Facerea şi desfacerea lumii – ziua 27


„Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb… Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel” (Exodul 3:1, 10)

Interesant cum, din prinţ al Egiptului, Moise ajunge să cearnă nisipul pustiei prin sandalele lui, ca o clepsidră a ratării…

Cam aşa trebuie, se pare, să ajungă unii, în pustie întâi, pentru a ajunge mari şi folositori.

Şi lecţia e aspră…

Pentru ca slujirea să fie aşa cum trebuie, e nevoie ca un ratat să se întoarcă, un chemat să răspundă şi un trimis să meargă…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s