Facerea şi desfacerea lumii – ziua 15


„Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră” (Matei 11:20)

„Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii… Şi i-a pus numele Iosif…” (Geneza 30:22, 24)

Credinţă, pocăinţă, fapte, roade… le ştim pe toate acestea.

Ceea ce începem să ştim tot mai puţin e slujirea.

În schimb, suntem specialişti în… judecarea slujirii.

Dacă ne uităm în schimb la judecata Domnului, putem să ne dăm seama că esenţa problemei e pocăinţa. Cea care îndeamnă la roade…

Avem şi pentru asta soluţiile noastre. Asemeni Rahelei şi Leei lui Iacov, aduc alţii roade în locul nostru. Noi doar „dirijăm” lucrurile…

Şi nu observăm, sau ne facem că nu observăm, că în toată istoria copiilor lui Iacov numai unul avea să fie binecuvântat în relaţia lui cu Dumnezeu: Iosif.

Cel pe care îl zămisleşte Rahela, nu roabele ei şi ale Leei…

Steve Jobs

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Facerea şi desfacerea lumii – ziua 15

  1. Vasi Duma zice:

    Corect!

    • marinelblaj zice:

      Bun venit (oficial!) în „Cetatea de piatră”, frate Vasi! E drept, aici schimbăm oleacă rolurile (adică io-s „şefu” 😀 ), dar nu modificăm respectul! Sper să ne bucurăm ŞI aici cât mai mult unul de celălalt! 🙂

  2. szromulus zice:

    „În schimb, suntem specialişti în… judecarea slujirii.” – rolul observatorului (ne)detasat este de a crea o schita a evenimentelor si a modului (in care crede el) in care ar fi trebuit sa decurga acestea. Nu intotdeauna un observator are toate datele necesare pentru a crea un blueprint corect. In schimb nu intotdeauna participantii directi la evenimente vad lucrurile corect.

    Referindu-ma la un eveniment recent, la care am fost observator direct(probabil banuiesti la ce ma refer), cunoscand destul de bine detaliile aferente(interne si externe), pot spune ca observatiile de culise ar fi fost bine venite, doar ca barajul dintre cleric si laic este atat de bine definit, incat nici o informatie(oricat de corecta ar fi) nu are cum sa ajunga de la laic la cler. In alte sfere de activitate aceste lucruri s-ar numi abuz grosolan in serviciu 🙂 . Ce se poate face in astfel de situatii? Pasivitate, trecerea cu vederea? Este moneda pe care o jucam majoritatea.

    • marinelblaj zice:

      Romulus, în principiu tu ai dreptate. Un singur amănunt: judecarea nu presupune automat şi emiterea de sentinţe. Ori, la noi, românii, cam aici e problema!
      Apoi, câţi suntem în stare să ne limităm la observaţii, fără a judeca? Îngăduie-mi să spun că puţini. E în gena noastră… bănuiesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s