Facerea şi desfacerea lumii – ziua 55


Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. (Fapte 12:7)

Mă tem că şi pe unii dintre noi mai trebuie să ne lovească în coaste câte un înger trimis de Domnul ca să ne trezească şi să scăpăm de lanţuri.

Ce-i drept, sunt destul de dezamăgit, căci am văzut mulţi oameni cu adevărate „colecţii” de vânătăi, dar care continuă să doarmă…

Şi mă tem că, până la urmă, tot se vor trezi, înghiontiţi. Şi tot de un înger.

Doar că s-ar putea să fie, din nefericire pentru ei, cam… negru.

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.