Facerea şi desfacerea lumii – ziua 47


„Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţumire. Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc” (Leviticul 6:12-13)

 

Nu-i aşa că, spiritualizând lucrurile, după cum ne este de multe ori obiceiul, am putea emite pretenţii faţă de slujitori, cu precădere pastori, când citim aceste versete?

Aşa e! Pastorii şi slujitorii trebuie să menţină focul spiritual mereu aprins. Şi eventual să ardă deasupra grăsimea jertfelor noastre de mulţumire.

Dacă e mulţumire…

Da, ţinem minte că preoţii trebuie să păstreze focul aprins, dar uităm că El „a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu.”

„Din noi” însemnând un plural ce ne priveşte pe fiecare…

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.