„Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el” (Geneza 32:24-25)
Întâlnirile cu Dumnezeu au ceva unic.
Pentru că Dumnezeu este unic.
Iacov a rămas singur. O vreme.
Şi noi putem avea impresia că am rămas singuri.
Şi totuşi, nu suntem atunci când nu renunţăm să luptăm.
Important e să ţinem minte că…
… cea mai cumplită dramă nu este când Dumnezeu luptă cu tine, ci când El te lasă singur…
… nici o întâlnire cu Dumnezeu nu rămâne fără urme. Unele pot fi dureroase. Pe moment. Dar toate îţi vor aduce aminte de El… Pe vecie.
cetatea de piatră 