„Creştinul” Ianus sau „mitologia” bisericească


O întâmplare foarte recentă, pe care n-are rost să o povestesc, căci ea riscă să atragă în mod inutil atenţia de la adevăratul subiect, mi-a adus în minte (pentru a câta oară?) câteva întrebări ce pot părea ironice, care nu sunt deloc subtile cum par, dar care sunt extrem de dureroase. Însă, fiindcă toţi putem învăţa ceva, chiar şi din întrebări…

Există o „mitologie” bisericească?
De unde această întrebare? Păi, ia să vedem…

Avem Hercules în biserică? Avem! Cum, nu ştiaţi? Înseamnă că n-aţi prea frecventat adunările generale sau „frăţeşti”! Locul unde se arată „muşchii”! Oameni pe care nu i-ai auzit scoţând un sunet timp de un an, devin Hercules de moment. Gata să cureţe „grajdurile lui Augias” de „murdăria” lăsată de „mârţoagele” care au tras din greu tot restul anului…
Nu sunt biblici? Cum să nu? Păi, n-aţi citit ce spune Pavel… „vom judeca îngerii”! Să nu ne antrenăm cu oamenii?

Avem Sisif în biserică? Eh! Din ăştia nu avem prea mulţi! Vreo câţiva încăpăţânaţi care continuă să spere că bolovanul pe care îl tot împing va rămâne într-o zi acolo, în vârf! De unde să ştie săracii că acolo în vârf va fi mereu cineva care să dea brânci bolovanului la vale? Nu că ar avea ceva cu bolovanul, dar ce Sisif e ăla care n-o ia mereu şi mereu de la capăt? Şi-apoi, nu spune tot Pavel că „plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele”? N-o fi Sisif plugar, dar să muncească, frate!

Afrodite avem? Cum să nu! E drept că, deşi se zice că Afrodita ar fi născută din spuma mării, din cele pe care le avem n-au rămas decât… spumele. Nu-i vorba despre frumuseţe neapărat, ci de perfecţiune! Cum, care perfecţiune? Aceea pe care o au ele! Sau ei, fiindcă avem şi… „afrodiţi”. Tot… spume!
Şi iarăşi există argumente biblice! Nu spune Biblia că „voi fiţi desăvârşiţi”? Păi?

Dar Eris? Cum, nu ştiţi cine a fost Eris? Era personajul mitologic care întrupa… discordia! Eh, aici nu mai dau eu răspunsul la întrebarea dacă avem aşa ceva. Sunt convins că îl ştiţi! Dar, ceea ce nu ştiu dacă… ştiţi, e că Eris aceasta a dat naştere unui alt personaj mitologic, pe nume Ate, care era zeiţa… crimei!
Acum, e drept că Proverbele spun că „ura stârneşte certuri”, dar nu tot acolo se spune că „dragostea acoperă”? Aşa că, la ce ar folosi dragostea dacă n-o utilizăm la ceva? Şi, cum nu prea ştim la ce, iaca, stârnim, ca să avem ce să acoperim!

Aş putea continua, căci mitologia e plină de personaje, după cum şi biserica e plină! De personaje…
Mă tem însă nu cumva să ajung să fiu etichetat drept… taurul lui Minos, adică Minotaurul, dar deghizat în… Sfinxul acela care tot punea întrebări. Fiindcă s-ar putea să fie vreunul care să pună în practică literal expresia cu… luatul taurului de coarne şi să mă trezesc… agresat! Că până la punerea în practică în sens metaforic… Nu de aceea a creat Dumnezeu veşnicia?

Dar întrebarea cea mai dureroasă rămâne cea din titlu: Să fi fost Ianus creştin? Care Ianus? Acela cu două feţe!

Ei bine, Ianus avem! Din păcate, destui! Acum, cât de… creştini sunt, Domnul ştie! Cum adică nu e biblic? Păi, nu zice Biblia să întorci şi obrazul celălalt? Şi ce dacă e pe o altă faţă?
Cum se comportă Ianus? Asta-i problema!
Păi, Ianusul „creştin” e ca stupul. Numai miere când e cu tine, dar zumzăie de mama focului când te-ai îndepărtat. E cel care îţi spune „frate”, căci e un fel de Cain pentru orice Abel care i se arată în faţă.
E foarte muncitor! Fiindcă în timp ce conlucrează cu tine, te şi „lucrează”. Cum ce e rău în asta? Nu-i tot lucru? De ce fac asta? Păi, nu zice în Ezechiel 36:9 că… „veţi fi lucraţi”? Să nu dea ei o mână de ajutor? Se poate?
Ianus e cel care îţi zâmbeşte cu faţa aflată spre tine, în timp ce cu cealaltă faţă scoate limba! Nu-i normal? Păi, numai o faţă să muncească?
Lui Ianus îi plac… mâncătoriile. Păi, cum să nu-i placă? Două feţe… două guri, nu?
Dar gura e şi pentru vorbit, nu doar pentru zâmbit. Oricum, reţeta e aceeaşi. Cu gura aflată spre tine spune lucruri frumoase. Ce spune cu cealaltă… întrebaţi ceilalţi „Ianuşi” cu care şi-a descoperit afinitatea… feţelor multiple!

Nu-i recunoaşteţi pe „Ianuşii” din biserica voastră? Ia luaţi-i puţin la întrebări pe cei pe care îi bănuiţi.
Dacă aţi nimerit, veţi vedea cum fac imediat… feţe-feţe!

Ianus                                 foto

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la „Creştinul” Ianus sau „mitologia” bisericească

  1. Interesantă abordare! Aş adăuga pe Narcis, tipul care se admiră pe sine. Narcis nu poate „funcţiona” fără oglindă. Are nevoie de un grup de „închinare”. 🙂
    Într-unul din dialogurile sale, Platon povestea despre darurile pe care le-au primit animalele. Cînd a venit rîndul oamenilor, n-a rămas mare lucru. Le-a dat Prometeu focul, în compensaţie. Tu, dragă Marinel, le încălzeşti (vocal, instrumental…) credinţa, iar ei îţi mănîncă ficaţii. 🙂

  2. Cosmin zice:

    Interesant că Ianus, deși are 4 urechi, pe una intră iar pe celălalte 3 iese ..:-)), vede cu patru ochi mai bine decât patru persoane la un loc, pentru că toți patru ochi sunt focalizați pe același lucru. De vorbit să nu mai spunem, când încep să vorbească pe voci, începi să crezi că nu mai îi un glas omenesc.

    • marinelblaj zice:

      Ehei, Cosmin dragă! Chestia cu urechile e discutabilă! Sunt unii „ianuşi” cărora nu le intră pe niciuna, oricât te-ai strădui. Vorba ceea cu toaca…
      De văzut, nu ştiu dacă vede mai bine, dar sigur vede mai multe (întotdeauna!).
      Iar cu vorbitul aşa-i! Că şi bârfa-i tot un soi de vorbă…

    • Interesant e că numai tu ai numărat patru urechi, dragă Cosmin. Din reproducerea lui Marinel nu se vede decît una de fiecare parte.
      Ce ţi-e şi cu grecii ăştia, dom’le! 🙂

      • marinelblaj zice:

        Iată ce înseamnă să ai ochi de… doctor! Dar, să înţeleg de aici că grecii sunt mai… într-o ureche? 😀
        Că la Atena, când au jucat cu noi nu s-ar zice că aşa stau lucrurile! 😀

      • Nu, e într-o ureche pentru că imaginea din postare e un basorelief. Dacă era sculptură, avea două. 🙂
        Mai ţii minte cine a mai pozat într-o ureche? Sigur că ştii: Ceauşescu! De ce? O spune Liiceanu, în cartea lui despre turnători: pentru că avea urechile clăpăuge şi din faţă se vedea nasol comunismul. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Ştiu, Răsvan, treaba cu Ceauşescu într-o ureche! Am şi luat o scatoalcă de la cei responsabili cu aşa ceva pentru că am spus chestia asta într-un cerc… nu prea violet! 😀 Împreună cu poanta aceea cu tabloul pe care încerca unul să-l pună pe perete şi a fost închis fiindcă, văzând că tabloul nu stă în cui, a exclamat cu năduf: „Of, ăsta nu stă numa împuşcat!” Se gândea săracul la bolţuri, da’ n-a mai avut timp de explicaţii…
        Eu l-aş întreba pe Liiceanu de unde nu se vedea nasol comunismul?

      • Să ştii că, spre onoarea sa, Liiceanu face o analiză extrem de dură şi dureros-obiectivă nu numai asupra perioadei respective, a acelor ani pe care nu ni-i mai poate da nimeni înapoi, nici nouă, nici domniei sale, ci şi a celei post-comuniste.
        Îmi pare rău că sunt la servici, că puneam cîteva fraze aici, la tine, dar promit să revin mîine cu ele.
        Păcat de Liiceanu şi de oameni de valoarea lui, care ar fi ajuns să se realizeze plenar în condiţii normale, de libertate. Nimeni nu poate şti cum ar fi fost, dar tristeţea lui e şi tristeţea mea, şi a ta, şi a lui Viorel (Barthimeu), şi a tuturor celor plecaţi aiurea, prin lume, în căutare mîncare şi salvare.
        Trăim ca-ntr-un blestem în formă continuată.

      • marinelblaj zice:

        Oho, Răsvan! Şi câţi ca Liiceanu! Cu toată imaginaţia pe care o am, nu pot să îmi fac o idee cum ar fi putut arăta ţara asta dacă…
        Chiar că trăim ca-ntr-un blestem în formă continuată, dar parcă în ultima vreme şi… accelerată! 😦
        Te aştept cu frazele…

  3. A.Dama zice:

    Mitologia e inepuizabilă în exemple de (contra)caractere. Te-ai înhămat la un jug (înde)lung și (necontro)lat. 😉

    • marinelblaj zice:

      Adama, bine ai revenit printre noi! Din toate punctele de vedere! 😀
      Acum, dacă m-am înhămat, mă gândeam că poate mă ajutaţi şi voi, să nu „trag” de unul singur… 😉

  4. În afară de subiect: nu faci tu o postare despre ce facem deseară cu grecii, Marinel? Că tot eşti la antici şi mitologie. 🙂 Dăm pronosticuri, comentăm… Eu sunt după gardă, aşa că nu prea am verva necesară. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s