„Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)
Doamne, ce ne place versetul acesta!
Şi cum uităm de alte cuvinte din acelaşi psalm…
Cum ar fi: „mă povăţuieşte”, „cărări drepte”, „toiagul”, „nuiaua”…
Poate că asta explică atitudinea unora pentru care psalmul începe cu: „Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic”, după care urmează întoarcere pe partea cealaltă, pentru continuarea somnului…
cetatea de piatră 