Potrivirea împotrivirii


„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)

upside-down-bird_18378_600x450foto

De-a lungul timpului acest verset a fost interpretat în fel şi chip. Unii au ales sihăstria, interpretând versetul ca pe o fugă de lume, ca şi când chilia sau grota, ori mai ştiu eu ce locaţie ar fi devenit o planetă la capătul sistemului solar. Asta în vreme ce firea, cea în care trăim, după cum constata şi Pavel, ne însoţeşte oriunde, indiferent cât de ermetic ni se pare clopotul de sticlă sub care credem că ne izolăm.
Alţii, precum fraţii noştri menoniţi, de exemplu, pe care îi cunosc atât de bine, au nuanţat lucrurile, croind doctrina „nonconformismului cu lumea”, în care au încercat să pună departe de ei orice putea fi catalogat ca aparţinând lumii: televizor, computer, instrumente muzicale (!), fotografia (!), radioul şi multe altele.
Cine face listele?
Este adevărat, „prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu”, cum spune apostolul Iacov.
Dar… ce înseamnă prietenia lumii?
Să ne gândim puţin la Domnul Isus. Este El modelul nostru suprem? Sau ne ferim să acceptăm acest model sub pretextul că El este Dumnezeu, iar noi simpli oameni?
Ce voia să spună Domnul când Îl ruga pe Tatăl: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău”?
Cunoaştem, unii dintre noi, vremurile în care purtarea unui ceas de mână însemna „prietenie cu lumea.” Să mai menţionăm cravata, „care arată cu vârful în jos, spre iad”? Şi multe alte aberaţii pe care le naşte excesul?
Am menţionat exemplul Domnului Isus. El s-a dus în mijlocul vameşilor, a stat de vorbă cu prostituate, s-a întâlnit cu oameni consideraţi până şi de „lume” nişte „outsideri.”
Ce vrea să spună Pavel în celebrele (şi extrem de „exploatatele”) versete din 1 Corinteni 9:20-22?
Lucrurile par complicate! Par. Pentru că tot omul este cel care face ca aparenţele să ascundă realitatea.
Să ne gândim la un tată care, pentru a-şi amuza copilul, se pune „în patru labe”, fiind „căluţul” pe care încalecă odrasla. Devine tatăl cal? Sau copilul cowboy?
Sau, ca să fiu şi mai radical, cum putem chema oamenii la Cristos trăind… în enclave? Oricât ar fi ele de sfinte, riscă să devină un soi de borcane cu dulceaţă pe care nu le poate deschide nimeni.
Sindromul acesta al „nepotrivirii” face, culmea, victime mai degrabă în rândul credincioşilor decât între cei „din lume”…
Mă întreb, în contextul discuţiilor avute în emisiunea radiofonică de acum câteva zile, oare cultura este păcat? Ne cere Domnul nişte rudimentari? Ca o paranteză, oare ce cărţi i-o fi cerut Pavel lui Timotei să-i aducă (2 Timotei 4:13)?
Oare n-ar trebui să fim mai preocupaţi de nivelul de cultură al copiilor şi tinerilor noştri?
Nu ne facem vinovaţi că n-am ştiut să-i educăm astfel încât să poată privi „Cele trei graţii” ale lui Raffaello fără ca viermele păcatului să-i atace?
Sau să asculte „The Wall” al lui Pink Floyd fără gând de răzvrătire?
Ori să citească „Ana Karenina” fără să se gândească unde e cea mai apropiată cale ferată?

Unde e, de fapt, graniţa aceea dintre „să vă potriviţi” şi … „să vă impotriviţi”?
Şi cui îi pasă cu adevărat de ea?
Celor care tund copacii până devin stâlpi de telegraf, sau celor care abia aşteaptă primăvara cu gândul la lăstari?

Întreb fiindcă tare mă tem că acel „să vă prefaceţi” tinde să capete tot mai mult conotaţii… teatrale ce n-au nimic cu metamorfoza…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Întrebările tinerilor, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Potrivirea împotrivirii

  1. lidieluptx zice:

    Cred ca foarte multi crestini confunda verbul (a te preface) cu adjectivul (prefacut), asa ca nu e de mirare ca multi n-au nimic de a face cu pocainta.

    • marinelblaj zice:

      Trist, dar adevărat, Lidie!

      • lidieluptx zice:

        Marinel, trebuie totusi sa ne bucuram ca mai sint, putini se pare, crestini care nu le cofunda. Aceasta datorita iubirii acordate gramaticii limbi romane si aplicarea ei in religia personala. 😀 Meritul il gasim insa in Filipeni 2:13, care spune „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.”

  2. miacismas zice:

    DE ce la multi oameni le place sa despice firul in patru.Priveste-ti chipul intr-o oglinda ,e chipul tau ,exact asta am inteles eu,privind la chipul lumii sa nu ma aseamn cu ea,in port si vorbire,in gandire si fapte.Restul tot ce ati enumerat tine de fiecare cat stie sa pastreze masura si bunul simt si mai ales cat se roaga

    • marinelblaj zice:

      Mia dragă, bun venit în Cetatea de piatră! De ce le place unora să despice firul în patru? Oare le place? Sau o fac din nevoia de a înţelege mai mult?
      Într-o lume în care falsul sed aseamănă atât de mult cu originalul încât nici experţii nu se pot pronunţa prea sigur, uneori e bine să mergem mai profund în a gândi anumite lucruri. Oare Domnul, când a rostit pildele, a rămas la suprafaţa lucrurilor? Pavel, în încercările sale de a detalia credinţa, a fost de folos?
      Uneori simplificarea nu înseamnă automat şi lipsa mistificării…

      • szromulus zice:

        De ceva vreme am revenit la un studiu comprehensiv al VT. As putea spune ca este un volum de carti foarte complexe, cu toate astea avand o viziune fresh data de Duhul Sfant, VT mi se pare o bijuterie de mare valoare. Desi am participat la minunatele studii ale lui Beni Faragau pt o parte din cartile VT, acum, parca la un click totul a capatat culoare, viata. VT intra foarte adanc in gandirea lui Dumnezeu. Paradoxal, dar adancimile gandirii lui Dumnezeu ascund comori inimaginabile. Subliniez faptul ca gandirea lui Dumnezeu este foarte complexa, dar aceasta complexitate nu este una de dragul despicarii firului, ci de dragul frumusetii Lui. Cand Dumnezeu ne descopera adancimile gandirii Sale, tot templul fiintei noastre se umple de slava Sa. Este un peisaj absolut magnific. De fiecare data cand revenim la studiul unei carti a Bibliei, Dumnezeu mai adauga un nivel de zoom la lentila gandirii noastre si vedem mai adanc si mai adanc. Daca ecranul gandirii noastre pare opac la impactul cu Biblia atunci e nevoie de o perioada mai intensa de rugaciune pentru ca Duhul Sfant sa ne asiste in frumoasa incursiune prin paginile Sfintelor Scripturi.

      • marinelblaj zice:

        Ferice de tine, Romulus! Şi, de altfel, de toţi cei care procedează la fel !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s