„De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6:25)
Provocat de pastorul nostru, Vasi Duma, astăzi vom discuta la radio alt.fm despre un subiect foarte… la modă: ÎNGRIJORAREA.
Am promis că nu vom aborda subiectul doar din punct de vedere biblic, deşi firul roşu va fi inevitabil acesta.
Vom încerca să descifrăm mecanismul îngrijorării, să facem deosebirea dintre „a te îngriji” şi „a te îngrijora” să înţelegem care sunt, căci sunt soluţii pentru îngrijorările noastre şi… multe altele.
Dacă vă gândiţi cumva că va fi un subiect dificil… nu vă îngrijoraţi, ne descurcăm!
cetatea de piatră 
Sunt de gardă şi nu te pot urmări. Aş evita în primul rînd politicul, nu din teamă, ci din scîrbă şi prudenţă.
Cu mare drag.
Domnul să vă ajute!
Îmi pare rău, Răsvan. Am expediat într-o singură frază politicul, când am exemplificat mimarea grijii şi a îngrijorării. Oricum, a fost şi aşa prea mult! Doar din scârbă! N-am învăţat eu prudenţa pe vremea comunismului multilateral subdezvoltat şi al sinistrei sale soţii, doar n-o să fiu acum, când totul e tot mai sinistru în ţara asta!
E vorba de o prudenţă democratică, Marinel. 🙂 De exemplu, nu poţi spune despre cineva că e „mafiot”, pntru că a făcut avere, chiar dacă e vorba despre preşedintele unei ţări europene. 🙂
Nu e cazul să te dădăcesc. Ştii la ce mă refer. Dacă ai argumente sau dovezi, poţi afirma orice. Asta înţelegeam eu că e prudenţă. A nu se confunda cu teama.
Pe de altă parte, noi nu ştim decît crîmpeiele de viaţă care ne-au fost arătate, despre unii sau alţii din jucătorii politici.
Nu răzbatem cu privirea dincolo de perdea. Nu ştim ce se petrece în iatac. Comentăm, ca un ecou, ceea ce ni se oferă prin gaura cheii. Din puţina experienţă pe care o am, să ştii că lucrurile şi oamenii au o înfăţişare diferită, priviţi în plină lumină.
Depinde de apropierea de subiectul uman respectiv, de baia în atmosfera în care se desfăşoară relaţiile lor.
Pot presupune unele lucruri. Toţi o facem. Problema e dacă merită să dăm glas gîndurilor sau nu.
Alegerea nu ţine de curaj, iubitul meu prieten Don Quijote. 🙂