DOREL POPA – Despre oameni şi neoameni…


dorel popa Nu mi-a plăcut niciodată să scriu despre asemenea subiecte. Dar…

Am primit în seara zilei de duminică un telefon. Genul acela de telefon pe care nu ţi-l doreşti.

„Ai aflat?”

Nu ştiam ce ar fi trebuit să aflu…

„A murit Dorel Popa!”

Am crezut prima dată că este una dintre acele ştiri false şi macabre care mai apar din când în când. Ştiam totuşi că fiica mea cea mijlocie, căci ea mă sunase, nu glumeşte cu asemenea lucruri. Îl cunoştea pe Emanuel, fiul lui Dorel. Fuseseră într-o tabără, împreună, cu mulţi ani înainte. Citise pe site-ul de ştiri locale vestea.

Apoi mi s-a confirmat vestea de către un frate, medic ce lucrează la serviciul de urgenţe al Spitalului judeţean. Fusese chiar în echipajul care l-a transportat pe Dorel la UPU.

Îmi permit să spun Dorel căci am fost destul de apropiaţi în vremurile trecute. L-am cunoscut întâi ca pastor al bisericii baptiste „Maranata”, apoi în calitate de primar al Aradului. Am colaborat în câteva lucrări şi pot spune că a fost o adevărată încântare.

Să spui acum că a fost un om deosebit, mi se pare nu doar insuficient, dar şi tardiv…

Citesc pe diferite site-uri şi bloguri cuvinte elogioase la adresa lui. Toate meritate. Dar mă gândesc cu tristeţe, cu mare tristeţe, că nu prea a avut parte de ele câtă vreme a trăit. Dimpotrivă. Nici ca primar şi nici ca pastor al bisericii, căci a avut şi acolo parte de o perioadă tristă. Despre aceasta din urmă mai bine mă abţin să scriu… Dar, candidatura sa la primăria Aradului a adunat asupra capului său toată mizeria de care sunt în stare unii români. L-am întrebat odată cum le suportă. Mi-a răspuns cu acel zâmbet blând şi oarecum şugubăţ: „Când stai în rândurile din spate nu te ating niciodată pietrele aruncate.”

Ceea ce mă doare teribil acum, la plecarea sa în răsplata veşnică, pe care nu i-o poate lua nimeni, este că mai sunt oameni (?) care se bucură. Sunt convins, cunoscându-l pe Dorel, că nu s-ar osteni să le răspundă, aşa cum nu s-a ostenit să se explice în faţa tuturor denigratorilor cât a trăit, căci ştia foarte bine că este Cineva în faţa Căruia trebuie să dea socoteală. Asta l-a ajutat să meargă mereu înainte, cu optimismul său şi atitudinea pozitivă pe care n-a părăsit-o niciodată. Cei care l-au împroşcat pe el şi familia lui cu noroi nu s-au oprit nici acum. Ura nu cunoaşte decenţa. Neoameni…

Neoameni care nu-i iartă lucruri făcute în vremea când a condus treburile urbei, probabil pentru că ura patriotardă e confundată cu patriotismul, pentru că naţionalismul stupid încă are adepţi în ţara noastră. De fapt, nu-i este iertată verticalitatea, căci aceasta este o noţiune greu de înţeles într-o ţară care îşi otrăvea şi încă îşi otrăveşte fântânile…

Mi-e greu să mă împac cu gândul că Dorel Popa, un predicator de excepţie, nu va fi decât un predicator „de arhivă” de acum.

Inima lui a încetat să bată. Dar inima lui va rămâne un model pentru ce înseamnă să ai cu adevărat inimă.

Duminică dimineaţa, la finalul serviciului divin din biserica pe care a păstorit-o aproape un sfert de secol, Dorel Popa rostea o rugăciune. Gândul era tot la cei osteniţi şi frământaţi:

„Tată Ceresc, ascultă suspinul fiecărui suflet de aici, în această dimineaţă. Dacă e o problemă de sănătate, te rugăm răspunde. Dacă e o problemă materială, de bani, financiară, te rugăm răspunde. Dacă e o problemă a unui loc de muncă, te rugăm răspunde. Doamne, nu putem să spunem nici cum să faci, nici ce să faci şi nici când să faci. Dar ştim că Tu eşti Dumnezeul nostru. Fie slăvit numele Tău pentru asta! De aceea, Doamne, dacă nu-Ţi cerem soluţii, sigur Tu le ai. Dacă nu-Ţi spunem cum să faci şi ce să faci, sigur Tu ştii mai bine decât noi. Dar ne încredem în Tine, mergem prin credinţă înainte cu Tine, convinşi că Tu eşti soluţia pentru toate neajunsurile, convinşi că Tu poţi îndepărta orice obstacol, convinşi că Tu poţi binecuvânta. Stăm, Doamne, împreună, înaintea Ta şi Te rugăm să ne binecuvântezi şi să ne asculţi. În numele Domnului Isus Hristos, Amin!”

Ne vom vedea în Ceruri, Dorel! Până atunci, odihneşte-te de toată neodihna care te-a caracterizat aici, pe pământ!

NOTĂ: Pentru cei interesaţi şi aflaţi în alte părţi ale lumii:

  1. Priveghi – Miercuri 19 Februarie 2014 orele 19:00
  2. Priveghi – Joi           20 Februarie 2014 orele 19:00
  3. Inmormnatarea – Vineri 21 Februarie orele 12:00

Transmisia live a serviciului de înmormântare se poate vedea aici:

http://maranataarad.ro/

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica, De-ale păstorului..., Jurnal de luptă şi... de pace, Simţul civic, Trecător prin lume, Zidul plângerii, Ştiri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la DOREL POPA – Despre oameni şi neoameni…

  1. Pingback: Facerea şi desfacerea lumii – ziua 50 | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s