Dragii mei, aşa cum am promis, iată că am reuşit să intru în posesia înregistrării celui de-al doilea episod al discuţiilor pe care le avem, Vasi Duma şi subsemnatul, pe teme muzicale şi sonore, cu fratele şi prietenul meu, maestrul Dorin Frandeş.
Am încercat să „editez” puţin înregistrarea, eliminând ceea ce mi s-a părut inutil, dar am lăsat „să curgă” emisiunea pentru a oferi măcar puţin acea caracteristică „live”, inclusiv bâlbele, repetiţiile supărătoare, lucruri ce arată în fapt caracterul absolut colocvial al discuţiilor noastre.
Evident, amisiunea va continua şi marţea viitoare, dar despre aceasta vă voi anunţa la vremea potrivită. Cum am spus şi la înregistrarea precedentă, aveţi posibilitatea să interacţionaţi cu noi şi prin intermediul acestui blog.
Vă invit să o faceţi, cu toată căldura!
Iată aici înregistrarea emisiunii :
cetatea de piatră 
Am ascultat partial emisiunea;
Am multe nedumeriri si intrebari clarificatoare pentru mine, cel putin;
La unele melodii muzicale ai nevoie de a face scoala sa o poti intelege?
Cuvintele, mesajul Domnului Isus se adresau necarturarilor si era inteles.
In nici un caz nu sunt impotriva celor care studiaza si performeaza in muzica, am in familie multi care merg pe aceasta cale; asta nu inseamna si spiritualitate.
Unele armonii iti produc durere de cap, agitatie si iti vine sa apesi un buton de oprire; care este explicatie acestui fenomen?
Altele, inca de la primul sunet intra direct la inima si suflet si aduc mangaierea, linistea, si nu de putine ori te transfera intr-o alta lume de unde nu ai vrea sa te intorci; ce explicatie ar fi satisfacatoare pentru acest fenomen.
Cantari de lauda si cantari duhovnicesti; Cum ar defini Duhul Sfant natura sau esenta, poate provenienta acestor cantari?
Renunt la termenul de muzica crestina, vreau sa adopt termenul biblic: Cantare duhovniceasca.
Nu voi contesta o autoritate in domeniul muzicii ca aceea a maestrului Dorin Frandes.
Daca vreau sa ascult muzica culta, ma duc la concerte, demult frecventam, acuma mai putin.
In adunare insa muzicienii trebuie sa fie nascuti din nou, si sa iubeasca pe Dumnezeu mai mult decat muzica.
….uneori pentru ca nu poti explica ce gandesti, folosesti multe cuvinte, si poate produc mai multa confuzie. Imi pare rau.
Costică, deşi am să-i adresez întrebările şi lui Dorin, am să încerc să-ţi răspund şi eu, aici.
1. Nu este nevoie sau obligatoriu să faci şcoală pentru a înţelege melodiile. Acesta este şi motivul pentru care muzica e un limbaj mai accesibil şi mai penetrant. E nevoie de multe cuvinte ca să declanşezi sentimentele unui om, dar cu câteva note poţi face lucrul acesta mai uşor şi mai repede. Dar, la fel ca în alte domenii, o pregătire superioară duce şi la o cunoaştere superioară. Strungarul calificat, ca să dau un exemplu cât se poate de banal, pricepe mai bine sunetul strungului decât ucenicul care e lângă el. Totuşi, studiile superioare nu înseamnă spiritualitate, dar pot ajuta la o spiritualitate mai înaltă (vezi exemplul lui Pavel, care era mai studiat decât ceilalţi ucenici!).
2. Explicaţia faptului că unele armonii produc dureri de cap e simplă şi banală: sunetele înseamnă vibraţii ale aerului. Urechea umana percepe sunetele intre 20 de Hz si 18kHz-20kHz. Odată cu înaintarea în vârstă plaja aceasta de sunete se îngustează până pe la 12-14kHz (asta este şi explicaţia pentru care bătrânii sunt mai deranjaţi de anumite sunete decât tinerii). Unele vibraţii deranjează mai mult, altele mai puţin. Îţi dai seama ce înseamnă combinarea lor! De exemplu, sunetele cu o frecvenţă înaltă (ascuţite) deranjează, dar e interesant că mai puţin decât cele joase (sub-sonice), ale căror vibraţii sunt percepute de tot corpul, nu doar de ureche (se poate scrie o grămadă pe subiect!). În muzică există game minore (care pot reda o stare mai sentimentală) şi majore, care pot transmite o stare mai alertă, şi asta le face purtătoare de reacţii diferite.
3. Fără îndoială, în privinţa cântărilor duhovniceşti, rolul principal îl are inspiraţia şi călăuzirea Duhului, dar o pregătire superioară nu strică, aşa cum şi în studierea Cuvântului urmăm şcoli duminicale ca să-i pătrundem înţelesul mai adânc. Acum, e drept, e o măsură în toate!
Sincer, nu mă deranjează muzica „necultă” din biserică, îmi place ce îmi place, dar de ce n-aş asculta muzică cultă şi în biserică dacă asta mă înalţă?
Nu-ţi fă probleme cu scrisul, am înţeles perfect ce întrebări te preocupă!
Mulţumesc mult pentru ele.
Binecuvântări (şi muzicale!) 😀
Felicitari pentru raspunsul 1 si 3 despre raspunsul 2 putem sa augumentam argumentatia in domeniul psihic. Si pe mine ma apuca pandaliile uneori chiar daca sunetele declansatoare nu sunt din zona suprainalta a spectrului audibil…….
Dorin dragă, cred că n-ar strica să preluăm pentru emisiunea următoare şi să detaliem puţin aceste răspunsuri, nu de alta dar ele ar lămuri mai multe semne de întrebare. Din păcate prea spiritualizăm totul şi omitem unele explicaţii care sunt exclusiv tehnice (să le zicem aşa)…
pai constat ca tocmai faptul ca le tehnicizam deranjeaza…… cred ca daca vom argumenta de genul asa se cinta din stramasi, asta-i repertoriu care place, asa am apucat din batrini am avea aprobare si dintr-o anumita parte a ascultatorilor.
Nu, Dorin, eu mi-am asumat, personal, riscul „neaprobării” (ca să nu zic al dezaprobării!). Tocmai scriu un nou articol (va apare curând aici) în care încerc să (mă) întreb până unde mergem în privinţa acestor aprobări-dezaprobări!
Din bătrâni am apucat să mergem în misiune cu bicicleta. Crezi că aş rezista până în Caraş, unde mă aşteaptă curând o deplasare? 😀
OK de abia astept articolul !
A apărut…
Ziceam in emisiune ca voi propune o lucrare dintre cele contemporane, adica scrise in limbaj modern in sens muzicologic. Ca sa nu faci infarct in emisiune mai bine te rog sa asculti o lucrare inspirata din Luca scrisa de unul dintre cei mai semnificativi compozitori ai sec XX Kristof Penderecky. Iata adresa pentru tine si toti cei interesati https://www.youtube.com/watch?v=nkqydMUOoEs
Sunt curios daca accepti sa punem in emisiune un fragment, de ex incepind de la minutul 5. Oricum sentimentele stirnite de astfel de muzica sunt mult mai sincere si mai corecte decit cele declansate de multe din muzicile auzite in bisericile noastre in anumite momente. Daca tot vine Pastele……..
Ai ascultat propunerea ?
Draga, Marinel, eu sunt fan punctul 2(si nu trebuie sa ma justific, ca imi cunosti pledoaria si preferintele). 🙂
Din pacate traim intr-o realitate fizica si de aici deriva o multime de lucruri si de constrangeri. Interactiunea dintre corpul nostru fizic si mediul inconjurator este o sfera care ne solicita extrem de mult si ne consuma o mare parte a timpului nostru zilnic. Universul in care coexistam (si in care ne-a asezat Dumnezeu) are multi factori pe care nu ii stim daca nu suntem implicati in stiinta, sau daca nu ne pasioneaza intelegerea lui. Minunea creatiei a inceput sa ma intereseze dupa convertire, pana atunci era un element pe care il ignoram. Dupa ce am trait pentru prima data fascinanta iubire de Dumnezeu a inceput sa ma intereseze ce a creat Tata. Nu pot iubi pe Tata fara sa ma intereseze si ce face. Tocmai Isus spunea ca face ce vede pe Tata facand. El a creat universul, ne-a creat pe noi, cum sa nu fiu interesat de aceste lucruri minunate? Tehnologia, stiinta este o poarta deschisa spre a intelege creatia. De cate ori ma pun sa citesc o carte de fizica, psihologie, etc ma pun cu gandul de a vedea ce s-a mai descoperit din ce a creat Tata acum multe mii de ani in urma.
Intr-adevar impactul organismului nostru cu vibratiile din jur(pe care le numim sunete) nu intotdeauna este unul confortabil. Anumite frecvente ne creaza un disconfort si nu vreau sa intru in detalii in care este mult mai competent Rasvan.
Emisiunea este interesanta si felicitari pentru maestrul Dorin Frandeş si pentru echipa pe care o faceti voi trei.
Romulus dragă, îţi ştiu bine preocupările şi cunoştinţele în domeniu şi tocmai de aceea am avut grijă ce spun şi scriu! 😀
Oricum e un subiect foarte vast acela al interacţiunii corpului omenesc cu mediul înconjurător şi cu creaţia în general…
Cât despre emisiune, sper să fie interesantă în continuare, deşi stârnim, din păcate, multe reacţii nedorite. Dar e un risc pe care ni l-am asumat…
Mulţumim pentru aprecieri!
Fii binecuvântat!
Ne starniti, intr-adevar, pe unii spre pozitiv, pe altii spre negativ. Prin interactiune atat cu reactiile pozitive cat si cu cele contrare lucrurile pot ajunge la un echilibru, dar nu vreau sa spun ca trebuie depreciata moneda de dragul unor viziuni.
Exista o diferenta clara intre forma si esenta, cu toate astea nu este un lucru simplu si la indemana oricui sa faca o distinctie clara. Ceea ce faceti voi este un efort de a separa pe cele doua si a arata punctul lor de confluenta. De-alungul deceniilor/secolelor nu s-a facut o distinctie clara intre cele doua aspecte, tocmai de aceea unii confunda forma cu substanta. Dar am impresia ca asta ai vrut sa dezbati in articolul urmator 🙂
Eh, cine se prinde, se prinde… Oricum, „fie curând, fie târziu”, vorba lui Pavel, sperăm să înţeleagă şi alţii. Noi vom continua…
Multumesc pentru felicitari si scuze pentru interventie.
Sunt perfect de acord cu cautarea unor explicatii fiziologice ale unor stari de disconfort auditiv, poate chiar de disconfort fizic general. Dar este doar unul dintre motive. Alt motiv ar fi de ordin subiectiv. Fiecare vine dintr-o cultura specifica in cadrul careia si-a format si dezvoltat un gust atit in ceea ce priveste vestimentatia, comportamentul general, cel legat de hrana, de repere vizuale etc. Intre cele mai putin studiate domenii se situeaza si mecanismul formarii gustului sonor, din care face parte gustul muzical. Intr-o simplificare maxima se vorbeste despre faptul ca ceea ce ai auzit de multe ori incepe sa-ti devina familiar si tot ceea ce nu seamana cu familiarul este „disonant”. In general vorbim despre libertate, despre democratie, dar cind este sa ne raportam la alcatuirile de sunete constatam ca suntem extrem de conservatori ca sa nu folosesc cuvinte mai dure. Deci „obisnuinta este a doua natura” este o formulare care contine mult adevar. Nu prea se potriveste cu indemnul „cintati o cintare NOUA” dar de aici incepe o alta dezbatere.
Dragă Romulus,
Nu sunt mai competent. În schimb, pot spune că tot ce ai scris mai sus mi-a mers la inimă.
Modestule! 😉
🙂
Pingback: Până unde? | cetatea de piatră
Da, Dorin, am ascultat-o! N-o cunoşteam, trebuie să recunosc, deşi despre postclasicul târziu Penderecky ştiam „câte ceva”. Evident, am putea şi ar fi benefic să analizăm (mai ales tu, care eşti „mai acasă” decât noi în acest domeniu) un fragment din lucrarea sa.
Abia aştept emisiunea de marţi!
Emisiunea de marti o astept si eu cu nerabdare, dar inca nu cred ca voi folosi exemplul de muzica sacra contemporana, poate ceva gregorian sau renascentist, oricum merita toata atentia si bizantinul bine descifrat (asta se face doar de citeva decenii) Interpretarea acestor muzici este inca discutabila deoarece si gregorianul si bizantinul sunt notate cu neume, semne care sunt departe de a indica majoritatea dimensiunilor sunetului asa cum suntem obisnuiti noi cei care am facut muzica in sec.XX. Cred ca exemplele muzicii cu care se inchinau cei din veacurile trecute (crestini) ar fi de folos celor ce asculta emisiunile noastre………………
Pingback: Poate fi interesant – episodul 3 | cetatea de piatră