Facerea şi desfacerea lumii – ziua 49


„Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.” (Psalmul 22:1-2)

head-face-sky_14623349foto

O adevărată agonie a părăsirii acest psalm.

Agonia părăsirii, care e agonia întrebărilor şi a impresiilor.

Câţi am trecut oare cu adevărat printre furcile caudine ale acestor întrebări?

Cu adevărat, nu trăind frustrarea mofturilor…

Fiindcă aceia care au trecut cu adevărat nu se poate să nu fi descoperit şi înţeles acel „totuşi” care urmează.

Asta dacă au simţit într-adevăr că cerul are doar două locuri; cel de deasupra albastrului şi cel dedesubt…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s