„Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.” (Fapte 26:29)
Ei, uite o urare pe care aş adresa-o în fiecare zi, fiecăruia!
Doar că, se pare, tocmai lanţurile sunt problema!
Şi nu cele metalice!
 | Codrin Condurateanu la VIS DE CRĂCIUN – guest p… |
| Din istoria blogosfe… la Cazul Bodnariu – logoreea… | |
 | marinelblaj la Mor… mai contează? |
 | Cosmin la Mor… mai contează? |
 | Eugen la Niciodată nu mi-a fost mai… |
 | Mirela Demis Roussos la O SÂMBĂTĂ MUZICALĂ… ÎN… |
| Mirela Demis Roussos la O SÂMBĂTĂ MUZICALĂ… ÎN… |
 | viorelchis la „Neobişnuitul Împărăţiei lui D… |
| viorelchis la Un text cât… o lume… |
| Dr. Emil Bartoș la B… la „Neobişnuitul Împărăţiei lui D… | |
| Din istoria blogosfe… la Cazul Bodnariu – logoreea… | |
 | Teo Preluca la VIS DE CRĂCIUN – guest p… |
| Teo Preluca la VIS DE CRĂCIUN – guest p… |
 | Iosif la VIS DE CRĂCIUN – guest p… |
| Iosif la Atunci şi acum… mărire ş… |
