Pădurarul, ursul păcălit de vulpe şi drujba


Pădurarul de care vorbesc prietenii a nimerit prost. A făcut şi el o faptă bună şi acum nu mai ştie cum să iasă din mărăciniş. Nişte vânători, e drept, de senzaţional, l-au scos din ale lui şi l-au plimbat ca pe urs prin toate televiziunile. Ca şi când ţara asta n-a mai văzut de când e ea aşa ceva.

„Nişte ţărani”, cum zicea Săraru, uitând că ţăran ar fi trebuit scris cu majusculă înainte de a se naşte la oraş în scutece Gucci şi cărucior SLK…

Da, nişte ţărani, numai că nu de ăia din Ţara moţilor e vorba, ci de vulpile alea din studiouri, care au reuşit din nou să păcălească un alt urs de-ăsta românesc, cel ce, în hibernare fiind în iarna asta care, tot lungindu-se de prin paşpatru încoace, seamănă tot mai mult a eră glaciară, stă şi se zgâieşte la sticlă, doar-doar…

Şi ursul-pădurar, naiv şi cinstit, zice că „da”, că-i greu să zici „nu” când ţi se bagă în ochi reflectoare care-ţi amintesc de lămpile alea de i le băgau în ochi bunicului când nu voia să renunţe la bucata lui de pădure.

Mâine va fi din nou la pădurea lui, acum doar cioturi după ce-au mâncat-o omizile păroase-n conturi bancare, va scuipa în sân şi se va mulţumi cu bucata lui de clisă şi de ceapă, care miros oricum mai sănătos decât cuconetul ăla care te întreabă dacă te-ai gândit la sufletul lui Avram Iancu atunci când i-ai găsit pe nenorociţii ăia aproape fără suflare tot din pricină de lipsă de suflet… Sau de creier…

Ar fi ca-n bancul ăla cu omul ce trăia peste şapte mări, şapte ţări, şapte munţi şi şapte dealuri (despădurite) şi care dimineaţa, când iese în balcon, exclamă: „Bă, da’ departe locuiesc!”, dacă n-ar fi ca la noi. Unde, ce-i drept, locuim tot mai departe de ăia care, dacă tot au pus mâna pe drujbă, după ce-au tăiat pădurile, vin şi taie-n bucăţi şi ideea de bun simţ, transformând-o într-un serial cu titlu împrumutat: „Pădurar Magnificul”

Că, deh… viaţa bate filmul! La fund, să-i vină mintea la cap…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Disperări, Politichie, Sare... amară, Simţul civic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pădurarul, ursul păcălit de vulpe şi drujba

  1. La PROTV, o isterică le-a spus bieţilor oameni că sunt un soi de îngeri. Ei au negat: nici chiar aşa! au spus. Dar i-au lăsat pe Dumnezeu şi pe Măicuţa Domnului în pădure.
    I-au întrebat cînd pleacă acasă. Apoi nu aşa de curînd, au răspuns ei, că vor să vadă Bucureştiul, dacă tot au ajuns pînă acolo. Răspunsul ăsta mi-a amintit de mineri. Şi ăia tot aşa au spus, cînd Iliescu îi trimitea la loc, în Vale. Sigur, şi ăia erau tot un soi de îngeri, din cei răi.

    • marinelblaj zice:

      Răsvan, pe mine m-au „terminat” televiziunile în zilele astea! Rar mi-a fost dat să văd şi să aud atâta prostie în doar câteva zile. De la previziunile privind moartea lui Iovan, la biata studentă pe care mai au puţin până o fac „înger-mareşal” – ca şi când i-ar folosi la ceva – cu insistenţele penibile privind omenia confundată cu „eroismul” şi până la cererile de demisii la toate nivelele ( ca şi când asta ar tăia rezerva de nesimţire politică), toate au devenit un circ ce nu se mai termină. Mă mir că nu s-a trezit un isteţ care să lege circul ăsta de demisia lui Rosell…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s