Am avut un vis… – UPDATE (varianta românească) –


Ieri, când puneam înregistrarea piesei din această postare în limba engleză, scriam că poate va urma şi una în româneşte. Am reuşit. E drept, cu o altă variantă a acompaniamentului (din păcate fără acele minunate „backing vocals”, dar cu o muzicuţă superbă şi un pian de excepţie). Asta pentru că am reuşit să finalizez şi o traducere/adaptare a textului. Mă bucur că am reuşit. Aşa cum am reuşit, dar e ceva din suflet. Dacă Domnul va îngădui să nu mai pot cânta (se aud deja semnalele, pentru care îmi cer iertare de la voi!), măcar să am amintiri destule. Oricum, în gând tot voi cânta! Şi, ceea ce mă mângâie deplin este că în ceruri cântatul va fi la loc de cinste!
Iată înregistrarea şi textul în limba română:

PENTRU CĂ A FOST UN CALVAR

Când am fost rătăcit m-ai găsit Tu
Şi flămând când eram Pâine-ai fost
Setea mi-ai potolit cu Apă vie
Şi-adăpost când loc nu mai aveam

De-aceea vreau doar să Te laud
Simplu să-Ţi rostesc Numele
Pe buze să am mulţumire
În plus să nu-Ţi mai cer nimic
De-aceea mă uit doar la ceruri
şi-uneori nu pot decât să plâng
Tot ce am este doar de la Tine
Şi-asta pentru că a fost un Calvar

Când mă uit la darul iubirii
Şi la preţul imens ce-ai plătit
Tot ce-i greu pe pământ e nimica
Când le compar cu cumplitul Calvar

De-aceea vreau doar să Te laud
Simplu să-Ţi rostesc Numele
Pe buze să am mulţumire
În plus să nu-Ţi mai cer nimic
De aceea mă uit doar la ceruri
şi-uneori nu pot decât să plâng
Tot ce am este doar de la Tine
Şi-asta pentru că a fost un Calvar

Tot ce am este doar de la Tine
Şi-asta pentru că a fost un Calvar

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

O înregistrare recentă – două zile în urmă (un „cover”, cum se numeşte în termeni de specialitate. Poate va urma şi una în româneşte…) m-a tulburat foarte mult. Şi cum „humani nihil a me alienum puto”, dar „pot totul în Cristos”…

CALVARY’S THE REASON WHY

I was lost but you knew where to find me
I was hungry, you were bred for my soul
I was thirsty and you gave living water
You were my shelter when I had no place to go

That’s why sometimes I just want to praise You
Sometimes just to speak Your Name
Sometimes I just want to thank You
Without asking You for a thing
Oh,  sometimes I lift my hands to You
And sometimes all I do is cry
Everything that I have I owe to You
Lord and Calvary’s the reason why

When I think of the love that you’ve giving
Lord, when I think of the price You paid for me
Then the trials on earth they just seem like nothing
When they compared to dark Calvary

That’s why sometimes I just want to praise You
Sometimes just to speak Your Name
Sometimes I just want to thank You
Without asking You for a thing
Oh,  sometimes I lift my hands to You
And sometimes all I do is cry
Everything that I have I owe to You
Lord and Calvary’s the reason why

Everything that I am I owe to You
Lord and Calvary’s the reason why…

Am avut un vis… „I have a dream” e titlul unui discurs celebru.
Eu AM AVUT unul.
Acum am un altul.
Mi-am dorit să cânt. Am cântat. Dar s-a sfârşit.
Apoi, am avut un vis legat de legăturile dintre oameni. Legături pe care tot ei, oamenii, le numesc prietenie. Multe s-au sfârşit. Nu toate. Cui să mulţumesc? Prietenilor care au rămas? Prietenilor care au plecat? Greu.

Am visat din nou. Că dragostea e nu doar un sentiment, ci o acţiune. Am constatat că e frumoasă teoria…

Şi, cum mereu visăm, am visat că ironia nu înseamnă întotdeauna răutate. Eu am crezut că ironia poate fi şi o mângâiere spre corectare. Blândă, chiar dacă puţin acidă. Aşa am crezut eu. Fiindcă aşa am înţeles-o. Doar eu. Din păcate.

Când răspunsurile pe care le primeşti nu sunt cele aşteptate, primul lucru pe care îl faci este să te întrebi dacă ai pus bine întrebarea. Ce faci dacă întrebarea e bună, dar urechea e surdă?

Apoi, am visat că violenţa, fie ea fizică sau de limbaj, nu rezolvă conflictele. Aveam să constat că multe conflicte la care am asistat au fost rezolvate astfel. Temporar. Contează?

Mi s-a spus că „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată”

Şi, deşi m-am străduit să fac toate aceste lucruri, degeaba…
Nu pizmuieşte? Nu se laudă? Nu caută folosul său? Acoperă, crede, suferă? Totul?

Victor Hugo spunea că „iluzia este hrana visului”. Înţelegeţi de ce am avut un vis?
Am avut. Acum am un altul. Singurul vis care poate fi trăit.
Visul că „În cetatea unde merg eu florile nu veştejesc…”
Or fi mirosit multe dintre ele frumos o vreme, aici, pe pământ. Multe s-au ofilit deja.

Dar în Cetatea aceea…

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Muzichie, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Zidul plângerii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Am avut un vis… – UPDATE (varianta românească) –

  1. luciastroila zice:

    „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” – Îţi trebuie o mare putere de înţelegere şi un suflet extrem de curat să poţi iubi aşa. Înţelegerea omenească e limitată, în consecinţă dragostea noastră e egoistă. Trebuie multă muncă şi renunţare de sine să ajungi la adevărata dragoste…. şi la cetatea în care florile nu se ofilesc niciodată. 🙂

  2. Dragă Marinel, ştii ce scria Petru: oamenii sunt ca iarba, iar slava lor este ca floarea ierbii. Oamenii se usucă, iar slava lor se scutură.
    Japonezii nu adoră florile în plină strălucire, pentru că le consideră prea încrezute, prea îndrăzneţe.
    A.Dama şi-a ales macul ca enigmă: poate fi fragilă, sălbatică şi trecătoare.
    Eu m-aş mulţumi să fiu scaiete-n cer, precum în cer, aşa şi pe pămînt… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s