Lecţia de… lecţie


Este binecunoscută „capacitatea” noastră, a românilor, de a ne pricepe la toate.

Suntem „experţi” în orice, dăm lecţii tuturor, chiar şi atunci când… ni se dau lecţii. Altfel spus, mergem să luăm lecţii, pentru ca mai apoi să ne pronunţăm noi cum ar fi trebuit predată lecţia respectivă.

Acum, e drept că oricine are dreptul la o opinie. Dar atunci când acest drept se exercită de pe un piedestal pe care ne cocoţăm singuri sau pe care am fost instalaţi din nevoia seculară a omului după idoli, e inevitabilă apariţia semnelor de întrebare.

statue

Lumea mică (mă rog, un termen relativ!) a conducătorilor de biserici, asociaţii, organizaţii, cluburi religioase e una destul de frământată. În lumea aceea nu te poţi plictisi. Se întâmplă mereu ceva, ca de altfel şi în lumea enoriaşilor, numai că aceştia din urmă sunt… doar o turmă. E drept, personajul cheie din Mioriţa e „mioriţa laie, bucălaie”, dar, totuşi, personajul dramatic rămâne… ciobanul!

Ceea ce poate fi uneori amuzant (dacă n-ar fi câteodată tragic!) e confiscarea „reţetelor” de către unii dintre aceşti conducători.

Ce-i drept, în rândurile lor sunt doar trei categorii mari (las la o parte multitudinea de combinaţii care se pot face, căci matematica nu e punctul meu forte!): sunt conducătorii care „au întotdeauna dreptate şi ştiu totul cel mai bine”, apoi cei care „ştiu că nu au prea multă experienţă şi sunt dispuşi să înveţe” şi conducătorii de tip „apă sfinţită”, respectiv cei care nu fac nimic, nici bine, nici rău, nu au opinii şi merg pe linia acelui „e bine şi aşa rău cum e.”

 

Citeam zilele acestea un interviu cu unul dintre aceşti conducători şi mă gândeam cât de interesant reuşeşte să lase să pară că este într-una dintre aceste categorii, când de fapt el se străduieşte să creeze una nouă: conducătorul cameleon.

Cunoscând destul de bine realitatea, am fost ispitit la prima lectură să zâmbesc. Aş fi făcut-o dacă amintirile n-ar fi fost încă suficient de proaspete. Apoi au apărut întrebările. Multe, extrem de stânjenitoare.

Aşa cum spuneam la începutul acestor rânduri, românul are „capacitatea” de a da lecţii chiar şi atunci când pretinde că e în banca elevului!

Şi trebuie să fac o precizare: nu vizez în rândurile ce urmează o persoană, deşi existentă şi, inevitabil… vizată, căci e personaj-cheie, ci un tip de… personaj. Personajul care dă lecţii de nevinovăţie în timp ce îşi ascunde sub bancă mâinile pătate de cerneala cu care şi-a pregătit fiţuicile pentru teză.

Personajul acesta seamănă foarte mult cu elevul obraznic care, în pauză, se instalează la catedră şi dă lecţii celorlalţi elevi care… sunt dispuşi să-l asculte. El nu spune lucruri neadevărate, dar… e doar în aparenţă un profesor. Uniforma îl trădează. Şi când „uniforma” aceasta e „de import”, impostura e cu atât mai evidentă. Dar, fiind elevul cu cel mai mare succes în şcoală, chiar dacă are nota scăzută la purtare, e „curtat”. Dintotdeauna au existat elevi fricoşi, slăbuţi, timoraţi, care au căutat să înveţe câte ceva din siguranţa de sine a celor care „ştiu ce fac.”

Ce face, de fapt, acest personaj?

Iată câteva observaţii:

– îi plânge pe cei „amorţiţi” din biserici, uitând că el este cel care (şi nu e cazul să discutăm metodele) i-a lăsat „amorţiţi”, după ce le-a momit… „dezmorţiţii”!

– confundă Cuvântul cu persoana care vorbeşte… din Cuvânt. Ce-i drept, sunt destui care reuşesc „să îngroape în derizoriu”, dar să pretinzi că doar pe net, la o anumită adresă Cuvântul e veritabil, mi se pare o infatuare, chiar dacă ideea e doar… strecurată în formulare.

– veşnica problemă a dihoniei comitet-păstor, rezolvată printr-o rezoluţie „în coadă de peşte.” Bun, hai să încercăm să înţelegem. O biserică se rupe în urma conflictului iscat între o parte din comitet şi păstor. Păstorul pleacă. După el, destule oi. Cine a avut dreptate în conflict… mai interesează pe cineva? Şi dacă totul n-a fost decât un scenariu bine gândit de la bun început? Mai are importanţă? Cert e că în noua formulă, apare şi acolo un comitet? Să fie el unul mai bun decât precedentul? De ce e mai bun? Fiindcă are în faţă „partitura” păstorului? Dar atunci nu am întors cumva oglinda cu faţa la perete? În fine… grea problemă! Cum spuneam… rezolvare „în coadă de peşte.” Poate de aceea şi miroase ciudat!

„Cave ne cadas!” Sau confiscarea minunilor? Tot ce e bine i se întâmplă numai acestui personaj. Interesant! Şi parcă m-aş întreba… o întrebare. Aluzia la fariseii care „nu lasă să intre sau să iasă” nu e valabilă şi în privinţa „sistemului” lor cu timpul de probă? Cine stabileşte, în afară de Biblie, criteriile? Întreb, nu de alta, dar, după cum remarcam cu altă ocazie, cunosc personal pe cineva care a „stat la uşă” aproape doi ani, neavând altă vină decât aceea de a nu fi o persoană… interesantă! De ce „cave ne cadas”? Pur şi simplu fiindcă… lauda de sine nu miroase-a bine!

– plângem că bisericile se golesc, în timp ce „a noastră se umple de nu mai avem loc”. Păi, de unde atâta puhoi de oameni? Oare n-avem cumva aici un soi de principiu al vaselor comunicante, în mare parte? Nu e cumva ca acea găselniţă a magazinelor cu promoţii? Întreb şi eu… Mai ales că, deşi nu e deloc rea organizarea, chiar şi în biserici, motivaţia cu Duhul care e „cea mai organizată persoană din Univers” e în context cu dublu înţeles, respectiv, ne organizează El sau Îl „organizăm” noi? Din nou, întreb, ca să nu trăiesc cu impresia de reţete infailibile şi… private! Ceva de genul „faceţi ca noi, că asta şi doar asta garantează succesul.” Mai ales că în toate răspunsurile la întrebări comparaţia e o prezenţă constantă.

– ideea de guru. Grea ispită aceea de a da mereu lecţii. Mai că-mi vine să cred că la uşa personajului e o secretară care programează mulţimea de conducători care „caută ajutor.” Şi când te gândeşti că bietul psalmist credea că ajutorul vine de la Dumnezeu! Păi, cum să nu te gândeşti la aşa ceva când ţi se spune că Duhul coboară doar acolo unde organizarea e… „brici.” Poate aşa să fi fost şi la începuturile bisericii sau la marile treziri de care a avut parte lumea de-a lungul vremii. Organizarea, iată cheia! Cum scriam mai sus, aceasta e necesară, e benefică, dar chiar să spui că Duhul coboară doar dacă vede organizare, să dai exemplele propriei organizări, să „suferi” că alţi lideri vin la tine să plângă după ajutor, asta nu e o idee de… guru?

– confiscarea binecuvântărilor. Ei, aici e durere mare! Când ajungi să explici până şi versete biblice în acelaşi context al lui „faceţi ca noi”, asta e deja o idee susceptibilă de… infatuare. Iată cum reuşesc unii să creadă că mântuirea e o reţetă în care n-au loc surprizele. Eh, convertirea lui Sila o fi fost doar un accident!

 

De fapt, cheia întregii probleme stă într-un lucru cât se poate de… pământesc! Planul trebuie să meargă mai departe. „The show must go on”, spunea un cântec… păcătos (păcatele mele!).

Mega-church-ul trebuie realizat. Doar n-o să stăm de mai bine de zece ani cu terenul în paragină! Şi pentru asta, e nevoie de… De har? Evident că da! Dar nu e mai bine când el e concretizat în donaţiile dumneavoastră? Că doar n-o să clădeşti cu har, ci cu beton, cărămizi, sticlă…

Dar să nu fim răutăcioşi… Altfel riscăm să nu intrăm în categoria acelor bloguri „realiste şi pozitive”. Adică a acelora… muzicale. Respectiv, care… cântă în strună!

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la Lecţia de… lecţie

  1. szromulus zice:

    Ne aduci subiecte grele, vaste in continut 🙂 . Nu stiu cati din cititorii tai cunosc foarte bine subiectul de fata, dat fiind faptul ca exista o tensiune intre ceea ce se publica si detaliile de pe teren. Nu cunosc situatia decat din presa electronica, asa ca imi rezerv dreptul de a nu intra in detalii unde imi lipsesc informatiile.

    „Duhul coboară doar acolo unde organizarea e… „brici.” – idea de „coborare” este discutabila in Noul Testament, dar nu intru in amanunte ca stim la ce ne referim(teologic vorbind). Organizarea? Nu stiu daca termenul organizare este cel mai bun aici. David cand l-a infruntat pe Goliat nu a fost bine organizat, dimpotriva, ci avea un cadrul de formare absolut neobisnuit. Apararea turmei in fata animalelor de prada extrem de puternice l-a calificat in tot ce facea. Goliat si armata lui erau bine organizati – ca sa facem referire la organizare. David avea doar experienta umblarii cu Dumnzeu, dar nu o experienta teologica, ci o experienta practica, de forta. „Organizarea” lui David consta in :”Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. ….. Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean” (1 Samuel 17)

    Cineva spunea „invinge leul si ursul in privat si vei invinge pe Goliat in fata intregii armate”(parafrazat).

  2. marinelblaj zice:

    Romulus, tu ai sesizat foarte bine tensiunea dintre realităţi. Nu vreau, căci am prieteni buni care s-ar supăra inutil pe mine, să fiu eu cel care să intru în detalii. Mai mult, e suficient că am fost eu „otrăvit” de aceste realităţi. Pe de altă parte, nu doresc cu niciun chip să las impresia că atac o persoană. Mă doare însă, şi atunci ţip, când văd comportamentul, ceea ce stă şi e periculos în spatele unei persoane. Ca să mă înţelegi mai bine, am să-ţi povestesc o întâmplare în care am fost implicat.
    Eram în piaţă cu soţia, căram o plasă cu câteva kilograme de cartofi şi mă pregăteam să cumpăr altceva. La un moment dat am simţit că mi se umblă la buzunarul din spate, unde aveam portofelul. M-am întors imediat şi am văzut un individ care ţinea la piept o plasă cu ceva în ea. Mi-am dat seama imediat că mi-a furat portofelul. Am intuit motivul acelei plase în dreptul pieptului său şi am întins repede dar calm mâna în dosul acelei plase, unde, evident, am dat de portofelul pe care el mi-l furase şi pe care încerca să-l mascheze cu plasa. Individul s-a blocat, fiindcă mişcarea mea fusese la fel de precisă şi rapidă ca aceea cu care el mă buzunărise. Bun.
    Acum ce puteam să fac? Am avut două variante:
    – să-l dau pe nenorocit pe mâna poliţiei
    – să-l împing spre un colţ (căci eram aproape de unul) şi să-i ţin o morală, având în vedere cât era de speriat.
    Am ales varianta a doua. De ce? Fiindcă în spatele ei era mai multă şansă de îndreptare decât dacă ar fi ajuns pe mâna unui sistem din care oamenii ies de regulă mai înrăiţi decât au intrat.
    Prima variantă presupunea o abordare personală, în sensul identităţii, cu relatări de amănunte. A doua, în schimb, era cu un caracter mai degrabă didactic, în care nici nu mai conta numele acelei persoane.
    Cam aşa şi în cazul acesta. Prefer să atrag atenţia asupra unor principii, comportamente, atitudini greşite, decât să discut o persoană.
    Sunt convins că îţi dai seama că lucrul acesta nu se poate face „accurate”, dar…

    • emil zice:

      …e in natura „omului religios” sa o faca pe-a lupul moralist, mai ales, cind se simte cu musca pe caciula. de obicei, cel care e vinovat, intr-un context anume, are gura mai mare crezand, ca in felul asta va abate atentia celorlalti..Romania s-a vrut dintotdeauna un soi de natiune crestina, care ar putea readuce Europei spiritualitatea pierduta, dar nu poate realiza asta, cind insasi miezul ei institutional, si anume, Biserica in ea insasi este „corupta”, este „lupul moralist”. Cristos ar trebui sa coboare iar si sa intre in biserici si sa darame cu o funie si cu o furie sfanta toate acele „tarabe”, toata acea atitudine mercantila, toata incultura, ignoranta, nesimtirea, obezitatea, impietrirea clerului de orice culoare religioasa ar fi el. vai de cei ce nu cerceteaza toate cele ce se zic in Biserica, dar vai de Clerul ei caci pedeapsa lor va fi si mai aspra!

  3. szromulus zice:

    Absolut, nu este cazul expunerii cuiva, ci doar a unor principii. Expunerea persoanelor atrage judecati, intelegerea si analiza principiilor care stau la baza aduce lumina.

    Ramane intrebarea – de ce se actioneaza pe baza unui plan duplicitar? Sigur, Pavel clarifica in Romani 7 – dorinta si capacitatea de pune in practica intentiile sunt incompatibile. Ce se poate face mai departe, dat fiind faptul ca traim o realitate spirituala falimentara(statistic vorbind)? Poate oricine sa implineasca legea lui Dumnezeu doar pentru ca isi propune si isi da silinta?

    Am pus intrebarile in acest spectru pentru ca fenomenul cameleonic este unul de amploare. Ar fi o reteta anume care poate lovi in frunte pe acest Goliat? Vechiul Testament este strabatut de un fir rosu al incapacitatii omului de a implinii legea divina, chiar daca isi dadeau silinta.

    • marinelblaj zice:

      De ce se acţionează în baza unui plan duplicitar? Greu de răspuns, dar eu intuiesc că de cele mai multe ori asta se întâmplă când confundăm agendele. Confundăm agenda lui Dumnezeu cu cea a ambiţiilor personale. Unii oameni se simt efectiv împinşi de la spate să demonstreze ceva în domeniul spiritual, numai că problema este că nu ştiu de cine sunt împinşi! Când în spatele unora dintre aceştia stau interese care au doar ca pretext Împărăţia, nu e obligatoriu ca ei să-şi dea seama (n-o spun ca o scuză!). Sunt extrem de mulţi care aderă la principii greşite, dar care sunt învelite frumos. Nu toţi cei care l-au urmat pe Benny Hinn au fost şarlatani! Unii au crezut sincer. Îndemnul care spune „cercetaţi duhurile” nu e unul spre spionaj! Dar e unul care cheamă la constatare, la decantare.
      Tragedia nu constă atât de mult, sau doar în a depune eforturi de a împăca dorinţa cu împlinirea, ci în a confunda dorinţa Lui cu dorinţa proprie! De unde cred că se trage şi autosuficienţa, căci asemănarea între dorinţe poate induce şi ideea de asemănare în persoană!
      În plus, mai e ceva care ne caracterizează în mod special pe noi, românii: acel „las’ că vă arăt eu cine-s şi ce pot eu!” Partea proastă e că vine vremea… decontului! 😦

  4. Adrian zice:

    Foarte rau ca le citesti „interviurile” (si ne dai si noua link spre ele! 🙂 ) – mai ales pe cele ale unuia care da „interviuri” mai des decat un laureat al premiului Nobel! Foarte rau ca scrii despre ei! Asta si vor acesti mercenari-„evanghelici”. Au propaganda in sange, stiu ca e bine sa se vorbeasca despre ei, fie si critic. Marinel, iti propun un exercitiu: sa exersam ignorarea, sa-i scoatem cu totul din neuronii si sinapsele noastre. Uitarea noastra este ceea ce ei trebuie sa primeasca cu adevarat din partea noastra. Sunt atatea lucruri si persoane care merita atentia si aducerea noastra aminte, atatea carti foarte bune de citit! Lasa-i sa-si umple bisericile cu aplaudaci (in fond, trebuie sa-si justifice si ei salariile „indecente” pentru care dau cu subsemnatul), lasa-i sa aiba succes, lasa-i sa „cucereasca” lumea, lasa-i sa-si „digere” clipa. „There will be an answer: Let it be!”

    • marinelblaj zice:

      Adrian dragă, bănuiam că, ţie, fiind unul dintre cei care ştiu foarte bine despre ce vorbesc, îţi voi trezi amintiri nu foarte plăcute. Ceea ce spui tu „făcea sens” (ca să citez din aceşti oameni care… gândesc ca nişte yankei, dar se poartă cât se poate de româneşte) cu ceva vreme în urmă. Acum, mai mult ca înainte, după ce au distrus ceea ce deplâng cu lacrimi de crocodili, au nevoie de linişte, ca să-şi finalizeze proiectele.
      Dar, pe mine chiar că nu mă doare ce fac persoanele, ci felul în care îşi vântură teoriile cu care au provocat atâta durere…
      Cineva trebuie să ia atitudine faţă de asemenea făţărnicie. Ei se cred superiori tuturor. Am să-ţi povestesc în particular modul absolut batjocoritor cu care au răspuns câţiva dintre „membri marcanţi” ai acestui staff supra-spiritual unui gest elegant şi binevoitor al unor fraţi. Mi-e jenă să-l fac public, mai ales că am fost, indirect, una dintre „victimele” batjocurii.
      Dacă n-ar fi fost nevoie să existe o justificare a ideilor expuse, nici nu dădeam link-ul respectiv.
      Fără îndoială… „there will be an answer”, dar şi ei au dreptul la răscumpărare…
      Iartă-mă că ţi-am provocat amintiri neplăcute. Era inevitabil.
      Oricum, vorba ta, să ne întoarcem mai cu atenţie la cărţi şi mai ales la Carte! Aceeaşi pe care o citează ei după interesele care îi mână.

      • Adrian zice:

        Marinel, imi aduc aminte de vorba genial de simpla a unui roman destept (Constantin Noica): „Cu derbedeii nu se discuta!” Se poate aplica inclusiv derbedeilor spirituali.
        Iti inteleg punctul de vedere, tu ai niste responsabilitati. Eu nu am astfel de responsabilitati, asa incat pot exersa uitarea. Nefiind un bun crestin (din punctul lor de vedere nici nu sunt crestin) marturisesc ca nu-mi mai pasa nici de rascumpararea lor, nici din ce carti citeaza ei (Cartea este pentru ei doar un mijloc de manipulare afectiva a pungilor altora), nici de moralismele si nici de „dragostea” lor (sunt maestri in exhibarea ipocrita a „iubirii de oameni”). Ce bine ca am fost construiti in asa fel incat sa putem uita!

      • marinelblaj zice:

        Da, Adrian, aşa este. Noica avea dreptate. Dar despre impactul „derbedeilor” asupra celor din jur, trebuie să se discute, altfel ajung „derbedeii” să dea tonul.
        Acum, tu eşti (ca oricare dintre noi) creştin sau necreştin în ochii Domnului, aşa că uită judecata lor strâmbă. Bănuiesc că, dacă ar fi să-i întrebi, doar cei care le sunt alături sau le cântă în strună sunt.
        Oricum, de mâine vor apare aici alte articole, aşa că şi acesta va trece în arhive. Iar eu am denumit arhivele „locuri de clasificare şi păstrare în ordine a uitării.” 😀

  5. szromulus zice:

    Ca sa nu fiu partinitor, Cristi nu este un vorbitor slab. Ce parere ai de pastori care predica extrem de slab(ca nu se pregatesc niciodata de predica), dar sunt si cameleoni? Sa vezi cum e sa vezi pe dinastia duminica de duminica. Culmea nimeni nu are nici o reactie contra lor(eu ma auto-exclud din lista celor fara opinie) 😀

    • marinelblaj zice:

      Nici n-am spus vreodată aşa ceva! Şi nici nu vreau să discut despre persoane, Romulus! Pe mine mă deranjează orice fel de cameleonism!
      Dar, dacă „sapi” puţin mai adânc în acest blog, vei descoperi că am abordat şi acest subiect, şi tot cu cazuri concrete. Iată două „adrese”: https://cetateadepiatra.wordpress.com/2012/04/20/269/ ; https://cetateadepiatra.wordpress.com/2012/10/30/fara-happy-dar-cu-end/ şi https://cetateadepiatra.wordpress.com/2012/12/27/povesti-de-adormit-copiii-si-de-trezit-oamenii-mari/

    • szromulus zice:

      Multumesc pentru linkuri, Marinel. M-am uitat peste ele. Nu vreau sa aduc persoane in discutie, tocmai de asta fac efortul de a separa persoana de principiile de viata si vreau sa pastez discutia in limitele acestora. De persoane se ocupa Dumnzeu. Am punctat doar aspectul pozitiv al lui Cristi.

      Aspectul celalalt de care ziceam(si pe care l-ai observat) era legat de pastoratia ca profesie. Orice activitate in care nu ne exersam raportarea vie, corecta la Dumnzeu(evit termenul pocainta pentru ca a primit o conotatie diferita, folclorica) poate deveni un element mort. Exista provocari ale vietii care nu sunt usor de trecut. Spre exemplu profesia/jobul sunt lucruri destul de dificile in societatea romaneasca de azi. Chiar si oameni foarte talentati ajung in unghiuri moarte din care exista sanse ca acestea sa devina un final destination. Intr-un astfel de cadru in care nu mai poti zice „cel priceput reuseste” legarea stransa de o sursa de „paine” este o tentatie exponentiala. In acest context s-au format pastorii de profesie, care isi apara jobul, dar care au uitat ca au o reponsabilitate divina in primul rand.

      Punctul periculos este dat de faptul ca acestia s-au cimentat de jobul lor si isi apara cu maxima aroganta, agresivitate pozitia. Ca si enorias, fara capacitate de influenta ce poti face intr-o astfel de situatie? Daca prezinti aspectul negativ in plen, grupul de diversiune(culmea ca si-au format si grup de diversiune) te ridiculizeaza imediat. Nu abordeaza problema, ci direct ataca la argumentul ad hominem, „binecuvantandu-te” cu – ar trebui sa te pocaiesti si sa nu comentezi, la biserica venim sa ascultam ce ne da Domnul, nu sa comentam 😀 . Sentimentul pe care il experimentezi este ca te aflii in plenul Marii Adunari Nationale(din epoca de aur) unde singurul rol pe care il ai este sa aplauzi frenetic si sa ovationezi liderii 😀

      • marinelblaj zice:

        Romulus, scriam pe undeva pe acest blog că mulţi, consideră că fiind unşii Domnului se comportă ca nişte… unşi cu toate alifiile. Devin alunecoşi. Eu cred că durerea mare nu stă atât de mult în faptul că nu putem să „ne atingem” de ei, ci în faptul că, apăraţi şi apărându-se, se izolează inclusiv de binecuvântările pe care ajung să le confunde cu bunăstarea dată de confortul poziţiei în care s-au aşezat.
        Personal, nu am rezerve în acest sens, mă expun inclusiv „găştilor de bodyguarzi” şi iată, încă n-am murit! În plus, mai ţip şi pe aici! 😀

    • L.I. zice:

      aceeasi parere o am si eu despre Cristian Barbosu, anume ca predica bine spre deosebire de multi atii care te fac sa ti para rau ca te ai dus la biserica, sau mai rau, te fac sa nu te mai duci. nu stiu nimic despre CB decat doar am ascultat cateva predici de ale lui.

      • marinelblaj zice:

        L.I. sunt nevoit să repet. N-am nimic cu persoana, am aceeaşi opinie despre capacităţile ei, dar să nu încurcăm lucrurile. Reciteşte Matei 23, de la versetul 13 în jos (sunt convins că ştii pasajul!) şi vei înţelege rostul articolului. Apropo, mai interesează-te ce s-a întâmplat la Metanoia Viena. Vei fi surprinsă…

      • L.I. zice:

        ok. am inteles. ziceam si eu ce a observat romulus.

        n am fost niciodata la metanoia viena, deci nu stiu ce s a intamplat acolo. odata m am uitat pe net sa vad cum sunt, dar n am rezistat mai mult de 2 minute sa l ascult pe un lidar de la ei. : ))
        merg din cand in cand la o biserica mica baptista, fara pastor. nu le cunosc povestea. stilul e asemanator penti. daca ar avea si un pastor bun, ar fi f ok biserica.

      • marinelblaj zice:

        L.I. nu vreau să intru în detalii. Am să-ţi spun doar că s-a întâmplat acolo cam ce s-a întâmplat la Arad, la Ploieşti, la Braşov etc… Acelaşi scenariu. Iar liderul e „fostul” de la Ploieşti. Teribil de trist! Dar, din nou… ne gândim doar la ceea ce stă în spatele acţiunilor!

  6. Cosmin zice:

    Dumnezeu ne face o mare favoare în momentul în care ni se descoperă. Alege un mod direct și personal și astfel ne uităm țintă la El și nu la cei de lângă noi. Slavă Domnului că mai întâi te pocăiești iar prin prisma luminii oferite prin Duhul Sfânt , poți să înțelegi că omul este imperfect și că derapajele se produc. Dacă am cunoaște mai întâi viața celor din față și mai apoi pe Dumnezeu, nu ne-am mai întoarce la Dumnezeu. Aș putea să găsesc câte un defect la fiecare dintre noi, pentru că toți avem, vrem nu vrem suntem presărați cu fire pământească și nu suntem desăvârșiți. Cei drept când începe să fie prea multă fire și mai putin Duh, omul trebuie atenționat așa cum a făcut Domnul cu Moise când a lovit stânca cu toiagul, dar doar atenționat, să nu ne grăbim să îi „pedepsim” judecându-i !

    • marinelblaj zice:

      Cosmin, Domnul spune că „oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă”. Privit în termenii lui Dumnezeu, şi eu sunt nevoit să ANALIZEZ, nu să JUDEC, pe cei din jurul meu, ca să fiu sigur că îmi sunt fraţi. Am specificat şi în articol, şi în comentarii că nu judec persoane, ci fapte, contradicţii între declaraţii şi fapte, intenţii şi rezultate. Doar în felul acesta, nelăsându-ne „vrăjiţi” de aparenţe putem discerne între o lucrare şi o „lucrătură”!
      Şi-apoi, cine spune ceva despre schimbarea ordinii cunoaşterii? Evident că întâi trebuie să-L cunoaştem pe El, dar la fel de evident este că după aceea trebuie să fim atenţi şi la „lupii răpitori”, sau măcar la acţiunile acestora!

  7. szromulus zice:

    Overall situatia nu este simpla, datorita amploarii ei. Inafara de a atentiona si de a ne ruga nu prea avem alte optiuni(vorbesc despre majoritatea dintre noi). Fenomenul – „ma trezesc Duminica dimineata, ma rog, studiez niste pasaje scurte, ma duc plin de bucurie la biserica si ma reintorc cu o nevoie avida de cafea la litru si o plimbare in aer liber” 😀 , – incerc sa il abordez pro-activ in rugaciune si lectura biblica(chiar in timpul predicilor iritant de eretico-mediocre). Astfel lucrurile se contrabalanseaza. Si multumesc Domnului ca netul este o sursa excelenta de predici bune si de materiale de studiu utile 🙂

    • L.I. zice:

      ce predicatori buni, preferabil romani, recomanzi?

      • marinelblaj zice:

        Iţi recomand, cu toată căldura, pe pastorul nostru, Vasi Duma. Uite, poţi asculta aici câteva predici ale lui: http://www.golgotabujac.ro/. Deşi nu este încă suficient cunoscut, tânăr („obraznic de tânăr”), îl consider extrem de promiţător. Apoi, fără îndoială, pe prof.Emil Bartoş, un drag colaborator al nostru. Am postat cu ceva vreme în urmă o predică a sa AICI.

      • L.I. zice:

        si mie imi place cum predica emil bartos. si cum canta si recita poezii.
        de vasi duma n am auzit, dar o sa l ascult. multumesc.

      • szromulus zice:

        Am preferinte locale(in primul rand), dar care sunt bine cunoscuti pe plan national. As incepe cu dr. Beniamin Faragau – am participat la multe din cursurile lui intitulate „Istoria binecuvantarii.” Se poate viziona si online. Are intr-adevar o gandire mai elaborata si poate parea mai greu de inteles(cel putin la inceput) – biserica baptista Iris Cluj are site pe net. Marius Sabou – un pastor pe care il admir pentru capacitatea lui oratorica, dar si pentru cunostiintele lui – biserica baptista Betel Cluj. Emil Bartos care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Il admir si pe dr. Marius Cruceru, desi am retineri vizavi de Augustin ca personaj istoric(nu intru in detalii). Am participat la multe intalniri(mai demult) si am urmarit cu mare placere pe unul dintre predicatorii care in prezent sunt considerati eretici(nu intru in detalii si nu dau nume). Dar in general prefer straini 🙂

      • L.I. zice:

        multumesc.
        pe marius cruceru l am mai ascultat si eu. de beniamin faragau am auzit de multe ori, insa n am ascultat nimic. o sa l caut pe marius sabou.

        l am ascultat aici in viena la o biserica baptista pe radu gheorghita. mama ce m a plictisit! 😀

      • szromulus zice:

        Marius Sabou poate fi vazut in arhiva video a bisericii aici –
        http://live.bisericabetel.com/?controller=Main&action=arhiva . Pentru identificare(care e pastorul?) poze aici http://bisericabetel.com/despre/echipa/ 🙂

        Beni Faragau are multe predici pe youtube. Este foarte profund si elaborat in plus are o voce foarte placuta la ascultat 🙂 .

        La lista de pastori plictisitori nu voi adauga nimic, pentru ca sunt pretutindeni (ne-au invadat). Scuze Marinel, dar eu am ceva cu oamenii care presteaza al nivele critic de joase. I-as penaliza cu suspendarea carnetului de sofer pe termen nelimitat 😀

      • L.I. zice:

        multumesc. acuma numai vreme sa mi fac s ascult. : )

  8. marinelblaj zice:

    Subscriu şi eu, Romulus, la sugestiile tale. Beni este într-adevăr, special.
    N-am înţeles însă exact la ce te referi în ultimul paragraf, cu „nivelele critic de joase”!

  9. Cea mai tare afirmaţie a ex-vameşului a fost:
    „Duhul Sfant este cea mai organizata persoana din Univers…”
    Rămîne să înţelegem că (iartă-mă, Doamne!), Tatăl şi Fiul sunt dezordonaţi? 🙂
    În prezenţa lui Barbosu, toate teologiile trebuie să tacă, dragă Marinel… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s