Omului de către om…


Există o replică, cred că în „romanul într-o doară” al lui Marin Sorescu, “Viziunea vizuinii”, replică ce mi-a rămas întipărită în memorie din adolescenţă.

„Omului de către om… ori ce voiam să zic?”

Din toată replica, pentru că în ultima vreme sunt frământat de o mulţime de lucruri, idei, probleme, mi-a rămas acel „omului de către om”… Deşi nu e deloc lipsit de subînţelesuri nici acel „ori ce voiam să zic”

În vremurile în care şcoala încerca să ne inoculeze ideea comunismului (slavă Domnului că în ceea ce mă priveşte nu prea au avut cu cine!), sintagma aceasta se folosea pentru a descrie în termenii cei mai urâţi posibili felul în care societatea capitalistă se baza pe exploatarea „omului de către om”...

Acum, la o vârstă care nu mai lasă loc la ambiguităţi, trebuie, într-un fel, să mă recunosc înfrânt de ideea acestei sintagme.

Haideţi să fim oneşti, nu este toată istoria omenirii un lung şir de… „omului de către om”?

Minciuna, manipularea, hoţia, înşelătoria… toate relele posibile şi imposibile sunt… „omului de către om”!

Sunt absolut convins că nici glaciaţiunile, nici catastrofele naturale n-au făcut ceea ce a reuşit acest „omului de către om.”

Ce se ascunde în acest dramatic enunţ? Ce blestem al păcatului edenic a putut să se concentreze atât de mult în… „omului de către om”?

Să nu te întrebi, parafrazând întrebarea pe marginea cărţii-fabulă: „Acuma sunt animale sau oameni? Oameni sau fiare?”

Cabana4026foto

Omului de către om… ori ce voiam să zic…?

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară, Simţul civic, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Omului de către om…

  1. Adrian zice:

    Asta si este capitalismul: un om (stapanul) exploateaza un alt om (sluga). Restul sunt poezioare ieftine. Lumea e un abator, in care unii taie si altii sunt taiati. Cu completarea ca, in final, le vine randul si macelarilor. So it goes, vorba lui Vonnegut. Lege obiectiva – cum ne invatau profesorii de materialism dialectiv. Nu tot ce am invatat la cursurile de ideologie de pe vremuri era gresit, chiar daca unele adevaruri suna a minciuna atunci cand sunt rostite de nemernici.

    • marinelblaj zice:

      Aşa e, Adrian. Adevărul nu iese doar din guri care folosesc zilnic Colgate! 😀
      Şi totuşi, dacă tot ai pomenit de Kurt, nu zicea el, cu umorul şi ironia lui, bineînţeles, că “Unul dintre scopurile vieţii, indiferent cine ţi-o controlează, este să iubeşti orice merită iubit în jur?” Aşa că… osândiţi la dragoste…

  2. Cosmin zice:

    Uneori cuvintele sunt prea sărace, așa că o să postez un filmuleț scurt- http://www.shortoftheweek.com/2011/12/06/the-employment/

  3. L.I. zice:

    nu va mai plangeti atat si fiti multumitori c aveti un loc de munca, ca urmare si un trai decent pt voi si familia voastra. mai mult, ca sunteti sanatosi si puteti munci. probabil ca n-aveti un job de vis, dar nici Dumnezeu n a lasat sa fie foarte usor de castigat painea. ganditi va insa la copiii exploatati, siliti sa munceasca de la varste f fragede.

    • marinelblaj zice:

      L.I., nu fi atât de critică! Iată, eu nu am un loc de muncă de mai bine de şase ani, de când cu problema fiului nostru, când tocmai un „frate” la care lucram a găsit de cuvinţă că asta îmi lipsea în acea încercare, o „reducere de personal” în firma lui! „Ghinionul” ultimului angajat… primul plecat! Şi nu m-am plâns până acum, ci am găsit modalităţi de a purta de grijă familiei, chiar dacă au mai urmat şi alte încercări după aceea! Vârsta pe care o am a fost cel mai mare obstacol. Trăim vremuri în care acel „cine n-are bătrâni, să-şi cumpere” s-a transformat în „cine are, să-i vândă, poate mai face un ban în plus!” Nimeni nu spune că n-am fi mulţumitori; eu chiar nici nu ştiu cum să-I mulţumesc Domnului că nu m-a lăsat în toţi anii vieţii mele, deşi aş fi meritat-o pe deplin.
      Dar asta nu înseamnă să nu constat că „omului de către om” e blestemul care ne însoţeşte de la Eden încoace, şi nu neapărat doar cu referire la muncă!

  4. emil zice:

    …de altfel conflictele viitorului vor fi marcate puternic de acest tip de exploatare „a omului de catre om”. imi vine in minte filmul „elysium”, in care bogatii traiau pe o statie orbitala cunoscand o viata foarte lunga (datorata inventiilor medicale ce permiteau o vindecare rapida) in timp ce saracii erau munciti ca niste animale de catre vacari militarizati. in ultimii 50 de ani filmele au reusit sa anticipeze aceste stari de fapt…ingrijorator este tocmai aspectul asta: cu fiecare zi realitatea contemporana nu le mai contrazice…traim pe langa asta si un totalitarism al corectitudinii politice…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.