Facerea şi desfacerea lumii – ziua 16


„Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el” (Geneza 32:24-25)

 

Întâlnirile cu Dumnezeu au ceva unic.

Pentru că Dumnezeu este unic.

Iacov a rămas singur. O vreme.

Şi noi putem avea impresia că am rămas singuri.

Şi totuşi, nu suntem atunci când nu renunţăm să luptăm.

Important e să ţinem minte că…

… cea mai cumplită dramă nu este când Dumnezeu luptă cu tine, ci când El te lasă singur…

… nici o întâlnire cu Dumnezeu nu rămâne fără urme. Unele pot fi dureroase. Pe moment. Dar toate îţi vor aduce aminte de El… Pe vecie.

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.