Miserere mei, Deus


Psalmul 51

1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!

După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!

2 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea

şi curăţă-mă de păcatul meu!

3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile,

şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit

şi am făcut ce este rău înaintea Ta;

aşa că vei fi drept în hotărârea Ta

şi fără vină în judecata Ta.

5 Iată că sunt născut în nelegiuire,

şi în păcat m-a zămislit mama mea.

6 Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii:

fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!

7 Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat;

spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.

8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,

şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

9 Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele,

şterge toate nelegiuirile mele!

10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,

pune în mine un duh nou şi statornic!

11 Nu mă lepăda de la faţa Ta

şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.

12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale

şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!

13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,

şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

14 Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,

şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.

15 Doamne, deschide-mi buzele,

şi gura mea va vesti lauda Ta.

16 Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus:

dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.

17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit:

Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

18 În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului

şi zideşte zidurile Ierusalimului!

19 Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi;

atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

 

În „Cetatea de piatră” noaptea aceasta se numeşte… „Miserere mei, Deus”…

Poate cea mai impresionantă piesă corală scrisă vreodată. Tulburătorul Psalm 51 redat mai sus, transpus pe muzică de Gregorio Allegri (1582 – 1652).

Piesa are o istorie foarte ciudată…

După ce a ascultat-o, Papa Urban al-VIII-lea a decis ca piesa să nu fie făcută cunoscută, pentru a nu fi cântată altundeva decât în Capela Sixtină. Se spunea că orice interpretare în afara Vaticanului era pedepsită cu excomunicarea. Există documente care atestă faptul că au fost făcute doar trei còpii ale acestei lucruri, dintre care una a ajuns în posesia regelui Portugaliei, Leopold I, iar alta în posesia călugărului Giovanni Battista Martini, cunoscut drept Padre Martini sau Gianbattista Martini. Se pare că niciunul nu a reuşit să redea piesa, datorită unor detalii care nu apăreau pe partitură, ci erau transmise între cei care cunoşteau şi cântau piesa. Şi totuşi, un geniu muzical, e vorba despre Mozart, la doar 14 ani, în 1770, ascultând într-o zi de miercuri piesa la Vatican, în interpretarea originală, reuşeşte transpunerea ei fidelă, din memorie, cu mici corecturi după reascultarea ei în serviciul de vineri!

Impresionat după aflarea performanţei tânărului Mozart, Papa nu doar că nu îl excomunică, dar îi acordă Ordinul „Pintenul de aur”.

Dintre toate interpretările pe care le-am ascultat, două mi-au atras în mod special atenţia:

Aranjamentul pentru cinci chitare a lui Dave Seck

 

Interpretarea corului Tallis Scholars sub bagheta lui Peter Phillips

 

 

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, Dacă doriţi să revedeţi..., Frumuseţi, Muzichie, Odăiţa rugăciunii și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Miserere mei, Deus

  1. Oana zice:

    Butonul „Like” aici e parca un insemn minuscul. Orice cuvant in plus…e inutil.
    Asa ca tac… (re)ascultand. Si multumesc pentru cele ce am gasit.

  2. L.I. zice:

    sarbatori adevarate, marinel! 🙂

  3. marinelblaj zice:

    Reblogged this on cetatea de piatră and commented:

    Reiau aici o postare de anul trecut, căci o consider cea mai potrivită pentru săptămâna în care intrăm. Nu-mi place să scriu despre duminica intrării Domnului în Ierusalim. Mi-e întotdeauna ruşine, gândindu-mă la entuziasmul primirii Mântuitorului în Cetatea Sfântă, de entuzismul nostru, al fiecăruia dintre noi, când Mântuitorul a intrat în viaţa şi inima noastră. Acelaşi entuziasm, urmat apoi de… Pe mine Duminica Floriilor m-a îndemnat întotdeauna la o revizuire a ideii de sinceritate. Pe care nimic nu o poate susţine mai bine decât Psalmul 51…

  4. qwykx zice:

    splendoare si frumusete nemarginita mai este in pacea abdicarii de tot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s