Săptămâna care a trecut a fost una mai mult decât plină. O demonstrează inactivitatea din Cetate. Deh, a început „buniciada”, cu toate consecinţele de rigoare. Şi continuă… burlăcia temporară.
Şi totuşi, datoria e datorie, aşa că sâmbetele muzicale continuă în Cetatea de piatră. De data aceasta cu…
GARY MOORE
Este greu de stabilit o listă sau un clasament al celor mai buni ghitarişti. Stilul de a folosi ghitara, stilul de a cânta, de a intercala solo-uri şi multe alte criterii fac imposibilă o asemenea întreprindere.
Până la urmă, gusturile personale sunt cele care clasifică în general artiştii.
Ei bine, în ceea ce mă priveşte, Gary Moore rămâne unul dintre cei mai mari. Felul său de a concepe solo-urile de ghitară, cu precădere în ultimii săi ani de carieră şi viaţă, reclamă un loc aparte în galeria marilor ghitarişti.
Robert William Gary Moore (4 aprilie 1952 – 6 februarie 2011) şi-a început cariera muzicală alături de Phil Lynott and Brian Downey în trupele Skid Row and Thin Lizzy, dar a cântat alături de artişti celebri, precum B.B.King, George Harrison, Greg Lake, Keith Emmerson, Paul Rodgers, Roger Daltrey, Albert King, Otis Taylor şi Andrew Lloyd Webber.
Toţi cei care au colaborat cu el au fost încântaţi de solo-urile sale şi de felul în care folosea efectele de ghitară. Dacă ar fi să definim ce înseamnă „my guitar gently weeps”, atunci cu siguranţă am putea alege câteva dintre solo-urile de ghitară a lui Moore. Inegalabil.
Păcat că, la doar 58 de ani, a plecat din lume, dar ce frumos să pleci cum a făcut-o el: în somn. Un atac de cord i-a pus capăt vieţii în timpul unei vacanţe în Spania…
Am ales pentru astăzi 9 dintre cele mai reprezentative piese ale sale, între care celebra „Still got the blues” rămâne o adevărată lecţie de blues-guitar. La fel ca, din păcate, mai puţin celebra „The Loner”…
Cu adevărat încântător!
Parisienne Walkways
Still Got the Blues
Over the Hills and Far Away
The Loner
The Prophet
Wild Frontier
Empty Rooms
Victims Of The Future
With Love (Remember) – (iertare pentru subtitlurile în… bulgară, dar e clipul cel mai frumos găsit…)
Pingback: Sâmbăta muzicală a… bunicului | cetatea de piatră