Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)
Într-o zi ca aceasta oamenii presupuneau că Isus zace într-un mormânt.
Aşa presupun oamenii…
În realitate, conform celor scrise în Fapte 2:31, 1 Petru 3:18-20, Efeseni 4:8-9, este greu de presupus că Domnul a rămas vreo clipă în mormânt.
„… trupul Lui nu va vedea putrezirea…”
Dar nu la acest lucru mă gândesc în aceste momente. Mă gândesc la ceea ce se petrece între noi…
Poate credem că cineva „a murit” doar pentru că prezenţa sa nu ne mai… deranjează…
Poate că ne şi bucurăm, deşi nici noi nu suntem prea… „prezenţi”!
În fond, ce înseamnă pentru noi Sărbătoarea aceasta?
Bucuria că s-a plătit o jertfă sau bucuria că jertfa se va împlini într-o judecată.
Dreaptă… nu după preferinţele şi simpatiile noastre.
Pentru că e judecata Lui, nu a noastră…
Marinel, iti doresc o sarbatoare cu noi binecuvantari :
in inima, in mijlocul celor dragi de acasa si a celor dragi dintre cei ce-L iubesc pe Cel ce este VIU.
Mitică dragă, îţi mulţumesc mult. Chiar că sărbătoarea va fi mai mult cu voi decât cu familia, căci pentru întâia dată sunt departe de jumătate dintre ai mei… la 1.218 km!
Îţi doresc şi eu ţie şi tuturor celor dragi ai tăi Sărbători adevărate!