Din ciclul „Biserica, aşa cum e (dar n-ar trebui să fie) ea! Episodul 1


Introducere:
„Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!”, spunea Domnul Isus la vederea imaginii pe care o oferea Templul în zilele Sale. Mă întreb oare ce ar spune Domnul văzând multe biserici, sau aşa zise biserici din zilele noastre?

Vi s-a întâmplat să întâlniţi aşa ceva?
Deschid un nou serial care, cel mai probabil, asemeni celorlalte, va rămâne unul fără… END. Nici happy, nici… altfel.

Biserica – parlament

Aparent, pare o biserică asemeni tuturor celorlalte. Aparent. Sau până la prima adunare frăţească sau generală. Că aşa suntem noi, credincioşii, cei mai democraţi dintre democraţi!
Asemeni parlamentului, deşi ca la noi la nimeni, fiecare este liber să spună ce gândeşte. Asta dacă gândeşte ce spune! Adevărul e că… e preferabil. Decât să vorbească pe la colţuri… Deşi, la fel de adevărat e că acolo se finalizează majoritatea problemelor!
Probleme importante? Aiurea! Chestiuni de orgolii, mai degrabă.

Totul pleacă de la un „eu” raportat la biserică. Dar nu în sensul corect, al acelui „eu” multiplicat ce formează biserica, ci de la acel „eu” central în jurul căruia… se învârte biserica. Pe care se sprijină. Şi, de cele mai multe ori, asemeni unui titirez!

Problema cea mai mare este că în biserică sunt, de regulă, câţiva „eu” extrem de importanţi. Mă rog, aşa cred… ei! Şi, dacă încerci să-i pui unui titirez mai multe axe, rezultatul nu poate fi decât o pastişă a… pendulului lui Foucault! Care Foucault? Ăla care se învârte în jurul propriei axe!

Pentru că ei ştiu că „poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici”, în fiecare se trezeşte câte un sfetnic ce a fost până la acea oră unul… de taină. Că doar mare e taina!

Iar pentru că oamenii aceştia ştiu foarte bine că am fost chemaţi să fim lumină, se trezesc brusc pe post de „lanterne” cu fascicolul… de lumină îndreptat spre problema care îi obsedează. Doar pe ei. Dar ce contează?

De fapt, cum se petrec lucrurile?

„Lumina” (sau, mă rog, luminatul) X se ridică şi, chiar dacă scopurile adunării sunt cu totul altele, ridică „spinoasa” problemă a… scaunelor care nu sunt aliniate cum trebuie (nu vă miraţi că am ales acest exemplu absurd; în fond, majoritatea acestor „probleme” ridicate nu depăşesc acest nivel!).
Cum e şi normal (?), se interferează o altă „lumină” (luminat sau iluminat, spuneţi-i cum doriţi), care consideră că nu faptul că scaunele nu sunt aliniate cum trebuie e problema reală, ci că asta e doar impresia creată de proasta dispunere a geamurilor, prin care lumina (aia profund pământească, adică… firească, mustre-o Domnul!) bate în direcţii greşite ce creează iluzii.

Cum de obicei, „când doi se bat…”, cu un glas „apocaliptic” vine sentinţa celui de-al treilea „iluminat”: „Fraţilor, uleiul din candelă e problema!”

Hait! Aici urmează un moment de tăcere. Profundă. Şi meditativă. Şi inutilă. E prea greu. Dar sună bine!

Apoi votăm…

Ca în parlament. Şi cu acelaşi rezultat sau efect. Ori poate… defect?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Sare... amară, Simţul civic, Trecător prin lume, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Din ciclul „Biserica, aşa cum e (dar n-ar trebui să fie) ea! Episodul 1

  1. Reblogged this on Petrica Moisuc and commented:
    Interesant articol. E bine de citit caci … in luna ianuarie prin bisericile noastre vin … adunarile generale, in altele vin … alegeri…!

  2. Comuniştii au preluat multe de la creştini, eliminîndu-L pe Dumnezeu din ecuaţie. Mulţi dintre fraţii noştri se comportă ca nişte comunişti, fără să ştie. Eram medic la dispensar şi trebuia să particip, o dată pe lună, la şedinţa de partid (eu nefiind membru) cu toţi conducătorii de unităţi din comună: CAP, SMA, cooperaţie, ferma zoo, etc.
    După ce se dezbăteau ultimele directive, începea distracţia. De ce n-au rămas vacile gestante, cu toate că s-au cheltuit atîţia bani pe însămînţarea artificială, de ce să creştem iepuri, cînd e mai productiv cu nutriile, de ce nu creşte porumbul aşa de bine ca mărul, de ce nu ajunge gazul lampant la toată lumea… şi cîte alte lucruri utile, pe care le ţin minte şi acum şi mă ajută în viaţa mea de medic. 🙂
    Oamenii de care vorbeşti, dragul meu prieten, ăla cu scaunele, celălalt cu ferestrele şi activistul cu uleiul fac parte din democraţia populară, nu doar parlamentară. 🙂

    Mi-a plăcut postarea şi abia aştept un nou episod.

  3. Tim Dubhy zice:

    asta e efectul unirii Bisericii cu Statul, contra careia au luptat anabaptistii si pentru care fapt au fost martirizati… poate au multe argumnete pentr a-si sustine spusa lor, cum ca „ei sunt Biserica adevarata”, iar „Biserica iesita din Reforma, dar nereformata pana la capat-ci unita cu statul in continuare) este biserica falsa”…. cel putin ei nu se compromit cu statul….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s