Facerea şi desfacerea lumii – ziua 52


Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”  „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Fapte 10:13-15)

 

Cred că problema lui Petru a rămas şi astăzi una de actualitate.

Altfel nu se explică de ce continuăm să considerăm anumite lucruri „necurate” doar pentru că… aşa e tradiţia!

Să dăm exemple din biserici?

N-are rost.

Sunt prea multe…

Poate că ar fi bine să ne gândim de două ori la acel „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.