Sacul cu întrebări


„Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23)

Îmi amintesc cum, cu mulţi ani în urmă, fiind prezent în biserica noastră împreună cu soţia, fratele Wurmbrand a reuşit să „şocheze” o sală întreagă atunci când, privind la sora Sabina, a afirmat că el „este supus soţiei sale” şi că „se teme de ea”, fiindcă aşa scrie în Biblie. Vă imaginaţi stupoarea celor din sală! Unde scrie aşa ceva? Cum să afirmi una ca asta?
După ce a savurat preţ de câteva clipe „şocul” produs de cuvintele sale, fratele Wurmbrand  „a lămurit” lucrurile cu zâmbetul său inegalabil:
„Dragii mei, voi uitaţi că eu sunt evreu şi că evreii citesc de la dreapta la stânga?”

Mi-am adus aminte de această întâmplare într-un context în care versetul citat mai sus mi-a revenit în memorie mai degrabă ca un verset generator de întrebări.

Oare de ce ne permitem să citim şi noi Biblia „de-a-ndoaselea”? Şi nu glumind, precum fratele Wurmbrand, ci la modul cel mai serios!
Oare de ce am ajuns să pretindem că facem lucrurile pe care le facem pentru Domnul atunci când le facem exact aşa cum le facem pentru oameni?
De ce „selectăm” atunci când versetul spune „orice”?
De ce avem „porţiuni” de inimă ocupate şi nu mai putem să facem ceea ce facem „din toată inima”?
De ce înlocuim de multe ori acel „să faceţi” cu un deja celebru „aş face, dar…”?

Şi, dincolo de toate aceste întrebări, cea atât de dureroasă…

De ce mai pretindem că suntem creştini când de fapt nu ne purtăm ca atare? E ceva obligatoriu?

BLOG

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Sacul cu întrebări

  1. lidieluptx zice:

    Marinel este foarte normal sa ne punem toate aceste intrebari, si eu mi le-am pus timp de zeci de ani, ca sa-mi dau seama… ca am pierdut mult timp degeaga, ingrijindu-ma de altii. As fi vrut sa-i schimb, sa le deschid ochii sa vada, am incercat chiar sa fiu un exemplu, dar a fost degeaba truda. Mi-am dat seama ca am falimentat in acest domeniu si atunci, m-am hotarit sa impinesc versetul pe care l-ai citat mai sus. Acest „orice” mi-a sarit si mie in ochi si am hotarit ca toate lucrurile pe care le voi face intr-o zi, sa le fac ca pentru El si nu ca pentru oameni. Aveam o revolta in mine pentru cei ce se numesc crestini si nu dovedesc prin traire, dar de cind mi s-a accentuat in minte aceast „orice”, a disparut revolta. Asta nu inseamna ca nu ma doare pentru cei care una zic si alta fac, mai ales pentru cei ce sint formatori de opinie, dar mi-am dat seama ca putere de schimbare nu este la mine, si s-ar mai putea sa fie lasati de El asa, sau chiar lepadati. Nu vreau sa dau sfaturi nimanui, dar as vrea sa impartasesc experientele mele cu cei ce trec prin aceleasi framintari prin care am trecut si eu. Este foarte adevarat, ma trag din penticostali si am umblat cu ei de la 17 ani, cind am facut legamint cu Domnul meu, si nu mi-e rusine de aceasta. Acum insa, nu mai stiu exact unde ma incadrez din punct de vedere doctrinar, nici nu ma intereseaza, dar vreau sa pun in practica cea ce scrie in Cartea Sfinta, pentru ca stiu, ca nimic intinat si spurcat, nu va intra in Imparatia Lui. Este foarte dureros sa afli, ca dupa ce ai investit zeci de ani in ceva, trebuie sa renunti la tot ce-ai investit si sa incepi de la zero. Sint oameni si locuri de care mi-am legat sufletul, dar am inteles, ca daca acestea ma trag in jos, trebuie neaparat sa ma dezleg de ele. Nu stiu cum stau lucrurile in dreptul tau, dar incearca sa te eliberezi de tot ce te impiedica de la: „Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. Doresc ca Dumnezeu sa te calauzeasca in tot Adevarul. Iarta-ma ca am indraznit sa scriu, dar este din dragoste pentru semenii mei. Sa ai o zi binecuvintata!

  2. marinelblaj zice:

    Lidie, nu trebuie să te iert pentru comentariul tău! Trebuie să-ţi mulţumesc!
    M-am eliberat de mult de ceea ce mă împiedică. Deşi mă mai poticnesc câteodată…
    Şi totuşi, pe mine încă mă frământă întrebările acestea şi de aceea le spun!

    • lidieluptx zice:

      Am scris din dragostea frateasca, care nu este a mea,ci am primit-o in dar de la Cel ce da cu mina larga, si as vrea sa se molipseasca si altii. 😀

  3. szromulus zice:

    E un mare secret in a face totul cu o inima plina de iubire. Cu multi ani in urma avem o gama de preferinte situate intr-un interval destul de ingust, dar imi placeau foarte mult acele lucruri. Pe parcurs am invatat o lectie foarte importanta, acea de a-mi extinde gama de preferinte la un range mult mai mare. Paradoxal am reusit sa indragesc si sa vad frumosul in activitati si lucruri pe care nu le puteam suporta inainte. Deschiderea spre a indragi cat mai multe lucruri, activitati, caractere de oameni este o adevarata binecuvantare.

    Wurmbrand, iubirea onesta pe care si-a dezvoltat-o a fost si ramane un model pentru multi crestini, om model practic. Teama de partenera de viata nu este o frica in adevaratul sens al cuvantului, ci o ascultare in admiratie si iubire. Iubirea divina este profunda, nu este nevoie sa scrie in Sfintele Scripturi fiecare atribut si fiecare element al ei, iubirea se traieste, se dezvolta, se primeste de la Dumnzeu, nu se face exegeza pe iubire. Cand iubesti vezi dincolo de lipsurile umane si nu in mod prefacut, impus de religie, ci in mod real, vezi profunzimea proiectului divin numit „om”, pe care Dumnzeu l-a proiectat cu multa vreme inainte. Omul a fost un proiect de care Dumnezeu s-a bucurat, este un proiect de o complexitate inexprimabila. A iubi ce a iubit Dumnzeu, a vedea ce a vazut Dumnzeu in acest proiect sunt primii pasi spre indumnezeire. Cine cauta versete si motivatii pentru a iubi, inca nu a trecut de etapa celor care treceau pe drumul Ierihonului ocolind cu multa indignare pe cel cazut. Din pacate pentru multi viata cu Dumnzeu este doar o teorie pe hartie, chiar daca acea hartie se afla intre copertile Bibliei. Biblia este indrumarul teoretic, iubirea se traieste, umblarea in Duhul se experiementeaza 🙂

  4. marinelblaj zice:

    No comments… just underlining. And that’s enough!

  5. Felician B. zice:

    Nu zice Scriptura ca „inceputul intelepciunii este „Frica „de Dumnezeu”,
    de ce nu am putea extinde si” inceputul dragostei este frica de nevasta ” …..
    Ori ne e frica sa nu ne indragostim prea tare ? Iar apoi sa incepem sa semanam daca nu cu Hristos macar cu Wurmbrand !!!!

    • marinelblaj zice:

      Felician dragă, e tonică porţia ta de umor! Totuşi, în opinia mea niciodată nu te poţi îndrăgosti PREA tare! 😀

      • Felician B zice:

        PREA-ul asta al tau e valabil,la mine la tine si poate inca la cineva (zic asta uitandu-ma la poze sau in oglinda) dar,,,,, mai sunt si din aia care se mai indragostesc inca lulea .
        Iar apoi daca incepem cu inceputul ,parca ziceai „sa faci-ti totul ca pentru Domnul” !
        Inteleg ca este un indemn si nici decum o porunca ca sa o putem duce (cei ce o mai pot!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s