Facerea şi desfacerea lumii – ziua 68


Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea! Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti ocrotitorul meu! (Psalmul 31:2-4)

 

Nu-i aşa că, măcar o dată, citind psalmii lui David, v-aţi întrebat de ce, cunoscându-L atât de bine pe Dumnezeu, a mai călcat omul acesta… pe lângă?

Ce căuta în laţul pe care i l-au întins vrăjmaşii?

Nu suntem şi noi la fel?

Îmi imaginam cum ar fi să încerc să transpun toată istoria şi viaţa lui David, cu mizeriile ei, într-un personaj contemporan cu noi… Nu-i aşa că ar ieşi un individ… oribil?

Aşa suntem toţi! Bine că Domnul ne priveşte cu alţi ochi! Cei ai harului…

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.