De sus şi de departe…


„Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10)

 

Privind de acolo, de sus, lumea îi apărea exact aşa cum şi-o imaginase tot timpul: urâtă, măruntă, importantă doar într-o mică măsură şi, oricum… din altă lume decât cea a lui. E drept, acum era şi Personajul acela ciudat, despre care se vorbea atât de mult şi atât de multe. Trebuise să se caţere acolo, fiindcă era mic. De statură, căci oamenii îl ştiau „mare”.

„În fond, ce-i rău dacă văd şi eu despre ce e vorba?”, gândi el aproape cu voce tare. Oricum, de acolo, de unde se căţărase, nu prea erau şanse să-l audă cineva.

Spre surpriza lui, Omul acela, trecând în apropierea lui, l-a strigat.

„Ce-o să zică lumea dacă cobor acum? O să creadă că de aceea m-am căţărat aici!” Şi n-a coborât.

Au trecut alţii, care mergeau pe urmele aceluzi Om.

„Hei, cât ai de gând să stai acolo ca un simplu privitor?”, îl întrebau unii.

„Nu e treaba voastră!” le răspundea el ţâfnos. „Urcatul şi coborâtul sunt opţiuni personale” adăga el, cu un aer filozofic.

„Măi, omule, nu vrei să mergi şi tu cu acel Om? Ai descoperi cu adevărat o altă lume!” auzi el într-un răstimp o voce. Nici nu se uită în jur. Era limpede o simplă iluzie. Poate un gând rătăcit. N-avea cum să mai fie altcineva acolo unde era el. Aşa credea…

După o vreme, Omul a trecut spre ale Sale. Şi mulţimea care-L urma, odată cu El.

A rămas acolo, cocoţat. Îi era greu să mai coboare. Îşi găsise şi un loc confortabil.
Plus că, privind de acolo, de sus, lumea îi apărea exact cum şi-o imaginase tot timpul: urâtă, măruntă, importantă doar într-o mică măsură şi, oricum…din altă lume decât cea a lui.

Stă şi acum acolo, cocoţat deasupra lumii, dar singur.

Singur cu întrebările lui.

La care răspunsurile încă întârzie…

Şi nu ştie că într-o zi va veni cineva cu o secure şi că în ziua aceea lumea îi va ajunge foarte aproape.

Aproape ca un răspuns venit prea târziu…

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Picături, Sare... amară, Trecător prin lume și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.