„Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine!” (Geneza 14:22-23)
„Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului” (Psalmul 4:7)
Am auzit de multe ori expresia „cine Îl are pe Dumnezeu, are totul” şi mi-a trebuit ceva timp până să-i înţeleg pe deplin sensul. De multe ori am interpretat această idee mai mult ca pe o mângâiere, ca pe ceva compensator… Uitând, de fapt, că vorbim despre Dumnezeul Creator şi Stăpân a tot ceea ce există.
Şi nici măcar atunci n-am înţeles pe deplin, ci doar în momentul în care am putut defini ca Pavel, în Filipeni 3:8, dintr-o inimă sinceră, care e scara reală a valorilor…
Şi-atunci, ca într-o oglindă, asemeni lui Adam şi Eva, am văzut că eram gol şi mi-am dat seama că doar gol Îl poţi avea…
