Cum sa reducem crestinismul la o religie? Crestinismul incepe exact ca si transformare apei in vin, incepe printr-o transformare radicala. Acest element nu este reductibil deloc, la principiile la care, Volf, reduce crestinismul.

      • paul morar zice:

        Draga Romulus, daca eram fata in fata v-as fi spus doar: continuati, va ascult 🙂 Invat foarte multe din aceste comentarii si cred ca nu numai eu. Sa nu aveti impresia ca le scrieti degeaba. Multumesc!

        In rest cu privire la Volf cred ca sunt destule materiale pe Internet in asa fel incat fiecare sa judece singur. Sunt curios ce o sa ne mai rezerve viitorul. Lectia e ca trebuie sa fim cu ochii in 4 si sa ne rugam ca Duhul Sfant se ne dea intelepciune. Imi dau seama tot mai mult cat e de periculos sa aluneci pe vreo panta gresita.. S-ar putea sa nu mai fie cale de intoarcere…

      • szromulus zice:

        Draga Paul, eu am invatat si invat mult mai multe de la voi, de la toti. Asta e dinamica trupului lui Cristos. Cum spuneai, trebuie sa ne rugam ca Duhul Sfant sa ne invete si sa ne arate realitatea asa cum o vede El.

        Suntem loviti de valuri de teorii extrem de periculoase. Crislamistii si-au pregatit teren de multa vreme, dar au stat in backend, fara sa isi arate identitatea. Acum cu vizita lui Volf si-au demascat identitatea. Am fost surprins de unii blogheri, pe care ii respectam, sa vad ca manifesta toti o reactie sicrona de adeziune. Au sarit ca niste majorete la intrarea echipei favorite pe teren. Din pacate reactia lor de filosofi in teologie nu mi s-a parut mai consistenta decat coregrafia majoretelor.

  17. paul morar zice:

    Draga Romulus, pe mine ma surprinde si mai mult faptul ca mi-ati raspuns partial la o intrebare pe care vroiam sa o pun in comentariul anterior, dar pana la urma am sters-o. Se referea tocmai la aceasta adeziune sincrona a oamenilor din mediul online care au sarit in apararea lui Volf. Cum spunea si fratele Rasvan (sper sa nu ma insel): parca aceeasi formatie care in urma cu ceva ani de zile ii luau apararea lui Iosif Ton acum i-au luat apararea lui Volf. Nu au inteles atunci ca pe cat de popular si drag ne era Iosif Ton pe atat de periculos devenise. Parca si acum il vad pe Iosif Ton la biserica Betel din Timisoara cand ne spunea ca in adancul fiecaruia dintre noi se ascunde un monstru. Interesant, nu? Nu o spun asta cu ura, ci cu durere. Pe langa faptul ca Iosif Ton a cazut in aceasta stare „strajereasca” ne-a mai adus pe cap si pe Bill Johnson and Co. A dat astfel apa la moara acestor miscari de „trezire” spirituala care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Sa ne asteptam ca in viitor Volf sa-si aduca si prietenii: Brian McLaren, Rob Bell, Greg Boyd etc. impreuna cu teoriile lor progresiste?

    • szromulus zice:

      Cu Iosif Ton, cred, ca lucrurile sunt putin diferite. Ton s-a format in mediul evanghelic romanesc, a format si educat un numar foarte mare de crestini. A fost unul din predicatorii care invigorau bisericile amortite de predici stereotipe si de predicatori care nu stiau ce vorbesc. El are o intreaga istorie cu mediul evanghelic romanesc. Ori, un astfel de trecut, poate crea un val de reactii automate la schimbarea care s-a petrecut in urma cu cativa ani. Pe de alta parte fenomenul carismatic, pe care el il incurajeaza, este prezent intr-o anumita masura in mediul evanghelic de la noi, de dupa ’90, practic nu a patruns in aceiasi forma ca si crislamul.

      Ma astept ca valul de adeziune LGBT sa fie primit cu bratele deschise si sa se lanseze carti ale teologilor americani bine cunoscuti. Ma intreb in ce masura si-au pregatit terenul pana in prezent si daca ITP va fi intrumentul lor sau alt grup de teologi profesionisti.

      Problema New-Age nu va fi una simpla, pentru ca are in spate descoperiri stiitifice de ultima ora dublate de filosofiile asiatice.

      • paul morar zice:

        Da, sunt de acord ca lucrurile sunt diferite. Eu ma refeream la cei care atunci ii luau apararea lui Iosif Ton. Cam tot aceeasi care acum ii iau apararea lui Volf. Unii mai pe fata altii mai mascati. Eu fiind destul de tanar nu reusesc sa inteleg exact modul prin care Iosif Ton a ajuns sa-i considere pe Bill Johnson si Randy Clark cei mai mari oameni in lucrarea lui Dumnzeu de astazi.

        In ceea ce priveste LGBT tocmai cartea „Excludere si imbratisare” aduce in discutie o chestie periculoasa din punctul meu de vedere (dar poate ca sunt eu prea paranoic), si anume genul social/cultural. Cine stie ce surprize o sa mai vedem…

  18. Pingback: Inofensiva ofensivă | cetatea de piatră

  19. Pingback: Inofensiva ofensivă | „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”

  20. Pingback: Ce criticăm, de fapt ? | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s