Despre curaj şi alte temeri…


Pe Nicuşor îl luau toţi din sat peste picior. Era greu şi să-ţi aminteşti toate glumele pe care le făceau oamenii pe seama lui. Ba ziceau că-i într-o ureche, ba că are limba despicată ca la şerpi şi de aia vorbeşte mai greu, ba că are cu o clasă mai mult ca trenul, ce mai, batjocură în toată regula. Ce-i drept, cam aşa stăteau lucrurile în realitate. Chiar era prostul satului…
Dar, la el în curte nu mişca nici musca dacă nu era el de acord.
Într-o zi, în curtea unui vecin, la vreo câteva case mai încolo de a lui, au intrat nişte tâlhari care au făcut praf totul prin casă, i-au bătut familia, ce să mai spunem, prăpăd! Nimeni din sat nu a avut curajul să zică un cuvânt. Le era frică de tâlhari, că era nişte huidume…
Numai Nicuşor a avut curajul să zică ceva. E drept, mai din spatele gardului, dar măcar o făcea în gura mare, chiar dacă se putea trezi şi el cu huidumele peste casa lui.
Eh, de-atunci au început şi sătenii să se poarte altfel cu el. Deşi nu şi-au schimbat părerea despre el, îl mai chemau la câte o sărbătoare, îl mai invitau la câte un ospăţ. Deh, curajul trebuia răsplătit. Cu ce era la el în curte, n-aveau ei treabă. În fond, fiecare face ce vrea la el acasă…
Problema e că ai lui nu mai suportau teroarea. Aşa că într-o zi l-au prins la înghesuială, profitând de sfaturile câtorva dintre acele huidume care nu uitaseră vorbele lui de când cu jaful de la vecini.
A sfărşit-o rău Nicuşor. Nu prea l-a plâns nimeni. Nici ai lui, nici cei din sat. Apoi, familia a cam început să se certe. Pretendenţii la gospodărie apăreau ca ciupercile. Nu din acele comestibile. Toate otrăvitoare.

Gospodăria arăta din ce în ce mai părăginită. Nimeni nu mai bătea un cui la gardul din care, dimpotrivă, cu fiecare zi care trecea mai dispărea câte o ulucă…
Nici huidumele acelea nu reuşiseră ceva mai rău când cu jaful la vecinul…
Apoi, după câţiva ani, a apărut un nepot, unu de-i ziceau toţi Traian, ca la împăratul ăla roman de se bătuse cu strămoşii (aşa ziceau cei din familie, din cauză că avea tot cam aceleaşi apucături de „şef peste toţi şefii”). Ăsta nu ştia prea multe.
„Pe mare, dacă nu e disciplină, e jale, se scufundă nava”, zicea el, că doar colindase mările (sau porturile) ani buni. Eh, şi aşa a început să conducă şi gospodăria lui Nicuşor, ca un adevărat lup de mare.
După o vreme, profitând că acareturile erau cam în capul satului, s-a gândit că n-ar strica să se împrietenească şi el cu nişte haidamaci. Ăştia erau zdraveni, aveau nişte bâte cum n-avea nimeni. Aşa că, le-a făcut nişte colibe pe lângă gardurile din spatele curţii, să fie sigur că n-o să păţească şi el ca vecinul acela.
Ei bine…  bine a făcut. Fiindcă în huliganii ăia de atacaseră cu ani în urmă pe vecinul s-a umflat din nou ovăzul. Au năvălit peste un alt vecin cam la fel cum făcuseră de atâtea ori până atunci cu alţii.
Vă imaginaţi că Traian al nostru n-a stat cu mâinile în sân. S-a proptit în pragul casei şi dă-i şi înjură la ticăloşi.

Acu’ eu v-aş povesti mai multe, dar mă tot frământă o întrebare…

Păi, când te iei de nişte haidamaci, se cheamă că ai curaj. Da’ eu mă tot întreb şi mă scarpin în creştetul capului, că nu-mi dau seama de un lucru:

dacă mă întreabă cineva care a fost mai curajos, Nicuşor, care făcuse gură de unul singur, ca nebunul, sau Traian care i-a înjurat pe tâlhari în timp ce haidamacii din curtea lui îşi lustruiau bâtele, eu ce le răspund?

1-couragefoto

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Politichie, Simţul civic, Trecător prin lume și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Despre curaj şi alte temeri…

  1. Claudiu Lupu zice:

    Lui Traian ăsta îi venea curajul aşa, după ce trăgea ceva la măsea, sau era el mai nesăbuit de felul lui? Nu cumva îi tot Traian ăla de-şi lăsase acu’ vreo trei ani nevasta şi copiii fără de-ale gurii, fiindcă se g\ndise el să dea de băut la tot satu’ (el zicea că „astea e investiţii, frate!”) şi apoi se începuse a se lauda prin vecini că el a descoperit modelul de familie modernă (cică un fel de reformă a familiei), care poate trăi fără salar’? Io cre’ că el e.

    • marinelblaj zice:

      Claudiu dragă, în primul rând să-ţi spun „Bine ai venit în Cetatea de piatră!”
      Acuma, tu ori eşti foarte perspicace, ori eşti şi tu din satul respectiv, că prea cunoşti multe… 😀

  2. Claudiu Lupu zice:

    Păi, da, sunt din sat, de-acolo. Ba, s-o spun p-aia şi mai dreaptă, îs chiar din familie şi am simţit pe propria cămeşă cum îi cu „reforma familiei”. Aici, la coadă, ar merge un zâmbăreţ, da’ acu’, că mi-am amintit iar zilele alea, nu-mi prea vine. Brrr.

  3. Claudiu Lupu zice:

    Corect! 😀

  4. Interesantă paralela ta, între înăbuşirea Primăverii de la Praga, din 1968, cu reacţia lui Ceauşescu din vara aceea, şi atitudinea tranşantă a lui Băsescu în ceea ce priveşte criza politică din Ucraina.
    Nu ştiu dacă e vorba de curaj aici. Dincolo de deosebirile fundamentale dintre ei, de epocă şi de regimul politic diferit, de alianţe militare, pot spune că atitudinea lui Ceauşescu a uimit lumea de pe vremea aceea.
    Evident, a fost considerat un act de curaj vecin cu nebunia. Diaspora românească a fremătat de mîndrie şi speranţă. A fost momentul lui astral, care, din păcate, s-a stins extrem de repede. Au urmat doi ani de iluzii, de relativă libertate, urmaţi de (re)căderea în infern.
    Ceauşescu s-a opus alianţei sale, Tratatului de la Varşovia. Băsescu s-a supus acesteia, NATO şi UE. Aşa cum o spune şi povestea ta, primul a fost singur contra colosului din est.
    Al doilea are spate tare.
    Dar, şi unul şi celălalt au avut, spre cinstea lor, o poziţie justă, curajoasă. Poate că şi Băsescu riscă, habar n-am. Doamne fereşte! Putin nu uită şi nu iartă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s