Facerea şi desfacerea lumii – ziua 23


Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. (Matei 17:20)

Oare cât de mică să fie credinţa noastră?

Şi, în consecinţă, cât de mari ne sunt neputinţele?

Ne dor rezultatele mai mult decât cauzele…

Poate de aceea stăm cu ochii mereu pironiţi la „munţii” din faţa noastră, în loc să ne plecăm ruşinaţi privirea spre „grăuntele” mai mic decât cel de muştar…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Facerea şi desfacerea lumii – ziua 23

  1. szromulus zice:

    Frumos subiect ai adus in discutie 🙂 . Credinta si dimensiunea ei au fost si sunt un mister, uneori greu de explicat, dar si mai greu de aplicat, probabil datorita faptului ca in mintea noastra domina haosul. Suntem undeva prinzonieri ai unor ganduri care nu stim de unde vin, nu stim cum sa le stapanim si nici nu ne intereseaza sa facem ceva in acest sens.

    Citisem niste articole, in urma cu cativa ani, care incercau sa contureze sensul acelui ” când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit”. Autorul afirma ca dimensiunea credintei tine de capacitatea de a crede ca suntem deja in posesia lucrului cerut(nu intru in detalii de validare si justete a ceea ce cerem). Autorul considera ca dimeniunea credintei este capacitatea de a ne transpune in realitatea existentei lucrului cerut cu intreaga capacitate, implicand gandurile, emotiile, folosind imaginatia ca instrument de creare a acelei realitati mentale. Acel „să credeţi că l-aţi şi primit” nu este un act sec, subtire, inconsistent, de accept intelectual, ci o traire a realitatea lucrului cerut, a-l vedea, a-l simti. Copii fac acest exercitiu cu multa usurita. Inainte de a cere un lucru isi proiecteaza intreaga capacitate a mintii si a emotiilor intr-o stare in care el deja are acel lucru, deja il foloseste, isi petrece timp savurandu-l. Trebuie sa ne intoarcem la mintea copiilor 😀

    Noi ca si crestini, prea adesea avem resursele mintii impartite intre certitudinea lipsurilor pe care le traim si nesiguranta justetii a ceea ce cerem si asta creaza un fel de state of mind plin de framantari, confuzie si nu de credinta si de siguranta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s