Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” (Matei 25:24-25)
Pilda talanţilor ne dă mari bătăi de cap şi astăzi.
Deşi ar trebui să ne dea bătăi de inimă…
Ne comportăm şi noi, de foarte multe ori, ca „robul acela netrebnic”. Netrebnic, adică nefolositor!
Trăim şi noi sentimentul că Stăpânul are doar pretenţii, nu şi cerinţe. Că vrea de la noi doar credincioşie, nu şi pasiune. Că e proprietar doar al talantului, nu şi Stăpânul nostru.
Nu facem mai mult decât ni se pare… suficient, şi ajungem de multe ori să avem „chemare pentru Samaria” şi să nu fim în stare decât de „râvnă pentru Ierusalim.”
Şi ne trezim că nu mai facem nicio deosebire între… letargie şi liturghie!
cetatea de piatră 