Vinovăţia sihastrului


loneliness

art by Arryko

La început i s-au părut nişte umbre, doar…
În singurătate toate încetează să existe cu adevărat. Toate par…
Nu s-a obosit să iasă ca să vadă dacă a fost ceva. N-avea rost. Mai încercase şi în alte dăţi şi nu voia să mai trăiască aceeaşi deziluzie. Oricum, cea mai mare greşeală este să încerci să-ţi umpli singurătatea cu ceva din afară. Deşi mereu, „ceva din afară” încearcă să-ţi tulbure liniştea. Sau neliniştea singurătăţii. Fiindcă există în izolarea de lume un fel de nelinişte precum cea pe care o simţi în străfundurile nisipurilor mişcătoare, chiar dacă totul pare nemişcat la suprafaţă.
Vorbise de dimineaţă cu Dumnezeu…
Despre El, despre el, despre lumea de departe şi tot mai departe, despre vise şi nevise, despre multe. Asta îi plăcea la El. Avea răbdare să asculte ore în şir. Se mulţumea să răspundă din când în când cu câte un gând, un zâmbet sau o lacrimă. Uneori, cu câte o dojană blândă…
Îi venea câteodată gândul să-I spună, răzvrătit, să-l lase în singurătatea lui ca să se poată gândi la El altfel…
Şi din nou, aceleaşi umbre pe la uşa chiliei…
De data asta a cedat ispitei. A ieşit şi a privit în jur.
Erau amintirile…
Le-a privit cum se depărtau, pierzându-se în verdele transparent al primăverii.
Cine ştie dacă se vor mai întoarce vreodată. Sau dacă erau într-adevăr ele.

În singurătate sunt puţine lucrurile pe care le ştii sigur… Sunt în schimb multe pe care le ştii singur.

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Vinovăţia sihastrului

  1. Dragă Marinel, îmi place postarea. Începi să semeni la scris cu Borges. Ăsta a fost un compliment. Borges e scriitorul meu preferat. 🙂
    Şă-ţi spun o chestie: cînd nu apeşi prea tare pe pedala moralistă, cînd nu eşti descriptiv, cînd eşti meditativ şi fin, eşti tu. E muzică.
    Părerea mea.

  2. Oana zice:

    Ma bucur ca v-am descoperit scrierile… chiar si mai tarziu…

    • marinelblaj zice:

      Oana dragă, eu mă bucur să-ţi spun bun venit în Cetatea de piatră! Şi să sper că te vei simţi aici… ca acasă, căci Cetatea se doreşte o casă pentru mulţi iubitori de adevăr…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s