Critica plastică din spatele tabloului…


În sfârşit!

În sfârşit, revin acasă, în „Cetatea de piatră”! Nu că mi-ar fi dus dorul prea mulţi, dar asta e altă poveste. Bine că mi s-au adunat în „inbox” vreo 300 şi ceva de mesaje! Acum, la multe n-am să răspund decât prin ceea ce voi scrie de azi încolo. La altele voi fi nevoit, căci… noblesse oblige…

Terminând şi terminat fiind cu cartea pe care a trebuit să o traduc, constat că sunt dator celor care poposesc pe aici.

În primul rând sunt dator cu scuze, dar aşa e când eşti (prea/pre)ocupat… Sper să-mi fie acceptate!

Apoi, sunt dator cu o sumedenie de gânduri din seria „Facerea şi desfacerea lumii”. N-am abandonat lectura biblică zilnică, dar dacă tot a trebuit să mă opresc… În fine, (ne) ajungem noi din urmă…

După aceea sunt dator cu o sâmbătă muzicală. Asta e mai uşor de rezolvat. Vom avea mîine „două în una.”

Şi mai rămăsesem dator cu gânduri legate de recentele evenimente din Ucraina.

E drept, între timp s-au spus destule. Şi bune, şi… prostii. Oricum, până la o analiză amplă a evenimentelor mai e cale lungă. Nu de alta, dar se pare că avem deja două tabere: ruşii, care ştiu foarte bine ce fac şi occidentul, care… nu prea ştie ce să facă!

Într-un articol publicat în România liberă, ediţia online, de Cristian Câmpeanu, avem un exemplu clasic de analiză politică asemănătoare cu o critică plastică a unui tablou, făcută din spatele tabloului. Sau, ca să fiu şi mai limpede, e ca şi cum s-ar duce un medic să stabilească diagnosticul unui pacient fără să-şi dea seama că a greşit salonul…

De ce spun asta? Pentru că, deşi analiza, oarecum grosso modo, a contextului e corectă (citiţi articolul ca să vă convingeţi!), autorului îi scapă un amănunt. Ruşii au pus totul la cale în detaliu şi de aceea acele faimoase sancţiuni le provoacă dureri… în cot.

Nu ştiu câtă lume cunoaşte acest amănunt, dar înainte ca occidentul să apuce să îngheţe conturile ruseşti, acestea au fost transferate din Europa în… China! Şi nu e vorba despre sume modice… Peste 700 de miliarde de dolari! Bani cu care băncile occidentale i-au împrumutat pe ruşi! Deci… bani occidentali! Cei mai „harnici” în a împrumuta Rusia au fost francezii, americanii (sic!), germanii…

Acum, aşa cum bine întreba pe undele radio Moise Guran, dacă occidentul instituie blocada, credeţi că vor mai plăti vreun cent ruşii? Vorba lui Guran… „ţeapă rusească!”

Şi informaţia e din surse extrem de credibile: Israelul. Păi, dacă evreii nu ştiu care e traseul banilor în lume, atunci cine?

Aşa că, până să se mai dezmeticească occidentul că… gazul tot de la ruşi vine şi după ce o să le traducă Băsescu celebra „aici sunt banii dumneavoastră” va mai curge multă apă pe Dunăre… sau pe Dnipro?

Evident, americanilor le arde de râs. Adică un fel de haz de necaz. Necazul fiind mai mult la ei acasă…

Cred că nu e nevoie de prea multă traducere, dar dacă totuşi…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Mioritice, Pe gânduri, Politichie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s