Facerea şi desfacerea lumii – ziua 21


„Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo” (Geneza 43:30)

Dorul şi iubirea sunt întotdeauna mai puternice decât regretele. Dacă n-ar fi fost aşa, sentinţa pronunţată în Eden ar fi fost definitivă, fără cale de întoarcere şi fără şanse de răscumpărare…

Iosif a plâns revăzându-şi fraţii… Şi împăcarea ce a urmat n-a mai trebuit plătită.

Domnul a plâns în grădină… Tot pentru o împăcare. Numai că una pentru care preţul ce a trebuit plătit a fost unul fără seamăn. Fiindcă şi împăcarea era una fără seamăn…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s