Şi nu ne duce pe noi în ispită…


„Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege” (Romani 7:7)

Rareori mi-a fost dat să aud pe cineva care să fie indiferent faţă de ceea ce îi arată oglinda. Cei mai mulţi sunt nemulţumiţi de ceea ce văd. De aici şi succesul industriei cosmetice…

Foarte mulţi sunt mulţumiţi însă de ceea ce văd. De aici succesul lui Satan!

Ceea ce ar fi culmea ar fi ca în ambele situaţii să lăudăm sau să condamnăm oglinda!

Cam la fel stau lucrurile şi cu Legea şi Cuvântul. Folosindu-ne de ea ajungem uneori să ne „cosmetizăm” viaţa spirituală şi tot raportându-ne la ea putem ajunge la „narcisism spiritual.”

În loc să vedem cu ajutorul ei ce este murdar şi să mergem la Singurul care poate curăţa!
Dar nu, noi preferăm varianta înfiinţări de „curăţătorii” ca un soi de SRL-uri teologice. În care doar noi deţinem „detergentul” ideal…

Young Super Hero Standing on Laundry Machinesfoto

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Picături, Sare... amară și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Şi nu ne duce pe noi în ispită…

  1. szromulus zice:

    In primele etape dupa convertire preluam teoriile si obiceiurile din mediul inconjurator, adica din ceea ce vedem la cei din jur. E o etapa de imitare. Exista totusi riscul sa depasim aceasta etapa si sa incepem sa gandim si sa analizam modul de viata insusit . Zic riscul, pentru ca unii raman forever la faza de imitam si nu gandim. 😀

    Legea afirma „fa urmatoarele activitati ca sa fii placut lui Dumnzeu”, Isus vine si spune „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”. Adica …cine ma iubeste. Ok, dar cum ajungem sa il iubim pe Dumnzeu? Raspunsul clasic este …”respectand legile lui”. Poti iubi pe cineva facand tot ce iti spune el? Ascultarea duce la dragoste? De multe ori nu. Stiu multi angajati care isi fac datoria perfect, dar nu isi iubesc deloc patronii, dimpotriva. Indragostirea este un proces care rezulta din partasia cu El si de aici incepe viata adevarata de crestin. In alte cuvinte partasia duce la indragostire, iar iubirea de Dumnzeu duce la ascultarea de poruncile lui si nu invers. Cand esti indragostit de Dumnzeu iti vine sa areti tuturor ce minunat este El, nu sa il bagi cu capul in butoiul cu apa pentru ca nu respecta legea dupa reteta ta 😀

    Asta cu SRL-urile teologice e tare 🙂 , dar cam asa stau lucrurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s