Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.” (Geneza 22:5)
Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor? (Psalmul 6:5)
Când porunca e ascultată, şi jertfele au altă înfăţişare. Altă valoare. Altă împlinire şi altă semnificaţie.
Plecăm doi cu gând de jertfă, dar atunci când ea e poruncă vom descoperi că jertfa e deja fapt şi că în ceea ce ne priveşte ea se poate reduce la ascultare. Şi atunci ne vom întoarce. Căci jertfa a fost săvârşită. Şi… desăvârşită. În locul nostru şi din cauza dragostei faţă de noi…
Ah, acel plural care denotă dimensiunea credinţei…
Fiindcă, aşa cum spune psalmistul, „cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?” … nu cumva cei ce nu Te laudă sunt deja în Locuinţa morţilor, Doamne?
Şi-atunci, jertfa…
cetatea de piatră 