O sâmbătă muzicală mai… inedită (III)


Pe bloguri se desfăşoară în aceste zile o dezbatere amplă şi tot mai amplificată care are ca subiect bătălia care se dă în zilele pe care le trăim asupra credinţei adevărate. Prietenii mei, Răsvan Cristian şi Paul Morar încearcă să limpezească lucrurile, şi o fac foarte bine.

Ştiu, mă puteţi întreba care este credinţa adevărată…

Scripturile ne spun suficient de limpede, numai că unii o privesc dintr-o perspectivă care nu are nimic de-a face cu perspectiva lui Dumnezeu.

Cred că n-ar strica să ne amintim cuvintele apostolului Pavel din Filipeni 1… şi de acolo să începem…

Probabil că în toată această dezbatere, o postare ca aceasta poate fi privită ca un fel de „ţara arde şi baba se piaptănă!”

Mi-am obişnuit cititorii cu „sâmbetele muzicale” şi nu vreau să dezamăgesc.

Pe de altă parte, sunt lucruri care mă preocupă în aceste zile dincolo de dezbateri… Sunt zbateri mai degrabă. Legate cu adevărat de credinţă. Nu de aiurările unora, aiurări asupra cărora îmi voi face timp să revin în zilele acestea, tocmai pentru că este vorba de credinţa adevărată!

Aşadar, dacă tot am început o serie muzicală cu muzică de film, vă propun pentru azi coloana sonoră a unui film de succes: „Chariots of fire” (Carele de foc). Câteva detalii despre filmul acesta, pe care nu l-am ales întâmplător:

– titlul filmului este inspirat de versul unui poem al lui William Blake, „bring me chariot of fire”, poem care a fost preluat şi adaptat de un imn britanic foarte cunoscut, „Jerusalem.”, al compozitorului Hubert Parry, din 1916, imn recunoscut ca un fel de „al doilea imn al Marii Britanii.” De altfel, expresia este inspirată direct din 2 Împăraţi 2:11 şi 6:17.

– interesant e subiectul filmului (pentru cei care nu l-au văzut). Bazat pe fapte reale, filmul descrie povestea a doi atleţi care se pregăteau pentru Olimpiada de vară din 1924. Unul dintre ei, Eric Liddell, un creştin scoţian care voia să lupte pentru gloria lui Dumnezeu şi Harold Abrahams, un evreu englez care lupta pentru a învinge prejudecăţile. Interesant că, deşi amândoi au câştigat medalia de aur (Liddell la 400 m, iar Abrahams la 100 m), Liddell a rămas celebru şi pentru faptul că a refuzat să participe la cursa de 100 m, întrucât se desfăşura într-o duminică! Multe ar fi de povestit despre acest film şi despre aceste două personaje!

– filmul a primit nu mai puţin de 4 Oscar-uri )între care şi pentru coloana sonoră a lui Vangelis) şi este considerat a fi al 19-lea film în topul 100 al filemlor britanice. Regizorul filmului a fost Hugh Hudson.

Dar, destul cu detaliile, mai ales că sunt convins că filmul a fost văzut măcare de cei din generaţia mea…

Iată, aşadar, coloana sonoră a unui film care se leagă într-un fel de ceea ce scriam la începutul acestei postări. Acum, în ce fel se leagă… vom vedea!

Titlurile:

Titles – 3:33
Five Circles – 5:20
Abraham’s Theme – 3:20
Eric’s Theme – 4:18
100 Metres – 2:04
Jerusalem – 2:47 (interpretat de Ambrosian Choir)
Chariots of Fire – 20:41

Poate ar fi bine să reiau, în încheierea acestei postări, o declaraţie a lui Vangelis, la care să medităm puţin (am subliniat în special ceva anume din această declaraţie!):

“Ceea ce avem noi astăzi nevoie, mai mult decât orice, este să investim în frumos, pentru ca frumosul este armonia provenită din haos. În schimb, noi investim în haos, pentru că haosul este mult mai profitabil decât pacea… Frumusețea e un fel de seif pentru oameni. Și muzica la fel. Nu cred că muzica de azi e frumoasă, muzica acum este doar o modalitate de promovare a altor lucruri, pentru că muzica este o forță și prin urmare prin muzică putem promova orice…. Și muzica devine un produs… ceea ce e rău.[…] Interesul pentru educație, artă, știință, cultură este cheia crizei actuale, din punctul meu de vedere… Criza bancară nu este mai importantă decât criza culturală. Așadar, dacă te ocupi de cultură, cred că restul se poate rezolva mai ușor. Orice altceva, toată mizeria, provine din faptul că nu avem frumusețe, calitatea vieții. Calitatea vieții nu e dată de bani… e cu totul altceva. “

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Muzichie, Poeme și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la O sâmbătă muzicală mai… inedită (III)

  1. emil zice:

    ….pentru ca sunt un alergator inrait am revazut de nenumarate ori filmul Chariots of Fire. Vanghelis a facut o muzica ce alearga alaturi de eroii filmului, e o muzica pe care o face inima de alergator, caci in alergare inima ta se desparte de cotidianul frust si incepe sa bata cu totul altfel, nu atit fiziologic cit spiritual. nu degeaba exista o specie de indieni care inca mai folosesc alergarea ca pe o forma de rugaciune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s