Facerea şi desfacerea lumii – ziua 45


„Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor… Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul” (Fapte 5:1-2, 5).

„Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.”  Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări. (Fapte 5:22-23).

 

Oare au vreo legătură cele două texte? În opinia mea, au.

Căci, asemeni lui Anania şi Safira, şi azi sunt destui care „fentează”…

Vorba cuiva, dacă şi azi s-ar aplica aceeaşi metodă ca în cazul lor, atunci fiecare biserică ar cam trebui să aibă un cimitir prin apropiere…

Şi totuşi, care e legătura dintre versete?

Eu aş spune-o cam aşa:

Cu siguranţă că înmărmurirea precede… înţepenirea. Pentru că are în fundal împietrirea. Sau ce înseamnă să nu şti de cine să te temi…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s