„Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo” (Geneza 43:30)
Dorul şi iubirea sunt întotdeauna mai puternice decât regretele. Dacă n-ar fi fost aşa, sentinţa pronunţată în Eden ar fi fost definitivă, fără cale de întoarcere şi fără şanse de răscumpărare…
Iosif a plâns revăzându-şi fraţii… Şi împăcarea ce a urmat n-a mai trebuit plătită.
Domnul a plâns în grădină… Tot pentru o împăcare. Numai că una pentru care preţul ce a trebuit plătit a fost unul fără seamăn. Fiindcă şi împăcarea era una fără seamăn…
cetatea de piatră 