Facerea şi desfacerea lumii – ziua 72


„Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!” (Psalmul 32:1)

Dacă ar fi să ţinem cont de ceea ce spune David în debutul acestui psalm şi de contextul vremurilor post-cristice pe care le trăim, ar trebui ca toţi cei care trăiesc (precizez – trăiesc!) o viaţă creştină să fie fericiţi!
Inevitabil, mă întreb de unde atâtea feţe acre printre noi?
Să fie explicaţia dată în versetul care urmează?
Cel în care se spune „în duhul căruia nu este viclenie”?
Sau în versetul 5?
„Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea.”
Aici să fie viclenia ce împiedică fericirea?
Sau lucrurile sunt mult mai complexe şi subtile?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s