Recente frământări m-au dus cu gândul la ispitele de care avem parte uneori. Apoi a urmat o întrebare directă, aşa cum ştiu tinerii să pună:
„Ne duce Dumnezeu în ispită sau doar îngăduie să fim ispitiţi?”
Şi apoi a urmat, parcă aranjat de o mână nevăzută, să dau peste o ştire…
Cunoaşteţi acel gen de ştiri care apar când deschizi un browser pe internet (mă refer la acele Yahoo News, dacă apar). Zilele acestea am citit ştirea aceasta.
Întrebarea primită şi conţinutul ştirii citite m-au determinat să mă gândesc la unele afirmaţii făcute în conţinutul articolului. Dar, dincolo de acestea, mi-a atras atenţia un comentariu. Îl redau mai jos, căci şi la el vreau să mă refer:
„Extrem de adevărat ! De tânăr m-am tot întrebat ”cum să mă ducă tatăl meu (al nostru ) în ispită” ? El ,desigur , face inversul : ne apără de adevăratele rele ale ispitei . Chiar şi ”lista” păcatelor e discutabilă .Eu cred că nu trebuiesc reprimate instinctele şi necesităţile cu care am fost creaţi : instinctul de conservare , de autoapărare , sexualitatea , alimentaţia , în general bucuria de a trăi . Cineva se vrea mai Dumnezeu decât Dumnezeu (clerul) , iar omul de rând obligat să fie vinovat (chiar din naştere).A nu se uita nici ce scrie la carte : omul a fost creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” cu toate nevoile , dorinţele şi patimile sale .”
Nu ştiu în ce măsură poate fi înţeleasă ignoranţa care ţine de fondul problemei. În fond, mulţi oameni se pot scuza că „aşa li s-a spus, aşa au fost învăţaţi, în învăţătura asta au crescut etc”
Ceea ce m-a frapat însă întotdeauna a fost lipsa unei baze logice, care nu mai poate fi scuzată cu… scuzele de mai sus. În fond, omul este dotat cu o minte care, în majoritatea cazurilor, funcţionează (sau, mă rog, ar trebui…)
Înţeleg în mare parte ceea ce a intenţionat acel comentator să spună. Dar sunt câteva afirmaţii care par a trece dincolo de o simplă neglijenţă în exprimare.
Nu mi-am propus să le subliniez eu (deşi am făcut-o în mintea mea!). Mi-am propus însă să vă aduc în atenţie vouă, cititorilor Cetăţii, câteva întrebări. Şi pe cea de fond care frământă un tânăr (Ispiteşte sau nu Dumnezeu?), şi pe cele generate de comentariul reprodus (Care sunt acele greşeli? Cât de vinovat e „clerul” şi cât suntem noi? etc).
Probabil că şi voi cunoaşteţi textele biblice care pot fi folosite în argumentaţie. Nu le citez. Dar m-aş bucura să le aducem în discuţie. Şi textele, şi argumentele…
cetatea de piatră 
Grea întrebare și aștept cu nerăbdare opiniile celor mai maturi spiritual. Totuși am și eu o proprie opinie, și îndrăznesc să spun că: „…..El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?” ( Daniel 4:35 ). Domnul poate îngădui ispita, poate să ne încerce prin ispite, poate să ne ferească de ele. El este Domnul nostru, e Măreț și face ce vrea El, iar noi avem datoria de a-L urma, asculta, glorifica, indiferent de situația prin care vine ispita !
Mă bucur că deschizi discuţiile, Cosmin. Dar, ca să te provoc la gândit, ce facem cu versetul din Iacov 1:13? Acolo afirmaţia este cât se poate de limpede! Şi totuşi, tu deschizi o „portiţă” de interpretare, folosind cuvântul „a încerca”…
Să vedem ce spun şi alţii. Eu am dat propriul răspuns la acea întrebare, căci pentru mine este clar (deşi nu e simplă explicaţia pe care o dau eu…), dar m-aş bucura să aflu care sunt alte opinii…
Întrebarea asta mi-a amintit de o întîmplare din anii trecuţi. N-o să rezolve problema, mi-e teamă că o să o încurce şi mai tare. 🙂
Eram un grup mai mare, din care făceau parte şi fete. S-a nimerit să fie toate foarte frumoase. 🙂
Plecasem să vedem toate mănăstirile din Nordul Moldovei, pe jos. Făceam pauză seara, cînd trăgeam la noi acasă, la Târgu Neamţ. De fapt, aşa se făceau excursiile, cu pasul, nu cu maşina.
Într-o zi am ajuns la un schit mititel, cu doar patru călugări, numit Icoana Nouă. Există şi una veche, la doi kilometri, de-aia îi zice aşa. În plină pustietate. Pînă la Mrea Neamţ sunt cam 10 kilometri, drum forestier, prin mijlocul pădurilor.
Drum cotit, pe marginea pîraielor, prin poiene, printre dealuri…, o minunăţie.
La schit, nici ţipenie. Erau orele amiezii. Iarba înaltă, plină de flori de toate culorile. Albine, o bisericuţă ca de jucărie, cîteva chilii, toate vopsite în albastru ca cerul.
Am intrat în bisericuţă. Un altar cu icoaniţe împrăştiate peste tot, de parcă Dumnezeu dădea pasenţe. O Psaltire deschisă pe pupitru şi alte volume, toate vechi, legate în piele, închise şi puse sub ea.
După o jumătate de ceas, ne-am plictisit şi am luat-o la picior, înapoi spre Mrea Neamţ. La nici zece minute de mers, ne-a depăşit un călugăr, înalt, firav şi tînăr.
Probabil fusese ascuns în chilie. A trecut pe lîngă noi cu capul în piept, ca o vijelie.
Fetele, nu şi nu, să mergem după el să-l întrebăm cînd vine lautobuzul spre oraş.
Cu cît mergeam noi mai tare, cu atît fugea popa mai iute. Pînă la urmă, l-am pierdut din ochi. Alerga, bietul de el, ca de ispită grea. Pentru că e lucru ştiut, ispita vine prin femeie. 🙂
Acum, din punctul nostru de vedere, Dumnezeu ne-a adus la schit. Din punctul lui de vedere, nu ştiu, dar înclin să cred că dimpotrivă. 🙂
Pentru noi a fost o binecuvîntare, pentru el a fost ispită. Noi ne-am bucurat, el s-a întristat.
Lui i-a dat, în schimb, Domnul, picioare mai bune, ca să scape de păcat. 🙂
… iar noi am prins autubuzul… 🙂
Vezi, Răsvan, important e… autobuzul! Adică, indiferent că fugi de păcat sau că fugi cu păcat, important e „să prinzi autobuzul”! 😀
Da, aşa e! Să prinzi autobuzul care trebuie, Marinel! 🙂
Unii au prins avioanele şi au ajuns departe.
Alţii, ca mine, am prins fluturi şi uite ce rădăcini adînci am în Moldova. 🙂
Interesant! Fluturi cu rădăcini… 😀
Cât priveşte avioanele… nu tot ce zboară se mănâncă! Eventual… ne mănâncă… 😀
Pingback: Icoane noi, ispite vechi | Jurnal
Eu am înțeles – de la cei avizați – că este o traducere nefericită aceasta cu ”nu ne duce” și că originalul spune, de fapt, ”nu lăsa să fim duși”. Dar să spună ei mai multe.
Păi, Camix, n-au spus până acum cei avizaţi? Şi… dacă nu-s avizaţi suficient? Iaca, ne dăm noi cu părerea… neavizaţii! 😀
Şi noi ne rugăm în continuare pe vechea rugăciune.La mine la ţară, în zona ignorantă în care locuiesc, atîta ştim, atîta zicem. 🙂
Ştie Tata mai bine ce e în sufletul meu şi mă iartă.
de unde sa-i luam pe „avizati”?
pana se gaseste vreounul, eu am gasit un citat de la un cioban din Tecoa:
„Cade pasărea în laţul de pe pământ, dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică laţul de la pământ fără să se fi prins ceva în el?
Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?”
cunosc si textul din Iacov si cred ca se impaca unul cu celalalt exact ca si discutia despre „predestinare” si „libera alegere”
parerea mea este ca trebuie sa credem amandoua variantele, cu speranta ca „in ziua aceea” vom pricepe si vom cunoaste pe deplin asa dupa cum si noi am fost cunoscuti pe deplin.
nu știu, întrebați pe blogul lui Marius Cruceru.
😀
Am cu mine Biblia in spaniola unde spune la rugaciunea domneasca asa:
„Y no nos DEJES CAER en la tentacion” in traducere „si nu ne lasa sa cadem in ispita, in evanghelia dupa Matei(Biblia de la Ierusalim 1975)
O alta traducere, tot in spaniola afirma ca si in limba romana: „y no nos METES en la tantacion”-nu ne duce….
Indiferent de traducere zic eu, sa nu cadem in ispita.Amin
Amin zic şi eu, Tabita!
Am sa va dezamagesc, dar raspunsul va trebui sa il afle fiecare in parte. Sunt „taine” a caror decriptare ar sfarsi intr-un val de interpretari si controverse. Biserica a ales sa vorbeasca pe limba tuturor. Omul e sfatuit sa creada si sa nu cerceteze. Daca ar „cerceta” , unii din semenii nostri ar ajunge la concluzia ca Adam si Eva au fost aruncati pe pamant, din rai, cu parasuta. Logica nu-i la fel pentru toti. Unele din intrebarile generate de intrebarea pusa ar fi: Exista binele fara rau? Pe cine a mai alungat Dumnezeu din rai? Unde l-a/i-a aruncat? Uraste Dumnezeu pe cei alungati din rai? Poti evolua spiritual fara ispita si fara a cadea in pacat? Necunoscute sunt caile Domnului.
Va dau un exemplu recent si imi permit sa postez si varianta mea de interpretare: DT de la Taxi face un cantec pilda, „Despre Smerenie”. Se dezlantuie un adevarat razboi. Piesa este considerata „manifest agresiv impotriva Catedralei” Agresiv? In sfarsit… Se alerteaza patriarhul. Cei de la BOR il suna pe Grigore Lese care se ingrozeste de ce-a facut. „Crestinii” pun etichete, incrimineaza, dau cu pietre. Se ajunge in extreme, alb-negru, bine-rau…Un bou da foc la cartea lui Cartarescu. Altii incep sa umple Bucurestiul de cruci cu mesaje anti-moschee. Unii cer spitale. Altii catedrale. Pe toate posturile TV se comenteaza aspectul. Unii injura si blesteama. Altii se roaga sa nu cada in ispita. Unii spun ca lui Dumnezeu ii place lemnul. Altii ca lemnul e antihristic. Se degaja un miros de sulf, parca ar fi mancat toti pui injectati in Postul Pastelui. Concluzia mea: nimic nu-i intamplator si necunoscute sunt caile Domnului. Daca Dumnezeu le-ar fi dat crestinilor ortodocsi un test, toti aia care s-au luat la harta, au infierat si balacarit si dat cu cataroaie in post, l-ar fi picat. Cred ca asta si fost: o ispita. (a mai fost un proiect care se taraganeaza pentru ca arhitectul mai cere bani; s-au primit ceva donatii suplimentare; au facut ceva bani televiziunile; bagatorii de fitile au scos si ei un ban de miel…dar astea nu conteaza foarte tare) In toata harmalaia, glasul celor care indemnau la pace si smerenie n-a fost auzit sau a fost desfiintat. Nici cei care spuneau ca piesa nu-i impotriva ortodoxiei n-au fost auziti. Cei care spuneau despre catedrala ca-i o magaoaie megalomana si trebuia sa facem ceva frumos, nu o jena a arhitecturii, au tacut si ei.
…..Cine sa ne fi dus in ispita? Taxi sau „umbrele” care au pus gaz pe foc pentru vreun interes de ele stiut? Cine a profitat de isteria colectiva? Cum e mai bine inainte de o mare sarbatoare, in post: sa scoti flacari ca dragonu’ pe motiv de smerenie a altuia sau sa-ti vezi de smerenia ta? Sa iti pese in primul rand de ce faci tu, sau de ce face altul? Lectii. Teste. Ispita. Diavol? Dumnezeu?
Altceva: „diavolul” nu te ispiteste pe ascuns si nu te „ia” dintr-o data. Ti se spune dar nu vrei sa auzi. Ti se arata dar nu vrei sa vezi. Esti indemnat la adevar dar nu vrei sa stii. Esti indemnat sa privesti in tine insuti si la barna din ochiul tal dar nu vrei sa faci asta. O data. Inca o data. Iar si iar…doar doar intelegi! Cand se epuizeaza sansele, distorsionezi putin. Apoi ti se dau alte si alte sanse, pe toate caile. Nu vezi, nu auzi, nu vrei sa te cunosti, nu vrei sa intelegi. Crezi ca stii deja! Si atunci …mai distorsionezi putin…
Prin „nu ne duce pe noi in ispita” „si izbaveste-ne de cel rau” cerem purificare. Mai bine nu ceri asta daca nu vrei sa te apuci de ea. Pentru ca daca scoti vorbele astea pe gura si astepti fara sa faci si sa schimbi nimic, tocmai ai creat un conflict in care ramai blocat pana la rezolvarea lui. Multi sunt blocati in tot felul de conflicte. Se pedepsesc singuri incercad sa pacaleasca divinitatea cu vorbe. Nu cred in puterea cuvantului. Nu cred in ei insisi. Stau cu picioarele in doua luntrii, una merge in sus, alta in jos. Iisus spune iar si iar … cunoastere de sine, nimic nu se poate fara cunoastere de sine! Cand ii dai lui Dumnezeu grijile si fricile tale, faci asta pentru a putea incepe sa te cunosti pe tine insuti. Asta vrea Dumnezeu de la noi. Atata tot. Ne da si cateva porunci, exemplifica si cateva pacate – ca sa ne ajute sa deosebim viata de moarte, binele de rau. Binele nostru de raul nostru. Pana si ezoteria inseamna, in traducere, autocunoastere! Nici satanist nu poti fi daca nu te cunosti pe tine insuti, pentru ca si acolo, la fel iti pierzi mintile si ajungi la psihiatrie daca te umpli de conflicte-nu stii ce ceri, nu stii ce vrei, nu te cunosti.
E complicat dar simplu. Dumnezeu, prin tot vrea un singur lucru: Sa te cunosti cu Adevarat si pana la capat pe tine insuti! Sa faci alegeri constiente si responsabile. Spre asta duc toate „cheile” sale. Multe sunt aparent „codate”. Dar nu le decodezi cu logica. Le decodezi Traind Viata Ta, gasind si urmand Calea Ta Unica. Fiind tu insuti. Asta-i tot misterul. Toate drumurile duc la Roma.
A…si primul lucru pe care trebuie sa-l invete omul, e sa nu dea diamantele la porci. Cand esti pe drumul tau apar „miracole”, lucruri si semne pe care nu le poti impartasi. Sunt doar ale tale. Ti-au fost date TIE. Nu altora. Prima mare lectie: invatati sa va pastrati TAINELE. Calea unuia nu-i si-a celuilalt. Nu-s doua la fel. Asa pare uneori, dar nu-i asa, e o iluzie.
Magda, framintarile tale sunt destul de cuprinzatoare, patrund in mai multe zone ale credintei, dar…crestinii gindesc si actioneaza duhovniceste si nu lumeste sau fireste.
Pentru mine treaba cu Catredala MINTUIRII Neamului este una dintre cele mai mari MINCIUNI spuse vreodata de preamincinos inregistrat intr-un cult. Ca si ortodoxia ca oricare cult este o minciuna, biblia nu ne spune nimic despre aceste garduri, deci egal una cu alta, ca sa nu mai amintesc despre o gasca ce are la baza invatatura unei femei cind biblia ne spune expres ca femeii nu-i dau voie sa dea invatatura.
Iar acum auzim o secherie de facut bani adica avere, ca orice alta smecherie de „mega constructii de castele” de si nu le cere biblia nici lor asa ceva, insa atita pot. Auzim acuma ca o catedrala, o constructie din beton , caramida si multa multa furaciune, NE POATE MINTUI!!!
Cum si cine mai poate suporta asemenea minciuni aduse la rang de religie?
Cita nesimtire pe bietii popisori care mai cunosc cite ceva din biblie?
DOMNUL ISUS ne prevenea cu 2000 de ani in urma ca ne ratacim pentru ca nu cunoastem scripturile si NICI PUTEREA LUI DUMNEZEU!
Personal nu cred ca ei nu cunosc scripturile dar lacomia nu-i lasa sa le respecte, dar, sunt convins ca ei nu cunosc si nu se tem de puterea lui Dumnezeu.
Daca ar crede scripturile si pe Dumnezeu nu ar face ceea ce fac, nu ar minti si nu ar lucra cu viclenia cu care lucreaza , nu ar insela si nu ar demonstra aceasta avaritie pentru putere si bani pe care o afiseaza, aceste calitati nedindu-le dreptul sa se incadreze nici macar in categoria „oameni” ca pina la crestini mai este cale lunga.Fara sa mai adaug faptul ca ei in vorbe isi spun crestini apostolici. Pai cum indraznesc sa murdareasca acest scump nume ? Simplu, de lume nu le este rusine si de Dumnezeu nu se mai tem. Faptele lor , trairea lor sustine ceea ce eu afirm.
„Va rataciti pentru ca nu cunoasteti (recunoasteti in zilele noastre) scripturile si nici puterea lui Dumnezeu!”
Poruncile lui Dumnezeu nu se mai incalca, ele nu mai sunt recunoscute, lucru ce va face ca pierzarea lor sa fie napraznica. Si numai aceasta daca ar intelege si tot ar mai avea o sansa.
Cit despre mintuire prin catedrala sa si-o tina pentru ei, eu ma rog la Dumnezeu sa nu-i lase sa propage o asemenea blasfemie asupra tarisoarei mele care si asa traieste sub opresiuni cit religioase, cit politice cit de cine mai stie ce fel, mafiote, securistice, conspirationiste, etc…Dumnezeu in bunatatea lui sa aiva mila.EL si cuvintul LUI sfint au ramas cum era si normal SINGURA NADEJDE!!!!
Cat de intresant este ca pentru Catedrale,Temple ,Sinagogi ,Biserici si alte cladiri religioase se string bani foarte repede si vedem ca in fiecare sat,comuna ,oras se ridica cu o mare repeziciune si in puterea arhitecturii cu valori scumpe…….Dar e mai greu sa se stringa bani pentru azile de batrini ,centre de recuperare,spitale,scoli,gradinite si alte cladiri necesare omenirii de azi…..Oare de ce?In toate aceste centre pot fi si locuri de inchinare ,de consiliere si de ajutoarare…..Si totusi omenirea ingnora acest lucru si usor se lasa inrobita pentru ceea ce vedem……de ce??
Fiindca cei mai multi sunt lipsiti de interes in ceea ce scrie in Scriptura !!Si nu au reusit pina in prezent sa inteleaga mesajul divin si nici invatatura Domnului Isus…
Daca am intlege invatatura Domnului Isus ,modul de inchinare nu ar fi compromis si nici nu am ajunge la provocarile pe care le vedem…Trebuie sa intelegem si sa cunoastem diferenta intre inchinare,modul de slujire si afacere si modul de manipulare……
Dumnezeu Tatal si Domnul Isus ne doreste in puterea binecuvintarii si in o traire in mod egal fara sa ne asuprim unii pe altii si sa ne folosim pentru interese firesti si egoiste ….Este explicat foarte bine acest lucru multimilor si ucenicilor ,iar noua ne este relevat in Evanghelii.Dar sa fim sinceri …….meditam la ceea ce citim???
Unii nu citesc,iar altii nu sunt interesati ………decat sa ajunga la slujba,la Biserica ,sa stea linistit pe banca si sa asculte ceea ce se predica ,ori se explica….
Si de cine credem ca aceste lucruri ajung explicate?Si pe ce interes?
Acestea sunt explicate de persoane care din slujire au ajuns sa faca o profesie si un castig……..greu de inteles pentru marea majoritate ….
Daca ar fi intradevar slujitori Domnului Isus ,in primul rind ar sluji ,ar ajunge in viata de zi cu zi sa se sacrifice si sa fie un adevarat exemplu in traire,sfintire si in daruire dupa cum este explicat…:
„….1Cor.3:5 „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.”
2Cor.4:5 „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.”
2Cor.6:4 „Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări…”
Oare azi asa este ?ori ce vedem si ce se intimpla cu adevarat?
Pingback: Ce se mai întâmplă în „Cetate”… (o postare mai puţin obişnuită) | cetatea de piatră